Suspendarea executării actului administrativ. Analiza condițiilor pe baza

În domeniul dreptului administrativ, una dintre cele mai importante măsuri de protecție a cetățeanului împotriva posibilelor abuzuri ale autorităților publice este suspendarea executării actului administrativ. Această procedură permite oprirea temporară a efectelor unui act considerat nelegal, până la soluționarea definitivă a cauzei pe fond. Articolul de față își propune să detalieze, într-un limbaj accesibil, condițiile și argumentele juridice dintr-o speță reală, judecată de Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect tocmai o cerere de suspendare a unei dispoziții de mutare temporară a unui funcționar public.


Chestiuni de drept dezbătute

Speța analizată aduce în discuție două probleme juridice esențiale în materia contenciosului administrativ:

  1. Necesitatea plângerii prealabile: Este obligatoriu să te adresezi mai întâi autorității care a emis actul, înainte de a merge în instanță? Vom vedea că legea prevede excepții importante, aplicabile atunci când actul și-a produs deja efectele și nu mai poate fi revocat.
  2. Condițiile cumulative pentru suspendarea executării actului administrativ: Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ impune îndeplinirea a două condiții simultane pentru ca instanța să poată dispune suspendarea: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Vom explora cum a interpretat instanța aceste noțiuni în contextul mutării unui director executiv pe o funcție de debutant.

Obiectul dosarului și solicitările părților

Dosarul a avut ca obiect cererea formulată de o reclamantă, funcționar public, prin care a solicitat instanței suspendarea executării Dispoziției nr. 618/11.09.2023, emisă de Președintele Consiliului Județean. Prin acest act administrativ, se dispusese mutarea sa temporară, pe o perioadă de aproximativ trei luni, din funcția de conducere de director executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) într-o funcție publică de execuție, de inspector debutant, în cadrul aceleiași instituții.


Starea de fapt relevantă

Reclamanta, care deținea funcția de director executiv al DGASPC, a fost supusă unei cercetări disciplinare. Pe parcursul acestei cercetări, Comisia de Disciplină a propus mutarea sa temporară, motivând că, prin natura funcției de conducere, ar putea influența cercetarea administrativă.

În consecință, Președintele Consiliului Județean a emis dispoziția contestată, prin care a mutat-o pe reclamantă, începând cu 12.09.2023, într-o funcție de inspector debutant. Deși actul prevedea menținerea drepturilor salariale avute, reclamanta a considerat măsura abuzivă și nelegală, motiv pentru care a solicitat în instanță suspendarea executării actului administrativ până la judecarea pe fond a legalității acestuia.


Temeiurile legale invocate

Discuția juridică s-a purtat în jurul următoarelor acte normative:

  • Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:
    • Art. 7: Reglementează procedura plângerii prealabile, cu excepțiile sale (precum alin. 5, care elimină obligativitatea când actul a intrat în circuitul civil și a produs efecte).
    • Art. 14 și 15: Stabilesc condițiile pentru suspendarea executării actului administrativ – cazul bine justificat și paguba iminentă.
    • Art. 2, alin. (1), lit. t): Definește cazul bine justificat ca fiind acele împrejurări care creează o îndoială serioasă asupra legalității actului.
    • Art. 2, alin. (1), lit. ș): Definește paguba iminentă ca un prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat.
  • Ordonanța de Urgență nr. 57/2019 privind Codul Administrativ:
    • Art. 492, alin. (10) și (11): Oferă posibilitatea mutării temporare a unui funcționar public pe durata cercetării disciplinare, dacă acesta poate influența cercetarea.
    • Art. 191: Stabilește atribuțiile Președintelui Consiliului Județean, inclusiv în materie de personal.

Argumentele părților implicate

Argumentele reclamantei intimate

Reclamanta a solicitat menținerea hotărârii de suspendare, aducând următoarele argumente:

  • Cu privire la lipsa plângerii prealabile: Dispoziția și-a produs deja efectele din 12.09.2023, deci a intrat în circuitul civil și nu mai putea fi revocată de emitent, încadrându-se în excepția prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea 554/2004.
  • Cu privire la cazul bine justificat:
    • Nemotivarea actului: Dispoziția este nemotivată, deoarece nu explică în concret cum ar putea influența cercetarea. Simpla mențiune a funcției de conducere este insuficientă și arbitrară. Motivele trebuiau să se regăsească în dispoziție, nu într-un raport separat al Comisiei de Disciplină.
    • Necompetența emitentului: A fost numită în funcție printr-o Hotărâre a Consiliului Județean, așadar, conform principiului simetriei actelor juridice, mutarea sa trebuia dispusă tot de Consiliu, nu de Președintele acestuia.
  • Cu privire la paguba iminentă: Deși salariul de bază a fost păstrat, mutarea a condus la pierderea altor venituri, precum indemnizația lunară (de 1.035 lei) pentru participarea, în calitate de vicepreședinte, la ședințele Comisiei pentru Protecția Copilului, calitate pe care o deținea exclusiv ca director executiv.

Argumentele pârâților recurenți (Consiliul Județean și Președintele acestuia)

Pârâții au solicitat casarea hotărârii și respingerea cererii de suspendare, susținând:

  • Cu privire la plângerea prealabilă: Reclamanta avea obligația legală de a parcurge procedura prealabilă, conform art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004, înainte de a se adresa instanței.
  • Cu privire la cazul bine justificat:
    • Competența emitentului: Conform Codului Administrativ, Președintele Consiliului Județean are prerogativa de a dispune asupra raporturilor de serviciu ale personalului, inclusiv ale conducătorilor de instituții.
    • Motivarea actului: Actul este suficient motivat prin referirea la Raportul Comisiei de Disciplină, care a stat la baza deciziei.
  • Cu privire la paguba iminentă: Această condiție nu este îndeplinită, deoarece reclamantei i s-au păstrat drepturile salariale avute, iar pierderea altor beneficii nu constituie o pagubă în sensul legii.

