Într-o speță recentă, Curtea de Apel Timișoara a reamintit o garanție fundamentală a oricărui proces echitabil: dreptul la o hotărâre judecătorească motivată.

Atunci când un judecător omite să analizeze argumente esențiale aduse de una dintre părți, soluția nu poate rămâne în picioare. Cazul de față vizează o dispută clasică de drept urbanistic: solicitarea de anulare a unei autorizații de construire emisă cu ignorarea aparentă a drepturilor vecinului direct afectat și a condițiilor impuse prin certificatul de urbanism. Decizia Curții subliniază că o analiză de fond superficială echivalează cu o lipsă a judecății, impunând reîntoarcerea dosarului la prima instanță.

Obiectul dosarului

Dosarul a fost inițiat de un reclamant care a solicitat instanței de contencios administrativ de la Tribunalul Timiș:

Anularea autorizației de construire nr. 285/21.04.2022, emisă de Primarul Municipiului Timișoara în favoarea pârâtei, vecina sa.
Anularea tuturor actelor premergătoare și subsecvente care au stat la baza emiterii autorizației.
Suspendarea executării autorizației de construire până la soluționarea definitivă a cauzei.

Starea de fapt relevantă

Reclamantul a contestat legalitatea autorizației de construire obținută de vecina sa (pârâta) pentru edificarea unei case familiale în regim P+1E. Principalul motiv al nemulțumirii era faptul că noua construcție urma să fie amplasată pe limita de proprietate comună (calcan), iar autorizația a fost emisă fără a se obține acordul său notarial, deși această condiție fusese expres prevăzută în certificatul de urbanism nr. 2124/19.06.2020.

Pentru a justifica lipsa acestui acord, pârâții s-au bazat pe o expertiză tehnică extrajudiciară. Reclamantul a contestat vehement această expertiză, susținând că la dosar au fost depuse mai multe versiuni diferite ale aceluiași document și că acesta oricum nu analiza toate riscurile impuse de lege. Mai mult, Inspectoratul de Stat în Construcții, în urma unui control la primărie, a constatat mai multe abateri de la lege în procedura de emitere a autorizației, confirmând parțial susținerile reclamantului.

Temeiurile legale invocate

Litigiul s-a purtat în jurul interpretării și aplicării următoarelor acte normative cheie:

Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții: În special $art. 6$ (privind rolul și conținutul certificatului de urbanism) și $art. 7$ (care condiționează emiterea autorizației de o documentație completă, ce include avizele și acordurile din certificatul de urbanism).
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991: Specific, $art. 27$ , care detaliază situațiile în care acordul vecinilor este obligatoriu, cum ar fi construcțiile noi amplasate adiacent celor existente.
Codul Civil: $art. 612$ , referitor la distanța minimă obligatorie a construcțiilor față de linia de hotar, cu excepțiile prevăzute de lege sau regulamentele de urbanism.
Codul de procedură civilă: $art. 425$ (privind obligația de motivare a hotărârii) și $art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8$ (motive de recurs vizând nemotivarea hotărârii, respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a legii).

Argumentele părților implicate

🗣️ Argumentele recurentului-reclamant:

Nelegalitatea autorizației: Actul a fost emis cu încălcarea directă a certificatului de urbanism, care impunea acordul său notarial.
Expertiza tehnică neconformă: Expertiza folosită de pârâți pentru a substitui acordul este viciată, existând suspiciuni cu privire la autenticitatea și conținutul acesteia. De asemenea, expertiza nu a analizat aspecte esențiale precum siguranța la incendiu, mai ales în contextul existenței unei conducte de gaz pe peretele său.
Nemotivarea hotărârii de fond: Prima instanță a ignorat complet argumentele sale esențiale, inclusiv constatările oficiale ale Inspectoratului de Stat în Construcții, și s-a limitat la o prezentare abstractă a legii, fără a o aplica la faptele din dosar.
Aplicarea greșită a legii: Instanța de fond a interpretat eronat caracterul obligatoriu al mențiunilor din certificatul de urbanism și condițiile legale pentru lipsa acordului vecinului.

🏛️ Argumentele intimatului-pârât (Primarul Municipiului Timișoara):

Acordul nu era necesar: Regulamentul Local de Urbanism încurajează construcțiile cuplate pe calcan, iar interpretarea sistematică a legii, coroborată cu expertiza tehnică, demonstra că nu era nevoie de acordul vecinului, deoarece construcția acestuia nu era afectată.
Expertiza este validă: Concluziile expertizei au stabilit că, din punct de vedere constructiv, imobilul reclamantului nu este pus în pericol.

👤 Argumentele intimatei-pârâte (Beneficiara Autorizației):

Caracterul informativ al certificatului de urbanism: Cerințele din certificatul de urbanism sunt generale, iar proiectul tehnic final a fost adaptat pentru a nu necesita acordul, respectând legea.
Reaua-credință a reclamantului: Acesta a refuzat nejustificat să își dea acordul, deși i-au fost prezentate documentațiile tehnice.
Legalitatea documentației: Toate documentele au fost întocmite și verificate de specialiști autorizați, altfel primăria ar fi refuzat emiterea autorizației.

Istoricul speței

Tribunalul Timiș (prima instanță): A analizat cererea de anulare a autorizației de construire și a respins-o ca neîntemeiată, obligându-l pe reclamant la plata unor cheltuieli de judecată substanțiale.
Curtea de Apel Timișoara (recurs): Reclamantul a formulat recurs, invocând două motive principale: hotărârea primei instanțe nu a fost motivată corespunzător și a aplicat greșit normele de drept material.

Motivarea instanței de recurs

Curtea de Apel Timișoara a admis recursul, concentrându-se pe primul motiv invocat: nemotivarea hotărârii de fond ( $art. 488 alin. (1) pct. 6$ din Codul de procedură civilă).

Judecătorii de recurs au constatat că instanța de fond a omis complet să analizeze o serie de critici esențiale formulate de reclamant. Printre aspectele ignorate se numără:

Constatările din procesele-verbale ale Inspectoratului de Stat în Construcții, care semnalau abateri de la lege.
Neconformitățile invocate cu privire la expertiza tehnică, în special existența unor variante diferite ale documentului și lipsa ștampilei „VIZAT SPRE NESCHIMBARE”.

Curtea a subliniat că motivarea unei hotărâri este o garanție împotriva arbitrariului și este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar. O instanță are obligația, conform $art. 425$ din Codul de procedură civilă și $art. 6$ din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, să răspundă punctual apărărilor și argumentelor cheie ale părților.

Deoarece prima instanță nu a realizat o cercetare judecătorească completă, Curtea de Apel a decis că nu poate analiza direct fondul cauzei, deoarece acest lucru ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție. Prin urmare, singura soluție corectă era casarea hotărârii și trimiterea dosarului înapoi pentru o judecată efectivă.

Soluția finală

Curtea de Apel Timișoara a admis recursul formulat de reclamant.

În consecință, a casat în totalitate sentința Tribunalului Timiș și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Acest lucru înseamnă că procesul privind cererea de anulare a autorizației de construirese va relua de la zero în fața Tribunalului, care va fi obligat de această dată să analizeze toate argumentele și probele invocate de părți înainte de a pronunța o nouă soluție.

Hotărâre conținut integral

Hotarâre nr. 1039/2023 din 08.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cod RJ ee8686556 (https://www.rejust.ro/juris/ee8686556)

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2023:016.######

#######

CURTEA DE APEL TIMIŞOARA OPERATOR 2928

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR. ####/30/2022 – 10.08.2023

DECIZIA CIVILĂ NR. ####

Şedinţa publică din data de 08.11.2023

Complet constituit din:

PREŞEDINTE: ### ####### #######

JUDECĂTOR: ##### ######

JUDECĂTOR: ######## #### #####

GREFIER: ###### #### #######

S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul-reclamant ######## ###### împotriva Sentinţei civile nr. ### din data de 6 ##### 2023 pronunţată de Tribunalul ##### în Dosar nr. ####/30/2022, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și ##### ########, având ca obiect – „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă recurentul-reclamant ######## ######, legitimat prin CI ##### ## ######, asistat de avocat #### #######-#######, iar în reprezentarea intimatului-reclamant Primarul Municipiului Timișoara răspunde consilier juridic Jenariu #####, lipsă fiind intimata-pârâtă ##### ########.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Se constată depusă la dosarul cauzei, prin adresa de poștă electronică a instanţei, din partea recurentului-reclamant, la data de 03.10.2023, răspuns la întâmpinare.

Reprezentanta recurentului-reclamant depune împuternicire avocațială și facturi reprezentând dovada achitării cheltuielilor de judecată. Reprezentanta intimatului-reclamant Primarul Municipiului Timișoara depune delegație.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în baza art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 392 din același cod, declară deschise dezbaterile şi acorda cuvântul asupra excepţiei inadmisibilităţii şi a recursului declarat în cauză.

Reprezentanta recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile recurate, iar în rejudecare, să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată și anularea autorizației de construire 285 din 24.04.2022.

Cu privire la incidența art. 488 alin 1 pct. 6 Cod procedură civilă, apreciază că sentința civilă recurată nu este motivată corespunzător, ci cuprinde o motivare generală și abstractă lipsită de raționamentul logico-juridic, fără a exista o circumstanțiere a cauzei și o analiză a probatorului. ##### instanță nu a analizat în considerentele sentinței regulate apărările invocate în cadrul cercetării procesului și cu ocazia dezbaterii fondului apărări esențiale care vizau: nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 6 și art. 7 din Legea nr. 50/1991, mai exact nerespectarea dispozițiilor legale care stabilesc că prin certificatul de urbanism autoritățile emitente stabilesc lista avizelor și a acordurilor necesare în vederea executării lucrărilor de construire și că documentația tehnică se elaborează în concordanță cu cerințele certificatului de urbanism; nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de aceeași lege privind conținutul documentației tehnice de autorizare a lucrărilor care trebuie să fie în concordanță cu cerințele certificatului de urbanism, cu conținutul actului administrativ al autorității competente pentru Protecția Mediului, a la vizelor și a acordurilor cerute prin certificatul de urbanism, aceasta urmând a fi întocmită, semnată și verificată potrivit legii. De asemenea, nu s-a ținut cont de constatările Inspectoratului de Stat în Construcții – Inspectoratul Regional în Construcții Vest consemnate în cuprinsul celor două procese-verbale de control, având ca obiect verificarea legalității la emiterea certificatului de urbanism 2124/19.06.2020 și autorizației de construire numărul 285/21.04 2022, prin care au fost constatate și semnalate nerespectarea anumitor dispoziții legale.

Totodată, instanța de fond nu a ținut cont de susținerile recurentului-reclamant cu privire la expertiza tehnică numărul 271 din 2020, prin care intimații-pârâți au încercat justificarea omisiunii de a obține acordul notarial al recurentului-reclamant. Instanța de fond a ignorat toate aspectele prezentate de acesta cu privire la neconformitățile și nelegalitățile constatate în cursul cercetării judecătorești. Instanța de fond a ignora susținerile intimatului-pârât Primarul Municipiului Timișoara din cuprinsul răspunsurile la plângerea prealabilă formulată de către recurentul reclamant împotriva autorizației de construire.

În ceea ce privește incidența art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, precizează că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit următoarele norme de drept material: art. 6 din Legea nr. 50/1991, art. 27 alin. 1-2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 și dispozițiile art. 61 din Codul civil.

Instanţa de fond în mod complet greşit a reţinut că prin certificatul de urbanism au fost impuse obligaţii care nu îşi au fundamentul în lege, atât timp cât condiţia privind existenţa acordului îşi găseşte fundament legal chiar în cadrul art. 27 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, pe care chiar instanţa le-a prezentat în considerentele sentinţei civile recurate.

Dintr-o astfel de motivare se poate desprinde ideea că certificatul de urbanism, urmare a faptului că este un document de informare, ar avea un caracter facultativ, astfel că solicitantul ar putea eluda, fără existenţa unei sancţiuni, obţinerea acordurilor şi avizelor prevăzute în cuprinsul certificatului de urbanism, ori o astfel de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor materiale apare ca fiind inacceptabilă.

În plus, această motivare a instanţei de fond s-a realizat cu încălcarea şi greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 50/1991, în speţă art. 7 alin. (1) lit. d), care prevede că autorizaţia se emite doar în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care trebuie să cuprindă avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism.

Raportat la circumstanţele particulare ale cauzei, nu se poate susţine că condiţia impusă prin certificatul de urbanism nr. 2124/19.06.2020, respectiv acordul notarial al vecinilor direct afectaţi nu îşi are fundamentul în lege, atât timp cât necesitatea obţinerii acestui acord este detaliată şi prevăzută atât în art. 612 din Codul civil, cât şi în cadrul art. 27 alin. (1) – (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, pe care chiar instanţa de fond le-a expus în cadrul considerentelor sentinţei civile.

Se observă că şi în ceea ce priveşte condiţia existenţei acordului notarial, instanţa de fond a procedat la aplicarea greşită a dispoziţiilor legale prevăzute de art. 27 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii în raport cu circumstanţele concrete ale cauzei, reținând în considerentele sentinței civile atacate o concluzie a expertului care nu se regăsește în raportul de expertiză.