Istoricul speței

  1. Tribunalul (prima instanță): A admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării actului administrativ. A respins excepția inadmisibilității (privind lipsa plângerii prealabile) și a considerat că sunt îndeplinite atât condiția cazului bine justificat, cât și cea a pagubei iminente.
  2. Curtea de Apel (instanța de recurs): Pârâții (Consiliul Județean și Președintele) au formulat recurs împotriva sentinței Tribunalului, solicitând rejudecarea și respingerea cererii de suspendare.

Motivarea instanței actuale (Curtea de Apel)

Curtea de Apel a analizat pe rând motivele de recurs și condițiile legale:

  • Asupra plângerii prealabile: Curtea a confirmat raționamentul primei instanțe. Deoarece dispoziția a început să producă efecte (mutarea efectivă a reclamantei), ea a intrat în circuitul civil și nu mai putea fi revocată. Prin urmare, reclamanta se încadra în excepția de la art. 7 alin. (5) din Legea 554/2004 și nu era obligată să formuleze plângere prealabilă.
  • Asupra cazului bine justificat:
    • Curtea a reținut că nemotivarea actului creează o îndoială serioasă asupra legalității sale. Atât dispoziția, cât și raportul comisiei, menționează doar generic posibilitatea de a influența cercetarea, fără a arăta în concret cum s-ar putea întâmpla acest lucru. De asemenea, legea oferea mai multe măsuri posibile (de la interzicerea accesului la documente, până la mutarea temporară), iar autoritatea nu a justificat de ce a ales cea mai drastică măsură. Acest aspect a fost suficient pentru a contura aparența de nelegalitate.
    • În privința necompetenței, Curtea a considerat că tranșarea acestei chestiuni necesită o analiză de fond, incompatibilă cu procedura sumară a suspendării.
  • Asupra pagubei iminente: Aici, Curtea a avut o perspectivă diferită de prima instanță. A subliniat că nu orice diminuare a veniturilor constituie o pagubă iminentă. Pentru a îndeplini această condiție, reclamanta trebuia să dovedească faptul că pierderea indemnizației îi afectează în mod semnificativ și grav nivelul de trai, producând consecințe greu sau imposibil de reparat. Reclamanta nu a depus la dosar nicio probă (documente privind veniturile familiei, credite, persoane în întreținere etc.) care să ateste o situație economică precară, agravată de pierderea acelei sume. Mai mult, păstrarea salariului de bază a fost un argument esențial în defavoarea sa.

Deoarece condițiile pentru suspendarea executării actului administrativ sunt cumulative, iar Curtea a constatat că paguba iminentă nu a fost dovedită, a concluzionat că cererea de suspendare este neîntemeiată.


Soluția finală

Curtea de Apel Timișoara a decis:

  1. Admite recursul formulat de pârâți.
  2. Casează în parte sentința Tribunalului.
  3. În rejudecare, respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Dispoziției.
  4. Menține soluția primei instanțe privind respingerea excepției inadmisibilității (confirmând că plângerea prealabilă nu era necesară).

Decizia este definitivă. Astfel, deși reclamanta a câștigat pe aspectul procedural al plângerii prealabile și pe o parte a cazului bine justificat, eșecul în a demonstra paguba iminentă a dus la respingerea cererii sale de suspendare. Actul administrativ a rămas, așadar, în vigoare.

Conținut integral hotărâre

Hotarâre nr. 1214/2023 din 13.12.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cod RJ 869dd7627 (https://www.rejust.ro/juris/869dd7627)