######### tehnică nu a fost întocmită în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin 1-2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, ca urmare a faptului că nu s-a procedat la analizarea situațiilor în care amplasarea viitoare construcție ar putea cauza prejudiciu privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranță în exploatare.

În ce privește securitatea la incendiu, nici în cadrul expertizei și nici în cuprinsul studiului geotehnic sau al memoriului tehnic aferent proiectului nr. 235/2020 nu există nicio mențiune cu privire la faptul că pe peretele imobilului recurentului-reclamant, în partea stângă, este amplasată legal o conductă de gaz.

În concret, apreciază că intimații-pârâți nu pot invoca această expertiză tehnică ca document justificativ pentru lipsa acordului notarial al recurentului-reclamant. Nu în ultimul rând, apreciază că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile art. 612 din Codul civil, care privesc distanța minimă în construcții. În considerentele sentinței civile atacate, instanța de fond nu analizat însuși răspunsul formulat de intimatul-pârât Primarul Municipiului Timișoara la plângerea prealabilă a recurentului-reclamant, de revocare autorizației de construire.

Apreciază întemeiată excepția inadmisibilității cu privire la capătul de cerere care vizează ,,obligarea reclamantului la zidirea parțială a casei proprii, în ceea ce privește zidul aflat pe calcan cu proprietatea subsemnatului”, raportat la prevederile art. 483 alin. 3 Cod procedură civilă, întrucât o astfel de solicitare nu se încadrează în scopul căii de atacare cursului.

Reprezentanta intimatul-pârât Primarul Municipiului Timișoara, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru motivele reținute în mod corect și legal de către instanța de fond.

Subliniază faptul că emiterea autorizației de construire nu era condiționată de existența acordului vecinilor. În mod corect, instanța de fond a reținut aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 612 Cod civil, coroborate cu prevederile Ordinului nr. 839/2009 și cu regulamentul local de urbanism. De asemenea, instanța de fond, analizând concluziile raportului de expertiză, a respins acțiunea, constatând faptul că acordul recurentului-reclamant nu era necesar, concluziile expertului fiind în sensul în care imobilul din stânga, respectiv imobilul recurentului-reclamant, nu este afectat în vreun fel prin construcția autorizată.

Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 394 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanţa închide dezbaterile şi reţine cauza pentru deliberare și pronunțare, comunicând că soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului ##### la data de 16.08.2022 sub nr. de dosar ####/30/2022, reclamantul ######## ######, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi ##### ########, a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de autorizaţia de construire nr. 285/21.04.2022 emisă de către Primarul Municipiului Timişoara, ca fiind emisă cu nerespectarea condiţiilor stabilite prin certificatul de urbanism şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, precum şi anularea tuturor actelor care au stat la baza adoptării acesteia şi a tuturor actelor subsecventei şi suspendarea executării actului administrativ unilateral reprezentat de autorizaţia de construire nr. 285/21.04.2022 emisă de către Primarul Municipiului Timişoara, până la momentul soluţionării definitive a prezentei cauze, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. ### din data de 6 iunie 2023 pronunţată în Dosar nr. ####/30/2022, Tribunalul ##### a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ######## ######, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Timișoara și ##### ########.

A obligat pe reclamant să plătească pârâtei ##### ######## suma de 7.055,75 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei de mai sus, a declarat recurs recurentul-reclamant ######## ######, solicitând, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu art. 483 şi următoarele, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu art. 496 din Codul de procedură civilă și art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei civile recurate, ca fiind netemeinică şi nelegală, având în vedere că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, iar, rejudecând cauza, solicită admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea autorizaţiei de construire nr. 285/24.04.2022.

În temeiul art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, solicită obligarea intimaţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant arată că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi al înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în cursul procesului (ex: răspuns la întâmpinare, note scrise, concluzii scrise) a invocat o serie de critici privind emiterea autorizaţiei de construire fără respectarea condiţiilor prevăzute în certificatul de urbanism nr. 2124/19.06.2020, nelegalităţile constatate cu privire la expertiza tehnică nr. 271/2020 întocmită de expertul tehnic ########## ### #######, încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr. 50/1991, constatările efectuate de Inspectoratul de Stat în Construcţii – Inspectoratul Regional în Construcţii Vest, documentaţia tehnică incompletă, respectiv lipsa acordului notarial, consecinţa tuturor acestor aspecte fiind solicitarea de anulare a autorizaţiei de construire nr. 285/21.04.2022.

Cu titlu preliminar, învederează faptul că motivele pentru care solicităm casarea în tot a sentinţei civile atacate se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Cu privire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă, recurentul reclamant învederează că acest motiv de casare are rolul de a sancţiona neîndeplinirea obligaţiei legale de motivare a hotărârii judecătoreşti, viciile motivării putând fi încadrate în una din următoarele situaţii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă, casarea unei hotărâri intervenind şi în cazul în care motivarea este superficială.

Motivarea hotărârii judecătoreşti trebuie să răspundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, ori analizând sentinţa civilă recurată, se observă că instanţa de fond a recurs la o motivare generală şi abstractă, fără a exista o circumstanţiere a cauzei şi o analiză a probatoriului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale antemenţionate, considerentele hotărârii judecătoreşti vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

##### în vedere aceste dispoziţii legale, la o simplă analiză a sentinţei civile recurate se poate observa faptul că motivarea instanţei de fond este una generală, abstractă, superficială, necircumstanţiată cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond limitându-se în cea mai mare parte la prezentarea dispoziţiilor legale, fără a proceda la analizarea acestor temeiuri de drept în raport cu susţinerile formulate, făcând abstracţie de probatoriul administrat în cauză.

În acest context, apreciază că Sentinţa civilă nr. ###/PI/06.06.2023 nu este motivată corespunzător, fiind abstractă, generală şi lipsită de expunerea raţionamentului logic şi juridic care a condus la dispunerea soluţiei în cauză.

Instanţa de fond nu a analizat în considerentele sentinţei civile recurate apărările invocate în cadrul cercetării procesului şi cu ocazia dezbaterii fondului, prin notele scrise şi concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, pe care le apreciază ca fiind apărări esenţiale.

În privinţa expertizei tehnice nr. 271/2020, învederează recurentul-reclamant, instanţa de fond a ignorat toate aspectele prezentate în ce privește neconformităţile şi nelegalităţile constatate în cursul cercetării judecătoreşti, în cadrul considerentelor Sentinţei civile recurate neexistând niciun argument/raţionament prin care instanţa a justificat reţinerea menţiunilor din expertiză. Mai mult decât atât, în cadrul încheierii civile din data de 19.05.2023, s-a reţinut faptul că reclamantul contestă acest raport de expertiză şi solicită înlăturarea acestuia, fără ca în Sentinţa civilă nr. ###/PI/2023 să existe argumente privitoare la respingerea acestei susţineri.

Susţinerile intimatului-pârât Primarul Municipiului Timişoara din cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă formulată împotriva autorizaţiei de construire, prin care se specifică astfel: „Imobilul identificat prin extrasul de carte funciară nr. 423797, #### ####### ### # este situat conform P.U.G. aprobat prin H.C.L. nr. 157/2002 şi prelungit cu H.C.L. nr. 619/2018 în zona de locuinţe pentru maxim două familii şi funcţiuni complementare. Conform Regulamentului Local de urbanism aferent P. U.G., IV. 2.L- #### REZIDENŢIALĂ, art. 15 Amplasarea în interiorul parcelei – clădirile se vor putea realiza în regim cuplat sau independent cu condiţia ca distanţele clădirilor faţă de limitele laterale pe care nu le ating, să fie de 1,9 m şi să aibă un acces auto asigurat în parcelă”, nu au fost analizate în concordanţă cu dispoziţiile art. 612 din Codul civil privitoare la distanţa minimă în construcţii.

Raportat la toate aceste aspecte şi la motivarea instanţei de fond, apreciază că Tribunalul ##### nu a procedat la analizarea efectivă a susţinerilor şi apărărilor părţilor, sens în care, în considerentele sentinţei civile, nu poate fi regăsită expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, ca urmare a faptului că instanţa nici măcar nu a procedat la analizarea probelor şi a susţinerilor invocate.

Astfel, consideră că instanţa de fond nu s-a pronunţat în limitele cererii de chemare în judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 397 Cod procedură civilă, ci, dimpotrivă, a procedat la prezentarea generală şi abstractă a dispoziţiilor legale, fără să existe menţiuni cu privire la probele administrate în cursul procesului şi la interpretarea acestora în conformitate cu situaţia concretă dedusă judecăţii.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciază că se impune casarea în tot a sentinţei civile atacate şi rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată.

Cu privire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, recurentul reclamant arată că invocarea acestui motiv de casare vizează enunţarea regulilor de drept aplicabile speţei şi interpretarea acestora într-o manieră pertinentă în raport de circumstanţele cauzei şi explicarea modului în care aceste reguli trebuie aplicate în cauza dedusă judecăţii.

Raportat la aceste aspecte, apreciază că instanţa de fond a procedat la interpretarea şi aplicarea greşită a următoarelor norme de drept material:

a) art. 6 din Legea nr. 50/1991 cu privire la condiţiile impuse prin certificatul de urbanism şi la obligativitatea respectării acestora;

b) art. 27 alin. (1)-(2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind situaţiile în care acordul notarial al vecinilor direct afectaţi este necesar;

c) dispoziţiile art. 612 din Codul civil, care privesc distanţa minimă în construcţii, precum şi dispoziţiile Regulamentului de urbanism invocate chiar de către intimatul-pârât Primarul Municipiului Timişoara.

Astfel, cu privire la prima situaţie de încălcare a normelor materiale privitoare la certificatul de urbanism şi condiţiile prevăzute în cadrul acestuia, recurentul-reclamant învederează că instanţa de fond în mod complet greşit a reţinut că prin certificatul de urbanism au fost impuse obligaţii care nu îşi au fundamentul în lege, atât timp cât condiţia privind existenţa acordului îşi găseşte fundament legal chiar în cadrul art. 27 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, pe care chiar instanţa le-a prezentat în considerentele sentinţei civile recurate.

Mai mult decât atât, prin motivare instanţa de fond admite că ar fi posibilă eliberarea unui certificat de urbanism fără ca acesta să respecte dispoziţiile legale aplicabile în cauză, recunoscând că în prezenta cauză, ca urmare a faptului că această motivare vizează situaţia concretă dedusă judecăţii, prin certificatul de urbanism nr. ######### eliberat de intimatul-pârât Primarul Municipiului Timişoara au fost solicitate acorduri şi avize fără temei legal, ori o astfel de interpretare este contrară realităţii.

Analizând în concret cele reţinute de instanţa de fond, se poate observa fără dubiu că aceasta a reţinut doar caracterul informativ al certificatului de urbanism, fără să reţină aspectele esenţiale prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 50/1991, conform cărora tot prin intermediul certificatului de urbanism, autorităţile publice emitente stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării lucrărilor de construire, această condiţie având într-adevăr un rol de informare, dar tocmai în scopul de a efectua demersurile necesare pentru obţinerea acestor avize şi acorduri.

Mai mult decât atât, dintr-o astfel de motivare se poate desprinde ideea că certificatul de urbanism, urmare a faptului că este un document de informare, ar avea un caracter facultativ, astfel că solicitantul ar putea eluda, fără existenţa unei sancţiuni, obţinerea acordurilor şi avizelor prevăzute în cuprinsul certificatului de urbanism, ori o astfel de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor materiale apare ca fiind inacceptabilă.

Recurentul-reclamant susține că este complet greşită motivarea şi concluzia reţinută de instanţa de fond, potrivit căreia prin certificatul de urbanism nu pot fi impuse obligaţii care nu îşi au fundamentul în lege sau reglementările de urbanism şi că astfel, o autorizaţie de construire emisă cu respectarea legii, dar cu ignorarea unei obligaţii care nu are suport legal ar fi pe deplin valabilă.

Or, raportat la circumstanţele particulare ale cauzei, nu se poate susţine că condiţia impusă prin certificatul de urbanism nr. 2124/19.06.2020, respectiv acordul notarial al vecinilor direct afectaţi nu îşi are fundamentul în lege, atât timp cât necesitatea obţinerii acestui acord este detaliată şi prevăzută atât în art. 612 din Codul civil, cât şi în cadrul art. 27 alin. (1) – (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 pe care chiar instanţa de fond le-a expus în cadrul considerentelor sentinţei civile.

Mai mult decât atât, apreciază recurentul-reclamant, instanţa de fond trebuia să procedeze la o corelare a art. 6 alin (1) din Legea nr. 50/1991 cu art. 7 alin. (2) al aceluiaşi act normativ, rezultând astfel că certificatul de urbanism nu are doar un rol de document informativ, sens în care documentaţia tehnică pentru autorizarea executării construcţiilor trebuie elaborată în concordanţă cu cerinţele certificatului de urbanism, al avizelor şi al acordurilor cerute prin certificatul de urbanism, astfel că aceste condiţii stabilite prin certificatul de urbanism trebuie obţinute şi respectate de către solicitant.