 Cod ECLI    ECLI:RO:CATIM:2023:016.#############                 Operator 2928Curtea de Apel TimişoaraSecţia Contencios Administrativ şi FiscalDosar nr. ####/115/2023 DECIZIA CIVILĂ Nr. ####Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023Preşedinte: ###### #####Judecător: ####-##### ########Judecător: ####### ####### ###Grefier: ##### ###### S-a luat în examinare recursul formulat de pârâţii recurenţi Consiliul ######## #####-####### şi Preşedintele Consiliului ######## #####-#######, împotriva sentinţei civile nr. ###/4.10.2023 pronunţată de Tribunalul ##### ####### în dosar nr. ####/115/2023.Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013.Procedura de citare este legal îndeplinită.La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâţilor recurenţi, consilier juridic Frana #####, lipsă fiind reclamanta intimată ##### #####.S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care reprezentantul pârâţilor recurenţi depune la dosar delegaţie.Nefiind cereri de formulat şi incidente de soluţionat, în temeiul dispoziţiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanţa deschide dezbaterile şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.Reprezentantul pârâţilor recurenţi solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul #####-#######. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii reclamantei pentru lipsa plângerii prealabile, solicită instanței să observa că reclamanta  avea obligația ca, anterior introducerii acțiunii la instanță, să formuleze plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004; precizează că dispoziţia a cărei suspendare a executării se solicită viza o măsură provizorie, de mutare temporară în baza unui raport al comisiei de disciplină, şi nu viza drepturi salariale sau revocarea din funcţie, astfel că recurenţii apreciază că reclamanta avea obligaţia de a formula plângere prealabilă.Cu privire la cele două condiţii care trebuia îndeplinite cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, respectiv cazul bine justificat şi producerea unei pagube iminente, solicită instanţei de control judiciar să observe faptul că prima instanţă a reţinut în mod greşit faptul că actul administrativ a fost emis de către un organ necompetent. Nu contestă că reclamanta a fost numită în funcţia publică printr-o hotărâre a consiliului judeţean în temeiul Legii nr. 215/2001 dar, odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ, această prerogativă îi revine preşedintelui consiliului judeţean.În ceea ce priveşte critica reclamantei în sensul că actul administrativ nu este motivat, reprezentantul pârâţilor recurenţi solicită instanţei să observe că există un raport al comisiei de disciplină, prin care s-a solicitat practic mutarea temporară provizorie a reclamantei pentru 60 de zile.Cu privire la paguba iminentă, susţine că această condiţie nu este îndeplinită întrucât reclamanta, chiar dacă a fost mutată pe o poziţie inferioară, i-au fost păstrate drepturile salariale şi, mai mult decât atât, putea să activeze şi în cadrul proiectelor europene.Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei.Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa închide dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare, comunicând faptul că soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei.  CURTEA, Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:Cererea de chemare în judecatăPrin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului #####-####### la data de 14.09.2023 sub nr. ####/115/2023, reclamanta ##### ##### a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul ######## #####-####### şi Preşedintele Consiliului ######## #####-#######, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună suspendarea executării dispoziţiei nr. 618/11.09.2023 privind mutarea temporară a reclamantei în funcţia publică de execuţie de inspector, clasa I, gradul profesional debutant, la Serviciul Resurse Umane din cadrul Direcţiei Generale de Asistentă Socială şi Protecţia Copilului #####-#######, începând cu data de 12.09.2023.Hotărârea instanţei de fondPrin sentinţa nr. ###/4.10.2023 pronunţată de Tribunalul #####-####### în dosar nr. ####/115/2023, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității.A fost admisă cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta ##### ##### în contradictoriu cu pârâţii Consiliul ######## #####-####### şi Preşedintele Consiliului ######## #####-#######, şi s-a dispus suspendarea executării Dispoziției nr. 618/11.09.2023, până la soluționarea definitivă a dosarul nr. ####/115/2023.S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.##### de atac exercitatăÎmpotriva sentinţei civile nr. ###/4.10.2023 pronunţată de Tribunalul #####-####### în dosar nr. ####/115/2023, în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 Cod procedură civilă, pârâţii Consiliul ######## #####-####### şi Preşedintele Consiliului ######## #####-####### au promovat calea de atac a recursului, solicitând instanţei admiterea căii de atac promovate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea cererii de suspendare a executării Dispoziţiei nr. 618/11.09.2023 pe care o consideră inadmisibilă, nefundamentată şi nelegală.Pârâţii recurenţi expun starea de fapt a cauzei după care, în motivarea cererii de recurs, reiterează excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile că, raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi în consonanţă cu prevederile art. 193 alin. (1) Cod procedură civilă, arătând că anterior adresării la instanţa de contencios administrativ formularea plângerii prealabile este obligatorie.Susţin recurenţii că prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, reţinute de instanţa de fond nu sunt aplicabile in speţa de faţă, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a solicitat revocarea unui act administrativ, ci suspendarea executării Dispoziţiei nr. 618/11.09.2023, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii şi nu pot fi analizate aspectele de nelegalitate a actului administrativ.Criticând modul în care instanţa de fond a aplicat regulile de drept material privitoare la suspendarea actelor administrative, din nou, pârâţii recurenţi reiterează toate argumentele formulate în faţa primei instanţe cu referire la cele două condiţii – cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente – care trebuie îndeplinite cumulativ pentru suspendarea executării actului administrativ, arătând că acestea nu sunt îndeplinite în prezenta cauză, fără însă a aduce critici privitoare la nelegalitatea hotărârii recurate, critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă.În drept, invocă: art. 190 alin. (1), art. 191 alin. (1) lit. a) la care se raportează alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare; art. 483 şi art. 486 alin. (8) Cod procedură civilă; Legea nr. 554/2004.Întâmpinarea reclamantei intimate ##### #####:Reclamanta intimată ##### ##### a formulat întâmpinare faţă de recursul pârâţilor, solicitând respingerea acestuia şi menţinerea hotărârii recurate.