În plus, analizând cuprinsul certificatului de urbanism nr. 2124/19.06.2020, la pct. 5 sunt prevăzute documentele către trebuie să însoţească cererea de emitere a autorizaţiei de construire, aceste documente fiind individualizate tocmai în conformitate cu modalitatea de amplasare a viitoarei construcţii, fiind prevăzută în mod expres condiţia obţinerii acordului notarial individual al vecinilor direct afectaţi cu referire la nr. proiect pentru calcan şi dacă este cazul pt. măsuri de intervenţie asupra imobilelor învecinate.

Or, referitor la aceste aspecte, recurentul-reclamant arată că dacă se analizează modul în care instanţa de fond a înţeles să interpreteze dispoziţiile legale la circumstanţele concrete ale cauzei, se poate observa o aplicare greşită a dispoziţiilor legale, din motivarea instanţei de fond rezultând că prin certificatul de urbanism nr. 2124/19.06.2020 au fost impuse obligaţii care nu îşi au fundamentul în lege, o astfel de concluzie relevând însuşi caracterul nelegal al certificatului de urbanism care a stat la baza întocmirii documentaţiei tehnice pentru obţinerea autorizaţiei de construire nr. 285/21.04.2022.

Analizând în continuare considerentele Sentinţei civile nr. ###/PI/06.06.2023, se observă că şi în ceea ce priveşte condiţia existenţei acordului notarial, instanţa de fond a procedat la aplicarea greşită a dispoziţiilor legale prevăzute de art. 27 alin. 1 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii în raport cu circumstanţele concrete ale cauzei.

În acest sens, după ce instanţa de fond a prezentat dispoziţiile legale antemenţionate, cu privire la necesitatea acordului autentic al vecinilor direct afectaţi, în mod nelegal şi greşit a interpretat şi aplicat normele prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

Analizând în concret cele reţinute de instanţa de fond, recurentul-reclamant susține că au fost încălcate şi aplicate în mod complet greşit dispoziţiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. a din Normele metodologice, instanţa de fond reţinând, de asemenea, o concluzie a expertului care nu se regăseşte în raportul de expertiză menţionat.

Pentru o mai bună înţelegere a raţionamentului propus, apreciază necesar a cita dispoziţiile art. 27 alin. (1) lit. a şi alin (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

Or, analizând aceste dispoziţii legale şi prevederile din certificatul de urbanism nr. 2124/19.06.2020 privind amplasarea construcţiei principale, se constată fără dubiu că şi în situaţia în care s-ar opta pentru realizarea viitoarei construcţii prin alipire la calcan şi în situaţia în care s-ar fi optat pentru amplasarea construcţiei la o distanţă mai mică de 2 m faţă de limita laterală, devine aplicabil cazul prevăzut la art. 27 alin. (1) lit. a) – construcţii noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate.

Astfel, apreciază că o corectă interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale ar fi presupus ca instanţa de fond să analizeze prevederile art. 27 din Normele metodologice în raport cu concluziile expertizei tehnice nr. 271/2020 întocmită în cauză de expertul tehnic ########## ### #######, prin care intimaţii-pârâţi au încercat să justifice lipsa obţinerii acordului notarial al subsemnatului ca document parte al documentaţiei tehnice, fiind astfel necesar ca instanţa să constate dacă amplasarea noii construcţii a intimatei-pârâte ar afecta rezistenţa mecanică şi stabilitatea, securitatea la incendii, igiena, sănătatea şi mediul ori siguranţa în exploatare.

Or, susține recurentul-reclamant, analizând considerentele Sentinţei civile nr. ###/PI/2023, se observ că instanţa de fond nu a argumentat şi nici măcar nu a prezentat susţinerile invocate de acesta în cadrul procesului cu privire la neregulile şi chiar nelegalităţile constatate în cursul procesului cu privire la expertiza tehnică nr. 271/2020.

Dintre acestea, amintește faptul că la dosarul cauzei intimaţii-pârâţi au depus două variante diferite ale aceleiaşi expertize tehnice, variante diferite şi faţă de cea cunoscută de acesta, modificările vizând chiar problematica acordului notarial al său – într-o variantă se menţiona că şi-a dat acordul, în varianta intimatului-pârât Primarul Municipiului Timişoara că nu era necesar acordul, iar în varianta intimatei-pârâte ##### ########, nici măcar nu mai exista această menţiune.

Or, raportat la aceste aspecte se constată încălcări ale dispoziţiilor legale prevăzute de art. 20 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 și art. 48 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, încălcări care au fost invocate în faţa instanţei de fond şi pe care, însă, aceasta nu le-a analizat şi argumentat prin considerentele Sentinţei civile nr. ###/PI/2023.

Mai mult decât atât, din nou, instanţa de fond a procedat la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) – (2) din Normele metodologice, reţinând că potrivit expertizei tehnice nr. 271/2020 imobilul din stânga nu este afectat în vreun fel, cu toate că prin această expertiză tehnică nu s-a procedat la analizarea tuturor situaţiilor prevăzute de art. 27 alin. (1) – (2) din Normele metodologice, respectiv nu a fost analizat dacă prin modalitatea de amplasare a viitoarei construcţii s-ar produce prejudicii privind:

– rezistenţa mecanică şi stabilitatea;

– securitatea la incendiu, raportat la faptul că pe peretele imobilului reclamantului există o conductă de gaz, ori în cuprinsul expertizei nu există nicio menţiune cu privire la acest aspect şi nici la distanţa minimă obligatorie pentru edificarea unei construcţii

– igiena, sănătatea şi mediul ori siguranţa în exploatare;

Or, arată recurentul-reclamant, intimaţii-pârâţi nu pot invoca expertiza tehnică nr. 271/2020 ca document justificativ al lipsei acordului notarial al acestuia pentru edificarea noii construcţii, atât timp cât, pe lângă toate elementele de nelegalitate privitoare la această expertiză care nu pot stabili varianta originală avută în vedere la eliberarea autorizaţiei de construire nr. 285/21.04.2022, prin această expertiză nu s-a procedat la o verificare completă a cazurilor prevăzute de lege şi la o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 27 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

Mai mult decât atât, în expertiza tehnică nr. 271/2020 expertul tehnic nu formulează concluzii clare în sensul că construcţia reclamantului, ca urmare a modalităţii de amplasare a viitoarei construcţii nu urmează a fi afectată din punct de vedere al rezistenţei mecanice şi al stabilităţii sau al securităţii la incendiu, astfel încât să se justifice lipsa acordului său.

Din nou, raţionamentul reţinut de instanţa de fond, potrivit căruia, prin expertiza tehnică nr. 271/2020, care constă, de fapt, doar în inserarea menţiunilor din expertiza tehnică nr. ######## ,,între construcţia reclamanţilor şi cea autorizată trebuie să existe un rost de 10 centimetri, deci imobilele nu vor trebui să fie alipite, iar cota de fundare a noilor fundaţii trebuie să fie identică cu cota de fundare a clădirii din stânga, instanţa reţine că acordul reclamantului nu era necesar” este eronat, fiind aplicate greşit dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, ca urmare a faptului că există o enumerare pur exemplificativă a cauzelor care pot determina cauzarea unor prejudicii, instanţa de fond limitându-se doar la cota de fundare a noilor fundaţii.

Cu privire la aplicarea corectă a dispoziţiilor legale antemenţionate, apreciază că analiza şi concluzia instanţei de fond cu privire la acordul notarial al acestuia trebuia să se realizeze prin aplicarea corectă a situaţiilor prevăzute la art. 27 din Normele metodologice la situaţia concretă dedusă judecăţii, astfel că era necesară şi analizarea aspectelor privitoare la securitatea la incendiu, igiena, sănătatea şi mediul ori siguranţa în exploatare, fără a se limita cele reţinute şi analizate prin expertiza tehnică nr. 271/2020.

Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 612 din Codul civil, recurentul-reclamant învederează că orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic, în considerentele Sentinţei civile nr. ###/PI/2023, instanţa de fond nu a analizat însuşi răspunsul formulat la intimatul-pârât Primarul Municipiului Timişoara la plângerea prealabilă, de revocare a autorizaţiei de construire.

Interpretând dispoziţiile legale ale art. 612 Cod civil, în situaţia în care în prevederile regulamentului de urbanism se stipulează altfel, distanţa minimă de 60 de cm faţă de linia de hotar nu va fi respectată, ci se vor aplica dispoziţiile din reglementările urbanistice. Or, tocmai raportat şi la aceste dispoziţii legale invocate şi de către intimatul-pârât Primarul Municipiului Timişoara se constată că nu s-a procedat la respectarea dispoziţiilor PUG aprobat prin HCL nr. 157/2002, prelungit prin HCL nr. 619/2018, care a stat la baza emiterii certificatului de urbanism.

Raportat la toate aspectele prezentate în cuprinsul prezentei cereri de recurs, apreciază că raţionamentul instanţei de fond din Sentinţa civilă nr. ###/PI/06.06.2023 este greşit şi abstract, fără a exista o motivarea raportată la circumstanţele concrete ale cauzei, iar Sentinţa civilă recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de fond analizând în mod complet greşit dispoziţiile legale aplicabile în materie prin raportare la situaţia de fapt şi la elementele concrete ale cauzei.

Raportat la toate motivele de fapt şi de drept expuse pe larg prin intermediul cererii de recurs, solicită instanței să dispună admiterea recursului cu consecinţa casării în tot a Sentinţei civile nr. ###/PI/06.06.2023 pronunţată de Tribunalul #####, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, în cadrul dosarului nr. ####/30/2022, iar rejudecând cauza, să dispună admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea autorizaţiei de construire nr. 285/21.04.2022 emisă de Primarul Municipiului Timişoara cu nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr. 50/1991 şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, precum şi a condiţiilor stabilite prin certificatul de urbanism nr. 2124/19.06.2020.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu dispoziţiile art. 486 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din Codul de procedură civilă şi următoarele, art. 6-7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii și dispoziţiile art. 27, art. 20, art. 48, precum şi dispoziţiile legale privitoare la conţinutul documentaţiei tehnice pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţie cuprinse în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 aprobate prin Ordinul MDRL nr. 839/2009.

Intimatul-pârât Primarul Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului promovat de către recurentul-reclamant ######## ###### ca fiind nefondat și menţinerea ca temeinică și legală a sentinţei civile atacate.

În considerente, învederează că prin actul administrativ contestat s-a autorizat, la cererea pârâtei ##### ########, executarea lucrărilor de construire a unei locuinţe de tip a) și d) – construire casă familială în regim P+ 1E și împrejmuire teren pe terenul situat în Timişoara, #### ######## ### #, înscris în CF nr. 423797, nr. cad. 423797.

În esență, intimatul-pârât susține că nu se poate lua în considerare strict articolul 612 din Codul civil, câtă vreme chiar acesta face trimitere la un alt act normativ, care poate să conţină alte prevederi, în speţa Ordinul nr. 839/2009 și regulamentul local de urbanism al Municipiului Timişoara.

Potrivit Ordinului nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legi nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, articolul 27, acordul vecinilor este necesar în următoarele situaţii „a) pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate – și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora; (…). Obţinerea acordului vecinilor presupune îndeplinirea a două condiţii cumulative (nicidecum singulare):

– amplasarea unor construcţii noi, adiacent unor construcţii existente sau în imediata lor vecinătate;

– amplasarea construcţiilor noi implică măsuri de intervenţie pentru protejarea celor existente sau în imediata lor vecinătate.

Menţionează intimatul-pârâtă că pe raza Municipiului Timişoara este aprobat prin H.C.L. nr. 157/2002 prelungit prin H.C.L. nr. 619/2018 Planul Urbanistic #######, Regulamentul Local aferent acestuia IV.2 L- #### Rezidenţială, art. 15 – Amplasarea în interiorul parcelei ,,( ..) clădirile se vor putea realiza în regim cuplat sau independent (…)” fără obligativitatea solicitării acordului vecinului, tocmai pentru a încuraja cuplarea construcţiilor pentru un aspect armonios al străzii.

Astfel, consideră ca se impune o interpretare sistematică a acestui text în raport cu prevederile art. 27 din Ordinul nr. 839/2009, ținând cont de faptul că prevederile art. 612 fac trimitere la o lege sau regulament de urbanism, date fiind detaliile cu caracter tehnic care nu puteau fi aprofundate în Codul civil.

Precizează și că a învederat instanţei de fond faptul că prin expertiza tehnică nr. 27/2020 întocmită de către expertul tehnic (anexata dosarului depus în vederea obţinerii autorizaţiei), s-a analizat propunerea alipirii construcţiei de imobilul învecinat. ##### în vedere modul de amplasare a construcţiei și cota de fundaţie, s-a stabilit ca din punct de vedere constructiv, construcţia de la adresa #### ######## ### # nu este afectată, prin urmare nefiind necesar acordul acestuia. Potrivit planşelor de rezistență anexă la dosar se poate observa că nu s-a optat pentru subzidiri ale fundaţilor existente, cota noii fundaţii fiind aceeaşi precum a celei existente

Ținând cont de aceste aspecte și reţinând că din cuprinsul expertizei tehnice nr. 27/2020 rezultă ca între construcţia reclamantului și cea autorizată trebuie să existe un rost de 10 centimetri, iar cota de fundare a noilor fundaţii trebuie să fie identică cu cota de fundare a clădirii vecine din stânga, instanţa a constatat în mod corect că „acordul reclamantului nu era necesar, concluziile expertului fiind în sensul că imobilul din stânga nu este afectat în vreun fel”.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului promovat de către recurentul-reclamant ca fiind nefondat.