În considerente arată că în cazul de faţă, procedura prealabilă nu este necesară, pe de o parte, dat fiind faptul că la art. 4 din dispoziţia nr. 618/11.09.2023 se prevede că aceasta poate fi atacată la Tribunalul #####-####### (direct la instanţă) în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit Legii nr. 554/2004, fiind prevăzut un termen pentru atacarea direct în faţa instanţei de judecată a actului vătămător, iar pe de altă parte, dispoziţia nr. 618/11.09.2023 prin care s-a dispus mutarea sa temporară în funcţia publică de execuţie de inspector, clasa I, gradul profesional debutant, la Serviciul Resurse Umane, din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului #####-#######, începând cu data de 12.09.2023, a intrat în vigoare şi îşi produce efectele juridice începând cu data de 12.09.2023, nemaifiind aşadar posibilă revocarea acestui act de către emitent.În acest sens, invocă dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi cele ale art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.Aşadar, dispoziţia nr. 618/11.09.2023 produce efecte juridice începând cu data de 12.09.2023, dată de la care s-a dispus mutarea sa din funcţia publică de conducere de director executiv, gradul II al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului #####-#######, în funcţia publică de execuţie de inspector, clasa I, gradul profesional debutant, la Serviciul Resurse Umane, din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului #####-#######, situaţie în care emitentul nu o mai poate revoca, nefiind obligatorie parcurgerea procedurii prealabile în acest caz.Susţine reclamanta intimată că recurenţii afirmă în mod nefondat faptul că dispoziţia nr. 618/11.09.2023 nu ar fi intrat în circuitul civil şi nu şi-ar fi produs efectele începând cu data de 12.09.2023 pentru motivul că aceasta se afla în concediu medical întrucât, independent de data sau modalitatea comunicării către aceasta a dispoziţiei emise de către recurentul Preşedintele Consiliului ######## #####-#######, ea îşi produce efectele de la data menţionată în cuprinsul acesteia, la art. 1, respectiv de la data de 12.09.2023.Totodată, arată că împrejurarea că s-a aflat în concediu medical nu impietează producerea de efecte juridice a dispoziţiei a cărei suspendare a executării se solicită, cât timp raportul său de serviciu cu angajatorul nu a fost suspendat.Solicită instanţei să observe că afirmaţiile recurenţilor sunt neîntemeiate, actul administrativ a cărui suspendare a obţinut-o în primă instanţă şi-a produs efectele juridice de la data de 12.09.2023 şi până la data când a fost suspendată prin sentinţa civilă nr. ###/04.10.2023 pronunţată de Tribunalul #####-####### în dosarul nr. ####/115/2023, iar emitentul nu mai avea posibilitatea să o revoce, motiv pentru care, procedura prealabilă nu este necesară în acest caz (art. 14 alin. 1 şi art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004).Mai arată reclamanta intimată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării dispoziţiei nr. 618/11.09.2023Astfel, cu privire la condiţia privind cazul bine justificat şi nemotivarea  dispoziţiei nr.  618/12.09.2023  emisă  de  Preşedintele Consiliului ######## #####-#######, intimata reiterează faptul că în cuprinsul actului administrativ nu se menţionează motivele care emitentul actului a apreciat că se impune mutarea sa din funcţia deţinută – măsură cu efectele cele mai vătămătoare pentru cariera unui funcţionar public – echivalând cu o retrogradare a sa din funcţia de director executiv în funcţia de inspector debutant, deşi în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului #####-####### existau şi alte posturi vacante.Pârâţii susţin că demersul de mutare temporară a fost prezentat şi motivate în cuprinsul Raportului nr. 422/06.09.2023 al Comisiei de Disciplină din cadrul Consiliului ######## #####-#######.Or, în primul rând, intimata solicită instanţei să observe că motivele pentru care s-a dispus mutarea sa temporară trebuia să se regăsească în cuprinsul dispoziţiei nr. 618/11.09.2023, act supus cenzurii instanţei, iar nu în cuprinsul altor acte indicate în cuprinsul respectivului act.Pe de altă parte, arată că nici în cuprinsul Raportului nr. 422/06.09.2023 al Comisiei de Disciplină din cadrul Consiliului ######## #####-####### (ataşat întâmpinării) nu se arată care sunt împrejurările care au determinat membrii comisiei să solicite luarea de către conducerea Consiliului ######## #####-####### a măsurilor dispuse de art. 492 alin. 10 şi 11 din Codul Administrativ.Or, simpla menţiune în sensul că prin natura funcţiei pe care o deţine, poate influenţa cercetarea administrativă, fără a se indica în concret care sunt acele abateri pentru care se efectuează cercetarea disciplinară şi cum ar fi putut intimata influenţa cercetarea, în opinia acesteia echivalează cu lipsa motivării măsurii propuse şi ulterior dispuse, ipoteză în care actul administrativ nu poate fi cercetat de către instanţă sub aspectul motivelor care au stat la baza întocmirii acestuia.##### că dispunerea măsurii de mutare temporară din funcţia de director executiv în funcţia de inspector debutant luată doar pentru considerentul funcţiei de conducere pe care o deţinea, în lipsa indicării motivelor pentru care s-a apreciat că ar fi putut influenţa cercetarea administrativă, este o măsură arbitrară pentru destinatar.Consideră reclamanta intimată că în cazul în care s-ar aprecia că este suficientă motivarea în sensul că „prin natura funcţiei deţinute, poate influenţa cercetarea administrativă”, s-ar ajunge la concluzia că orice funcţionar public cu funcţie de conducere trebuie mutat temporar pe perioada cercetării disciplinare, doar pentru că deţine o funcţie de conducere, ceea ce este de nepermis, echivalând cu deturnarea scopului pentru care legiuitorul a dictat norma prevăzută de art. 492 alin. 10 şi 11 din Codul Administrativ şi vulnerabilizând totodată funcţionarul public de eventualele abuzuri ale autorităţii publice.Mai mult decât atât, solicită instanţei să observe că în cadrul Raportului nr. 422/06.09.2023 al Comisiei de Disciplină din cadrul Consiliului ######## #####-####### se menţionează că măsura mutării temporare este propusă în baza art. 46 din Anexa 7 – Codul Administrativ, care prevede că „în  cazul în care sunt indicii că funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influenta cercetarea administrativă, comisia de disciplină are obligaţia de a întocmi un raport privind propunerea de interzicere a accesului acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz. propunerea de mutare temporară a acestuia în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice, cu aplicarea dispoziţiilor art. 492 alin. (10) şi (11) din prezentul cod”.Aşadar, în lipsa unor indicii (indicate în concret şi verificabile) în sensul că funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, propunerea măsurii mutării temporare a sa precum şi dispoziţia nr. 618/11.09.2023 prin care s-a dispus măsura sunt nemotivate.