Intimata-pârâtă ##### ######## a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, obligarea reclamantului la zidirea parţială a casei proprii, în ceea ce priveşte zidul aflat pe calcan cu proprietatea sa, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 Cod procedură civilă.

În considerente, învederează că toate criticile invocate de recurentul-reclamant sunt generale, fără o indicare concretă a incidenţei acestor motive asupra hotărârii judecătoreşti recurate. Se indică, în continuare, faptul că ar fi fost desfăşurate verificări la Primăria Timişoara de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, fiind încheiate procese-verbale de control cu nr. 6463/27.07.2022 și nr. 6980/19.08.2022, fiind dispuse măsuri de remediere în termen de 30 zile.

Reclamantul nu a făcut dovada în fața primei instanţe dacă aceste lipsuri s-au menţinut de la momentul controlului efectuat de Inspectoratul de Stat în Construcţii și până la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de către prima instanţă.

Intimata-reclamantă consideră că trebuia administrată o expertiză tehnică în specialitatea construcţii în fața primei instanţe. Reclamantul a solicitat înscrierea în fals pe această lucrare, dar a renunţat la aceasta probă, adică expertiza tehnică nr. 271/2020 își produce pe deplin efectele sale.

În concluzie, motivele art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă nu sunt fondate.

În acest sens, ataşează cerinţele de îndeplinit comunicate de Primăria Timişoara și dovada îndeplinirii acestora.

Potrivit art. 6 alin. 1 lit. c din Legea nr. 50/1991 ,,Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4 şi la art. 43 lit. a) (…) c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construire”.

În vederea edificării unei construcţii, sui generis, primul pas pentru investitor/beneficiar este obţinerea Certificatului de urbanism unde se indică ###, POT, avize necesare. Prin acest document investitorul/beneficiarul ia la cunoştinţa despre posibilităţile sale de edificare a unei construcţii.

Pentru a se elibera un Certificat de urbanism nu se solicită investitorului/beneficiarului documente tehnice sau de altă natură, astfel că, de fiecare dată, la orice solicitare de emitere de Certificat de urbanism se vor regăsi cerinţe generale de îndeplinit pentru emiterea Autorizaţiei de construire.

La momentul elaborării documentaţiei tehnice, pieselor scrise și pieselor desenate pentru obţinerea documentului final (autorizaţia de construire) pot exista modificări ale proiectului, modificări permise de lege.

Intimata-pârâtă precizează că articolul 27 din Normele metodologice ale Legii nr. 50/1991 arată că excepţia de la regula exprimată în Certificatul de urbanism emis pentru aceasta.

În concluzie, având în vedere că: a existat o casă proprietatea acesteia construită de antecesori pe calcanul vecin cu reclamantul, că reclamantul niciodată nu a invocat o afectare a propriei sale construcţii de către casă edificată pe calcan și că reclamantului i-a pus la dispoziţie toate documentațiile tehnice pentru noua construcţie, dar a fost de rea-credința și a refuzat exprimarea unei acord de construire pe calcan în forma notarială, a fost nevoie de modificarea întregului proiect pentru a nu mai fi nevoită sa obţină un acord al vecinului, generând-i costuri suplimentare.

Raţionamentul logico-juridic al primei instanţe este corect, iar motivele de recurs învederate de reclamant sunt nefondate.

În ceea ce priveşte invocarea prevederile art. 612 Cod civil, consideră ca se face aplicarea principiului specialia generalibus derogant, respectiv Legea nr. 50/1191 și Normele metodologice de aplicare ale acesteia vin și arată condiţiile specifice de construire pe fiecare situaţie particulară.

#### de susținerile reclamantului, reiterează că ţeava de gaz a acestuia era montată pe clădirea veche a pârâtei și reclamantul nu și-a pus niciodată probleme de siguranţă, documentaţia tehnică ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nu a fost contestată de reclamant și nu s-a dorit a fi expertizată; documentaţia tehnica a fost întocmită de specialişti autorizaţi și verificată de specialişti autorizaţi, în situaţia unor neconcordanțe era clar că Primăria Timişoara emitea un refuz de eliberare Autorizaţie de construire.

În drept, s-au invocat art. 6 din #### nr. 50/1991, art. 27 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 50/1991, art. 205, art. 223, art. 453 Cod procedură civilă.

Recurentul-reclamant ######## ###### a formulat răspuns la întâmpinare atât cu privire la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Primarul Municipiului Timișoara, cât și față de întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă ##### ########. Raportat la aceasta din urmă, apreciază necesar a invoca excepția inadmisibilității cu privire la capătul de cerere care vizează ,,obligarea reclamantului la zidirea parțială a casei proprii, în ceea ce privește zidul aflat pe calcan cu proprietatea subsemnatului”, raportat la prevederile art. 483 alin. 3 Cod procedură civilă, întrucât o astfel de solicitare nu se încadrează în scopul căii de atacare cursului.

Examinând recursul declarat în cauză, prin raportare la prevederile art. 488 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi la motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:

Referitor la excepţia inadmisibilități capătului de cerere privind obligarea recurentului-reclamant la zidirea parțială a casei proprii – astfel cum au fost reiterată prin întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă ##### ########, Curtea de Apel arată, că această cerere nu poate forma obiect al analizei în recurs, în condiţiile în care, pârâta nu a formulat recurs principal sau incident împotriva Sentinţei civile nr. ### din data de 20 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul ##### în Dosar nr. ####/30/2022, vizând modul de soluţionare a acestei cereri cuprinse în cererea reconvenţională depusă în faţa instanei de fond.

Altfel spus, în absenţa unei căi de atac promovată în termenul legal de intimata pârâtă ##### ########, respectiv a recursului prevăzut de art. 20 din Legea ######## (principal sau incident), Curtea de Apel nu este investită cu soluţionarea criticilor privind soluţia adoptată asupra capătului de cerere din cererea reconvenţională privind obligarea recurentului-reclamant la zidirea parțială a casei proprii, solicitarea modificării soluţiei instanţei de fond fiind practic inadmisibilă.