În altă ordine de idei, arată reclamanta intimată că emiterea dispoziţiei nr. 618/11.09.2023 fără ca aceasta să cuprindă împrejurările concrete, respectiv acele fapte săvârşite de aceasta a căror cercetare nu se poate face decât prin luarea măsurii mutării sale temporare, nu este de natură a suplini motivarea luării măsurii (care echivalează cu retrogradarea sa din funcţia de director) şi pune instanţa în imposibilitatea de a exercita controlul măsurii luate.Solicită a se observa că măsura mutării temporare a funcţionarului public în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, pe durata cercetării administrative, nu se dispune de drept, de către conducătorul autorităţii publice, ci doar în ipoteza în care funcţionarul public a cărui faptă face obiectul cercetării administrative poate influenţa cercetarea. Or, în cazul de faţă, dispoziţia nr. 618/11.09.2023 nu cuprinde nicio motivare cu privire la acest aspect, simpla indicare a textului de lege nefiind suficientă pentru a justifica luarea unei astfel de măsuri împotriva sa. A accepta acest punct de vedere ar însemna ca, de fiecare dată când se declanşează o cercetare administrativă împotriva unui funcţionar public, acesta să fie mutat temporar de pe funcţia pe care o ocupă, indiferent daca sesizarea are sau nu legătură eu funcţia deţinută sau dacă acesta poate sau nu, In concret, să influenţeze cercetarea derulată cu privire la faptele pe care le-a săvârşit.Mai solicită instanţei să observe faptul că din actele depuse de către pârâţi în probaţiune în faţa instanţei de fond, anexate întâmpinării, nu rezultă nici faptele pentru care este cercetată disciplinar, nici activitatea desfăşurată de ####### de disciplină pentru cercetarea respectivelor fapte, conform dispoziţiilor art. 32-51 din Anexa 7 a O.U.G. nr. 57/2019, pentru ca instanţa să poată analiza, chiar şi la nivel de aparenţă, asupra legalităţii măsurii mutării sale din funcţia publică de conducere de director executiv, în funcţia publică de execuţie de inspector, clasa I, gradul profesional debutant.Cu privire la emiterea actului de un organ necompetent, reclamanta intimată solicită instanţei să observe că a fost numită în funcţia publică de conducere de director executiv, gradul II al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului #####-####### prin Hotărârea Consiliului ######## #####-####### nr. 167/30.08.2018, astfel că, respectând principiul simetriei actelor juridice, mutarea sa temporară trebuia să fie dispusă tot printr-o hotărâre a Consiliului ######## #####-####### or, în speţa de faţă, consideră că mutarea sa a fost făcută de către un organ necompetent, dispoziţia nr. 618/11.09.2023 a Preşedintelui Consiliului ######## #####-####### fiind aşa dar lovită de nulitate absolută.Cât priveşte cea de a doua condiţie necesar a fi îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ – condiţia privind paguba iminentă -, reclamanta intimată invocă prevederile art. 2 alin. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, arătând că, în acord cu jurisprudenţa Înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie (de exemplu. Decizia nr. ######## # Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal), se constată că paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ. Se poate aprecia că există urgenţă atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă şi imediată unui interes public, situaţiei reclamantului sau intereselor pe care acesta înţelege să le apere.În ceea ce priveşte prejudiciul material viitor şi previzibil pe care actul administrativ a cărui suspendare a executării o solicită i-1 produce, solicită a se observa că deşi la art. 2 din dispoziţia nr. 618/11.09.2023 a Preşedintelui Consiliului ######## #####-####### se prevede că pe perioada mutării temporare, funcţionarul public îşi păstrează drepturile salariale avute, nu a mai beneficiat, pe perioada în care respective dispoziţie şi-a produs efectele juridice (12.09.2023 -04.10.2023) de indemnizaţia pentru participarea Ia lucrările Comisiei pentru Protecţia Copilului #####-####### (la care participam în calitate de vicepreşedinte dat fiind faptul că deţinea funcţia de Director Executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului #####-#######),dat fiind faptul că, în calitate de inspector debutant, nu a avut posibilitatea de a participa la lucrările respectivei comisii.Mai solicită instanţei să observe faptul că art. 1 alin. 1 lit. b din Hotărârea Consiliului ######## nr. 180/30.08.2017 prevede că în componenţa Comisiei pentru Protecţia Copilului #####-####### participă, în calitate de vicepreşedinte, Directorul Executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului #####-####### (funcţie pe care nu o mai deţine), iar art. 3 alin. 1 din aceeaşi hotărâre se prevede că „Pentru participarea la lucrările Comisiei, (…) vicepreşedintele beneficiază pentru fiecare şedinţă la care participă, de o indemnizaţie în cuantum de 1% din indemnizaţia preşedintelui Consiliului ######## #####-#######”. Or, potrivit fluturaşului de salariu aferent lunii august 2023, indemnizaţia pentru participarea la lucrările Comisiei pentru Protecţia Copilului #####-####### a fost în cuantum de 1.035 lei, sumă pe care nu a încasat-o începând cu data de 12.09.2023, data mutării sale pe funcţia de inspector debutant, întrucât nu mai deţinea funcţia de Directorul Executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului #####-#######.Prin urmare, apreciază că este îndeplinită şi condiţia privind paguba iminentă, dat fiind faptul că executarea actului contestat este de natură a-i crea un prejudiciu material, prin lipsirea de o parte din venituri de care beneficia până la data mutării sale pe funcţia publică de execuţie de inspector, clasa I, gradul profesional debutant, la Serviciul Resurse Umane, ceea ce presupune neacordarea de la data de 12.09.2023 a indemnizaţiei pentru participarea la lucrările Comisiei pentru Protecţia Copilului #####-#######, respectiv lipsirea sa de sume de bani pe care le încasa exclusiv în virtutea funcţiei de funcţionar public de conducere de director executiv pe care o deţinea, condiţia pagubei iminente fiind îndeplinită chiar dacă cuantumul prejudiciului produs prin executarea imediată a actului contestat nu este determinat ci doar determinabil.Pentru toate motivele expuse, solicită instanţei să dispună respingerea recursului formulat de către recurenţii Consiliul ######## #####-####### şi Preşedintele Consiliul ######## #####-####### împotriva sentinţei civile nr. ###/04.10.2023 pronunţată de Tribunalul #####-####### în dosarul nr. ####/115/2023, şi să menţină sentinţa recurată.Hotărârea  instanței de recursExaminând recursul declarat în cauză, prin raportare la prevederile art. 488 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi la motivele invocate, Curtea constată următoarele:În ceea ce priveşte situaţia dedusă judecăţii, este de observat, că prin Dispoziția Președintelui Consiliului ######## #####-####### nr. 618/11.09.2023,  în temeiul prevederilor art. 191 alin. 1 lit. f), art. 196 alin. 1 lit. b), art. 243 alin. 1 lit. a), art. 409 alin 1-2, art. 492 alin. 10-11 și art. 534 din Codul administrativ, s-au dispus următoarele:„Începând cu data de 12.09.2023, se aprobă mutarea temporară a doamnei ##### #####, din funcția publică de conducere de director executiv, gradul II al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului #####-#######, în funcția publică de execuție de inspector, clasa I, grad profesional debutant, la Serviciul Resurse Umane, din cadrul aceleiași instituții publice, funcție publică pe care o va exercita, în temeiul unui raport de serviciu cu normă întreagă, pe perioadă determinată, până la data de 05.12.2023, inclusiv, dar nu mai târziu de data finalizării cercetării administrative a funcționarului public în cauză, pentru a se evita influențarea de către aceasta a procedurii disciplinare avute în vedere.Pe perioada mutării temporare, doamna ##### ##### își păstrează drepturile salariale avute, potrivit dispozițiilor art. 492 alin. 11 din Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.”.Reclamanta ##### ##### s-a adresat instanţei de contencios administrativ, solicitând în urma precizării temeiului legal, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, suspendarea executării Dispoziţiei nr. 618/11.09.2023 până la soluţionarea definitivă a cauzei care face obiectul dosarului nr. ####/115/2023 al Tribunalului #####-#######.În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 C.proc.civ. – invocat de recurenţi pârâţi Consiliul ######## #####-####### şi Preşedintele Consiliului ######## #####-#######, acesta vizează pretinsa nerespectare a regulilor de procedură de către instanţa de fond – dezvoltat de recurenţi în sensul că în mod geşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile că, raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi în consonanţă cu prevederile art. 193 alin. (1) Cod procedură civilă, arătând că anterior adresării la instanţa de contencios administrativ formularea plângerii prealabile este obligatorie.Verificând acest motiv de nelegalitate invocat, vizând modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, de către instanţa de fond, Curtea reţine,  în acord cu recurenţii pârâţi, că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.####, la fel de adevărat este şi faptul că potrivit art. 7 alin. 5 din aceeaşi #### ######## privind contenciosul administrativ – astfel cum a fost modificat prin Legea 212 din 25.07.2018 ,,În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul ######, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.”.Curtea constată din analiza dosarului de fond, Curtea de Apel constată, că prin Dispoziția Președintelui Consiliului ######## #####-####### nr. 618/11.09.2023 s-a dispus mutarea temporară a reclamantei ##### ##### în funcţia publică de execuţie de inspector, clasa I, gradul profesional debutant, la Serviciul Resurse Umane din cadrul Direcţiei Generale de Asistentă Socială şi Protecţia Copilului #####-#######, începând cu data de 12.09.2023, părţile nefăcând dovada unei alte situaţii, privind executarea actului.Ori, în condiţiile în care actul administrativ atacat a intrat în circuitul civil,   producându-şi efectele specifice, în sensul mutării reclamantei într-o altă funcţie publică, Curtea de Apel constată, contrar susţinerilor recurenţilor, că ne aflăm în situaţia de excepţie reglementată de art. 7 alin. 5 din Legea 554/2004, privind imposibilitatea revocării actului pe cale administrativă, instanţa de fond apreciind în mod corect că excepţia invocată nu poate fi reţinută în cauză.Referitor la motivul de recurs  prevăzut de pct. 8 al art. 488 C.proc.civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material),  invocat de recurenţii pârâţi Consiliul ######## #####-####### şi Preşedintele Consiliului ######## #####-#######,  dezvoltat în sensul neîndeplinirii condiţiilor cerute pentru suspendarea executării actelor administrative, Curtea de Apel reţine, că potrivit art. 14 al. 1 din Legea nr.  554/2004 a Contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu plângerea introdusă conform art. 7, partea vătămată poate să ceară instanţei competente suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, iar conform art. 15 din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant până la soluţionarea definitivă a cauzei, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.Curtea, în cazul de faţă, fără a intra în analiza fondului cauzei – privind legalitatea şi temeinicia Dispoziţiei nr. 618/11.09.2023 – aceasta urmând a se realiza în cadrul dosarului nr. ####/115/2023 aflat pe rolul Tribunalului #####-#######, va analiza doar îndeplinirea  condiţiilor specifice ale cererii de suspendare.Verificând condiţiile de formă ale cererii de suspendare, Curtea constată că Dispoziția Președintelui Consiliului ######## #####-####### nr. 618/11.09.2023, reprezintă un act administrativ unilateral în accepţiunea art. 2 al. 1 lit. c din Legea ########   (fiind  emisă de către o autoritate publică, în vederea executării legii, în regim de putere publică, având ca beneficiar direct şi personal, pe reclamanta ##### #####, iar reclamanta  a introdus o acţiune în anulare, formându-se dosarul nr. ####/115/2023 al Tribunalului #####-#######.În ceea ce priveşte condiţiile de fond specifice ale cererii de suspendare, din analiza dispoziţiilor art. 14 cât şi din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că în principiu,  actul administrativ se bucură de prezumţie de legalitate, fiind executoriu din oficiu, iar suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege – suspendarea de drept (ope legis) – ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege – suspendarea la cererea persoanei vătămate.####, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.Noţiunea de caz bine justificat a fost definită de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.În jurisprudenţă s – a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute  în practică, cu titlu exemplificativ,  ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ vădit necompetent, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.Noţiunea de pagubă iminentă  este definită  de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, şi are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, iar iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată.Referitor la susţinerile recurenţilor – pârâţi privind prima condiţie, a cazului bine justificat, Curtea observă, că reclamanta a invocat,  în esenţă,  ca motive de nelegalitate :  caracterul nemotivat al actului şi  faptul că  a fost emis de un organ necompetent.