Analizând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă – invocat în cauză, Curtea de Apel constată că, sunt reale susţinerile recurentului reclamant ######## ###### – în sensul că instanţa de fond a omis să analizeze integral fondul cauzei, nu a răspuns în întregime motivelor de nelegalitate şi netemeinicie expuse pe larg prin cererea de chemare în judecată şi notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 23.03.2023 (filele 137 – 139 Vol. I dosar fond).

Astfel, instanţa de fond s-a limitat să respingă cererea reclamantului de anulare a Autorizației de construire nr. 285/21.04.2022 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, privind locuința de tip a) și d) – construire casă familială în regim P+1E și împrejmuire teren te terenul situat în Timișoara, #### ######## ### #, înscris în cartea funciară nr. 423797, număr cadastral 423797, înlăturând doar motivele vizând respectarea menţiunilor cuprinse în certificatul de urbanism şi necesitatea acordului vecinilor (în speţă, al reclamantului) dezvoltate sub punctele II şi III din acţiune, fără a expune şi răspunde criticilor aduse de părţi privind întreaga situaţie litigioasă.

În acest sens, Curtea observă, că în faza de cercetare judecătorească desfăşurată în faţa instanţei de fond, reclamantul a depus la termenul de judecată din 23.03.2023 note scrise (filele 137 – 139 Vol. I dosar fond) – prin care a invocat în susţinerea cererii de anulare cuprinsă în cererea de chemare în judecată iniţială, o serie de motive de nulitate suplimentare, care nu au fost luate în considerare de către judecătorul fondului, deşi acestea au fost comunicate părţilor adverse, intimata – pârâtă ##### ######## formulând şi apărări referitor la aspectele invocate (prin notele de şedinţă depuse la termenul din 19.0.2023 – filele 175 – dosar fond).

În acest context, Curtea de apel constată că au fost complet ignorate de către instanţa de fond criticile recurentului reclamant şi în mod corelativ apărările formulate de intimata – pârâtă ##### ######## – privind constatările Inspectoratului de Stat în Construcţii – Inspectoratul Regional în Construcţii Vest, consemnate în Procesele – verbale de control nr. 6463/27.07.2022 şi nr. 6980/19.08.2022 emise ca urmare a controlului efectuat la sediul Primăriei Municipiului Timişoara, având ca obiect verificarea legalităţii la emiterea certificatului de urbanism nr. 2124/19.06.2020 şi a autorizaţiei de construire nr. 285/21.04.2022, prin care au fost constatate şi semnalate nerespectarea următoarelor dispoziţii legale:

— Abatere faţă de prevederile Legii ####### # art. 6 alin. (1) lit. c) şi art. 7 alin. (1) lit. d) -avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism. Conform certificatului de urbanism 2124 din 19.06.2020 – „ Acord notarial individual al vecinilor direct afectaţi cu referire la număr proiect pentru calcan şi dacă este cazul pentru măsuri de intervenţie asupra imobilelor învecinate.”

— Abatere faţă de prevederile Ordinului ######## ##### metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991, art. 27 – Avize şi acorduri ale furnizorilor/administratorilor de utilităţi urbane;

— Abatere faţă de prevederile Codului civil art. 612.

— Abatere faţă de prevederile Ordinului M.D.R.L. nr. 839/2009 Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, art. 48, Redactarea autorizaţiei de construire/desfiinţare alin. (5) Documentaţia tehnică – D.T. (D.T.A.C., D.T.AD, D.T.O.E., după caz), constituie documentul martor al autorizării, scop în care i se aplică ştampila VIZAT SPRE NESCHIMBARE prevăzută în Anexa nr. 5 – Model Ştampilă VIZAT SPRE NESCHIMBARE, pe toate piesele scrise şi desenate componente. Un exemplar se restituie solicitantului odată cu autorizaţia, iar al doilea exemplar rămâne în arhiva emitentului autorizaţiei.

Totodată, nu au fost analizate nici neconformităţile invocate de recurentul – reclamant cu privire la expertiza tehnică nr. ######## # pe care instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea adoptată din perspectiva necesităţii acordului vecinilor, respectiv existenţa unor variante diferite ale aceleiaşi expertize în cadrul cărora există modificări tocmai cu privire la problematica acordului notarial al reclamantului, lipsa menţiunii „vizat spre neschimbare” şi inadvertenţele identificate între expertiza depusă de intimatul – pârât Primarul Municipiului Timişoara şi intimata – pârâtă ##### ######## (potrivit dispoziţiilor legale, un exemplar al documentaţiei tehnice se eliberează şi solicitantului, astfel că era necesar ca documentele să aibă exact acelaşi conţinut.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde: „b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Or, în cauza de faţă, din perspectiva considerentelor generale înfăţişate, Curtea de Apel constată că judecătorul fondului nu a motivat soluţia adoptată, prin analiza tuturor motivelor invocate.

##### în vedere că instanţa de fond nu a expus motivele pentru care a apreciat că este nefondată acţiunea într-un mod care să corespundă prevederilor art.425 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, precum şi exigenţelor art.6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Curtea de Apel constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art.488 alin.(1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, critici care urmează a fi examinate de către instanţa de fond cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul ######## ######, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, văzând regulile instituite prin art. ### # ### C.pr.civilă, Curtea va lua act, că faţă de această soluţie, urmează ca şi cererea recurentului – reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată în prezentul recurs să fie avută în vedere cu ocazia rejudecării cauzei, de către instanţa de fond, în funcţie de soluţia care urmează a fi adoptată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția inadmisibilități capătului de cerere din întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă ##### ########, privind obligarea recurentului-reclamant la zidirea parțială a casei proprii, și respinge această cerere ca fiind inadmisibilă în recurs.

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant ######## ######, având CNP #############, cu domiciliul procesual ales în #### #########, ###### Town, United Business Center 3, Piața Consiliul Europei, nr. 2E, U3.E1.04, ##### #####, la SCA ##### și Asociații, împotriva Sentinţei civile nr. ### din data de 20 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul ##### în Dosar nr. ####/30/2022, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, cu sediul în #### #########, B-dul C.D. ####, nr. 1, ##### ##### ## ##### ########, cu domiciliul procesual ales în #### #########, str. ###### ######, nr. 2, ### #, județ #####, la Cabinet de avocat #### ######### #######.

Casează în tot hotărârea atacată și trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul ##### – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanței, astăzi, 08.11.2023.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

### ####### ####### ##### ###### ######## #### #####

GREFIER,

###### #### #######

Red.: B.I.E. / Tehnored.: D.O.A./2 ex./ 27.11.2023 /S.M./5 ex. din care 3 se comunică;

##### instanţă: Tribunalul #####

Judecător: ######## ######

#### 3 com./

Anulare Autorizație de construire