În privinţa primului motiv – privind motivarea actului – , la o analiză prima faciae a conținutului dispoziţiei contestate, Curtea constată, că aceasta cuprinde temeiurile de drept incidente, însă nu cuprinde împrejurările concrete de fapt care au condus la adoptarea actului administrativ.Astfel, deşi în cuprinsul dispoziţiei se menţionează că aceasta ar ca obiect mutarea reclamantei într-o altă funcţie publică „pentru a se evita influențarea de către aceasta a procedurii disciplinare avute în vedere”, în partea rezervată motivării, este menţionat doar faptul că a fost avut în vedere în concret doar Raportul nr. 422/06.09.2023 al Comisiei de disciplină din cadrul Consiliului ######## #####-#######.Cu privire la acest ultim act, este de observat, că prin  Raportul Comisiei de disciplină nr. 422/06.09.2023 se arată, că  „Văzând înscrisurile depuse la dosarul sesizării nr. 413/18.08.2023, membrii Comisiei de disciplină numită prin Dispoziția Președintelui Consiliului ######## #####-####### nr. 380/10.07.2021 apreciază că persoana care face obiectul cercetării disciplinare poate influența cercetarea disciplinară, respectiv d-na ##### #####, în calitate de director executiv al Direcţiei Generale de Asistentă Socială şi Protecţia Copilului #####-#######, prin natura funcției pe care o deține, poate influența cercetarea administrativă  referitoare la soluționarea abaterilor invocate în cadrul sesizării sus menționate. Pentru evitarea situației privind influențarea cercetării administrative de către d-na ##### #####, membrii comisiei, în baza art. 46 din Anexa nr. 7 – Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, propun luarea, de către conducerea Consiliului ######## #####-#######, a măsurilor dispuse de dispozițiile art. 492 alin. 10, 11 din Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.”.Ori, potrivit art. 492 alin. 10 – alin. 11 Cod administrativ, (10) Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice. Măsura se dispune pe întreaga durată pe care funcţionarul public poate influenţa cercetarea administrativă.(11) În situaţia în care în cazul funcţionarilor publici de conducere nu este posibilă aplicarea prevederilor alin. (10), persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului public într-o funcţie publică corespunzătoare nivelului de studii, cu menţinerea drepturilor salariale avute.”.Astfel, din analiza textului de lege mai sus redat, în cazul în care se apreciază, că persoana cercetată poate influenţa bunul mers al procedurii disciplinare, există trei ipoteze, respectiv măsuri, care pot fi adoptate : interzicerea accesului la documentele care pot influenţa cercetarea, mutarea temporară a funcţionarului public – fără vreo distincţie,   mutarea temporară a funcţionarului public  – într-o funcţie publică corespunzătoare nivelului de studii, cu menţinerea drepturilor salariale avute.În acest context, în mod corect a reţinut instanţa de fond, că în condiţiile în care, dispoziţiile legale mai sus arătate  prevăd posibilitatea luării mai multor măsuri, emitentul actului avea o dublă obligaţie de motivare:  atât îndeplinirea condiţiilor pentru a se dispune luarea unei măsuri cât şi alegerea măsurii dispuse.Ori, în cazul de faţă, la o analiză sumară, este de observat, că nici Raportul Comisiei de disciplină nr. 422/06.09.2023 şi nici Dispoziția Președintelui Consiliului ######## #####-####### nr. 618/11.09.2023 nu cuprind motivele concrete din care să rezulte că reclamanta împotriva căreia s-a pornit o acţiune diciplinară ar putea influenţa cercetarea administrativă şi nici motivele pentru care s-a dispus măsura contestată –  aspect care are aptitudinea să contureze o aparenţă de nelegalitate -, după cum în mod just a apreciat şi instanţa de fond.Referitor la al doilea motiv de nelegalitate invocat de reclamantă – privind emiterea actului de către un organ necompetent, este de observat, că părţile au opinii divergente, astfel :-reclamanta a invocat că a fost numită în funcţia publică de conducere de director executiv, gradul II al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului #####-####### prin Hotărârea Consiliului ######## #####-####### nr. 167/30.08.2018, or, respectând principiul simetriei actelor juridice, mutarea temporară a reclamantei trebuia să fie dispusă tot printr-o hotărâre a Consiliului ######## #####-#######;-  în contrast, recurenţii pârâţi susţin, că în acord cu dispoziţiile art. 191 alin. (1) lit. a) la care se raportează alin. (2) lit. b) din Codul Administrativ, preşedintele consiliului judeţean numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean.Din lecturarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată, cu privire la aceste aspecte, că pretinsul motiv de nelegalitate (mai sus arătat) invocat în susţinerea cereii de suspendare,  presupune în mod necesar atât o verificare minuţioasă a tuturor elementelor ce au stat la baza emiterii Dispoziției Președintelui Consiliului ######## #####-####### nr. 618/11.09.2023, vizând procedura de adoptare, verificarea competenţelor, incidenţa textelor de lege invocate, etc.,  specifică unei acţiuni de fond  în anulare.Or, această împrejurare ar echivala practic cu o tranşare definitivă (chiar cu putere de lucru judecat) al acestor chestiuni invocate de reclamantă, referitor la legalitatea Dispoziției Președintelui Consiliului ######## #####-####### nr. 618/11.09.2023, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.Jurisprudenţa constantă a instanţelor este în sensul că îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului („de pipăire a fondului”), pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.########## sumară a „aparenţei dreptului” impune suspendarea executării actului contestat doar atunci când, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, condiţie care, în speţă, nu este îndeplinită – întrucât  veridicitatea motivelor invocate  nu poate fi verificată decât prin administrarea probatoriului complex specific unei acţiuni de fond.Totodată, Curtea arată, că în exercitarea atribuțiilor lor, autoritățile și instituțiile publice dispun de o marjă de apreciere, astfel încât în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte în mod vădit că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.Referitor la condiţia pagubei iminente, Curtea de Apel observă, că reclamanta invocă faptul că prin măsură dispusă, este lipsită de o parte din venituri, întrucât în calitate de Director Executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului #####-####### participa ca vicepreşedinte la lucrările Comisiei pentru Protecţia Copilului #####-#######, activitate pentru care era remunerată şi că primea sporul pentru funcţia de conducere din care a fost mutată şi majorarea indemnizaţiei de încadrare pentru implicarea în proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile.Legat de această condiţie de admisibilitate, Curtea de Apel subliniază, că nu poate fi considerată drept pagubă iminenţă orice diminuare a unor venituri salariale, câtă vreme nu se dovedeşte că acest prejudiciu nu ar putea fi reparat ulterior şi că această diminuare a veniturilor ar determina consecinţa grave pentru reclamantă sau pentru persoanele aflate în întreţinerea domniei sale.În acest sens, Curtea reaminteşte că paguba iminentă este desemnată de lege drept „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.Această reglementare nu poate fi înţeleasă în sensul că orice pagubă materială, indiferent de dimensiunea acesteia, este suficientă pentru îndeplinirea cerinţei legale, întrucât o astfel de interpretare ar lipsi de orice eficienţă concretă reglementarea respectivă, de vreme ce această condiţie ar fi îndeplinită în toate cazurile în care actele administrative produc un prejudiciu material, adică în cvasi-totalitatea actelor administrative. O astfel de interpretare ar conduce la inutilitatea instituirii unei astfel de condiţii, or, interpretarea judiciară a dispoziţiilor legale trebuie realizată din punct de vedere logic, context în care trebuie să se ţină seama şi de regulile specifice de interpretare exprimate, în doctrină, prin adagiul „actus interpretandus est pretins ut valeat quam ut pereat”, în conformitate cu care dispoziţiile legale trebuie interpretate în sensul în care ele produc efecte, iar nu într-un sens contrar.Prin urmare, paguba iminentă se impune fi una care să afecteze în mod semnificativ modul de trai al reclamantului şi al familiei sale, iar nu orice diminuare a veniturilor sale.În acest sens, Curtea de Apel are în vedere şi jurisprudenţa instanţei supreme cu privire la condiţia pagubei iminente, exprimată, cu titlu de exemplu, în Decizia nr. ####/16.12.2008 a Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscala Înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie, în care s-a reţinut că:„În ceea ce priveşte prevenirea pagubei iminente, motivarea instanţei de fond, care reţine ca fiind îndeplinită şi această condiţie, este deficitară, pentru că nu este suficient argumentul că trebuie luate în calcul posibilităţile de întoarcere a executării, aceasta fiind modalitatea de reparare a pagubei în cazul în care partea ar avea câştig de cauză pe fondul cauzei.Susţinerea potrivit căreia, prin chiar achitarea sumei datorate s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei ce datorează suma, nu este suficientă pentru a demonstra iminenţa producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecinţă a executării, iar nu însăşi în executarea actului administrativ atacat.Astfel, s-ar ajunge la concluzia că cerinţa referitoare la iminenţa producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative astfel cum acesta este reglementată de Legea nr. 554/2004.În lipsa unor probe din care să rezulte temeinicia susţinerilor reclamantei referitoare la existenţa cazului bine justificat şi la prevenirea producerii unei pagube iminente, instanţa de fond nu putea să admită cererea de suspendare a executări actului administrativ, astfel încât încheierea pronunţată este nelegală şi netemeinică, impunându-se admiterea recursului, în baza art. 312 C. proc. civ. şi modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de suspendare”.##### în vedere cele arătate mai sus, Curtea de Apel remarcă faptul că examinarea acestei condiţii impune analizarea situaţiei economice a reclamantei, a fondurilor de care dispune, în lipsa încasării drepturilor salariale despre care face vorbire la modul abstract. Or, în speţă, Curtea constată că reclamanta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte o situaţie economică precară, situaţie care să fie agravată de executarea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o.Nu au fost depuse la dosar înscrisuri din care să rezulte care sunt veniturile curente ale familiei domniei sale, câte persoane are în întreţinere reclamanta, care sunt eventualele bunuri pe care le deţine şi care ar putea fi pierdute prin lipsirea reclamantei de veniturile obţinute din exercitarea funcţiei publice, după cum nu au fost depuse nici înscrisuri referitoare la eventualele obligaţii pecuniare curente ale reclamantei şi ale familiei sale (credite bancare, obligaţii fiscale sau de întreţinere etc.).Mai mult, este de reţinut, că prin emiterea dispoziţiei nr. 618/11.09.2023, reclamanta a fost mutată doar temporar din funcţia publică de conducere de director executiv în funcția publică de execuție de inspector, din cadrul aceleiași instituții publice, iar prin art. 2 al actului contestat s-a dispus în mod expres că  „Pe perioada mutării temporare, doamna ##### ##### își păstrează drepturile salariale avute, potrivit dispozițiilor art. 492 alin. 11 din Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.”.Prin urmare, Curtea constată că, în speţă, reclamanta nu a justificat îndeplinirea acestei condiţii, privind existenţa pagubei iminente cauzate de executarea actului a cărui suspendare a solicitat-o.Astfel fiind, constatând că nu sunt îndeplinite în cauză în mod cumulativ  cerinţa pagubei iminente şi a condiţiei cazului bine justificat, Curtea reţine aplicarea eronată de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 14 – 15 din Legea 554/2004,  motiv de casare ce se circumscrie disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 c.pr.civilă – invocat de recurenţii – pârâţi,  în temeiul cărora va fi admis recursul declarat, se va casa în parte  sentinţa recurată, iar în rejudecare,  se  va respinge acţiunea ca neîntemeiată.Totodată, Curtea va menţine în rest hotărârea atacată – în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, pentru motivele arătate mai sus, privind analiza motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 c.pr. civilă.În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, văzând regulile instituite prin art. ### # ### c.pr.civilă, Curtea va lua act, că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGIIDECIDE: Admite recursul formulat de pârâţii recurenţi Consiliul ######## #####-####### şi Preşedintele Consiliului ######## #####-#######, împotriva sentinţei civile nr. ###/4.10.2023 pronunţată de Tribunalul #####-####### în dosar nr. ####/115/2023.Casează în parte hotărârea atacată, iar în rejudecare respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Dispoziţiei nr. 618/11.09.2023 emisă de Preşedintele Consiliului ######## #####-#######.Menţine în rest hotărârea atacată, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii.Fără cheltuieli de judecată.Definitivă.Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei la data de 13.12.2023. Președinte                         Judecător                               Judecător###### #####             ####-##### ########     pt judecător  ####### ####### ###aflată în concediu de odihnă semneazăpreşedinte ###### #####   Grefier##### ######  Red. ######- 27.12.2023Tehnored. #### – 4 ex.- 27.12.2023##### instanţă: Tribunalul #####-#######Judecător: ##### ######Se ########.rec.  Consiliul ######## #####-####### + Preşedintele Consiliului ######## #####-####### – Reşiţa, Piaţa 1 Decembrie nr. 1 – CS   ############„ recl. int.   ##### ##### – ##########, #### ###### #### ### ### – CS#######################2 com./exp.