Într-o societate democratică, presa joacă un rol esențial de „câine de pază”, informând publicul despre chestiuni de interes general. Totuși, acest rol trebuie exercitat cu responsabilitate, fără a încălca în mod nejustificat drepturile altor persoane.

O decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (I.C.C.J.) a tranșat o problemă esențială în materia delictelor de presă: simpla enumerare teoretică a principiilor legale nu este suficientă. Instanțele de judecată au obligația de a efectua o analiză concretă și detaliată a fiecărui caz, punând în balanță, conform jurisprudenței CEDO, libertatea de exprimare a jurnalistului și dreptul la onoare, demnitate și imagine al persoanei vizate.

Speța analizată oferă o lecție valoroasă despre standardele pe care trebuie să le respecte o hotărâre judecătorească într-o acțiune în pretenții pentru daune morale împotriva presei.

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 121 din 22 ianuarie 2020

Chestiunea centrală de drept în această cauză vizează conflictul dintre două drepturi fundamentale protejate atât de legislația națională, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului:

Dreptul la liberă exprimare, garantat de articolul 10 din CEDO.
Dreptul la respectarea vieții private, onoare, demnitate și reputație, protejat de articolul 75 din Codul Civil.

Atunci când o persoană se consideră lezată de afirmațiile dintr-un articol de presă, instanța nu trebuie doar să constate existența unei atingeri aduse imaginii, ci să realizeze un exercițiu complex de ponderare. Aceasta trebuie să verifice dacă ingerința în dreptul la viață privată al reclamantului a fost justificată de exercitarea legitimă a libertății de exprimare de către jurnalist. I.C.C.J. reamintește că jurisprudența CEDO este obligatorie pentru instanțele naționale, formând un „bloc de convenționalitate” care stabilește criteriile exacte ale acestei analize.

Obiectul dosarului, solicitările făcute în fața instanței

Reclamantul, un consilier juridic în cadrul unei instituții publice (APIA Vaslui), a inițiat o acțiune în pretențiiîmpotriva unei societăți comerciale care deținea o publicație (comitent) și a unui jurnalist angajat al acesteia (prepus).

Acesta a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 150.000 de euro cu titlu de daune morale, considerând că o serie de articole publicate i-au adus o gravă atingere drepturilor la onoare, demnitate, reputație, imagine și viață privată.

Starea de fapt relevantă

Pârâtul, în calitatea sa de jurnalist, a publicat mai multe articole referitoare la o presupusă plată ilegală a unei subvenții agricole în valoare de 150.000 de euro de către APIA Vaslui. În cadrul acestor articole, jurnalistul l-a vizat direct pe reclamant, susținând că acesta ar fi avut un rol în nerecuperarea sumei respective.

Mai mult, articolele menționau un detaliu din trecutul reclamantului, anume că acesta ar fi „un fost procuror condamnat pentru fapte de corupție, ajuns consilier juridic la APIA Vaslui”. Reclamantul a perceput aceste materiale ca pe o campanie de denigrare menită să îi distrugă reputația și să instige organele de urmărire penală împotriva sa.

Temeiurile legale invocate

Litigiul a fost purtat pe baza următoarelor prevederi legale esențiale:

Codul Civil Român:
- Art. 75: Protecția dreptului la viață privată, imagine și demnitate.
- Art. 1357: Condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția).
- Art. 1373: Răspunderea comitentului (angajatorului) pentru fapta prepusului (angajatului).
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO):
- Art. 10: Libertatea de exprimare, care include libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice. Paragraful 2 al articolului prevede însă că exercitarea acestor libertăți comportă îndatoriri și responsabilități și poate fi supusă unor restrângeri, în special pentru protecția reputației sau a drepturilor altora.

Argumentele fiecărei părți implicate

Argumentele reclamantului

Reclamantul a susținut că instanțele inferioare au greșit prin acordarea unei sume derizorii (2.000 de euro) ca daune morale, care nu reflectă gravitatea prejudiciului suferit. Acesta a argumentat că:

A fost supus unei adevărate campanii de presă defăimătoare, iar instanțele nu au analizat toate articolele publicate.
Jurnaliștii au acționat cu rea-credință, fără a avea probe pentru susținerile lor.
Fiind o persoană publică la nivel local (funcționar public, fost politician), impactul negativ asupra reputației sale a fost major.
Publicarea articolelor a avut consecințe concrete, precum demararea unei supravegheri din partea DNA și agravarea stării sale de sănătate.

Argumentele pârâților (jurnalistul și societatea de presă)

Pârâții s-au apărat invocând dreptul la liberă exprimare protejat de Art. 10 CEDO. Argumentele lor principale au fost:

Au acționat cu bună-credință, documentând un subiect de interes public major: gestionarea defectuoasă a fondurilor publice și europene.
Informațiile publicate aveau o bază factuală, inclusiv o declarație video și documente oficiale de la Curtea de Conturi.
Referirea la trecutul reclamantului (condamnarea penală) era relevantă, având în vedere funcția publică pe care o deținea.
Reclamantul nu a dovedit existența unui prejudiciu moral real, continuând să ocupe aceeași funcție.
Acțiunile lor se încadrează în limitele acceptate de jurisprudența CEDO pentru libertatea presei.

Istoricul speței

Tribunalul Vaslui (prima instanță): A admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata a 2.000 de euro cu titlu de daune morale.
Curtea de Apel Iași (apel): A respins apelul pârâților ca nefondat. A admis apelul reclamantului doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, dar a menținut cuantumul daunelor morale la 2.000 de euro.
Înalta Curte de Casație și Justiție (recurs): Atât reclamantul, cât și pârâții au formulat recurs împotriva deciziei Curții de Apel, ambele părți fiind nemulțumite de motivarea acesteia.

Motivarea instanței actuale

Înalta Curte a constatat că ambele părți au criticat, în esență, același viciu al deciziei din apel: lipsa unei motivări reale și concrete. Curtea de Apel s-a limitat la a prelua considerentele generale ale primei instanțe și a enunța teoretic principiile CEDO, fără a le aplica efectiv la circumstanțele specifice ale cazului.

I.C.C.J. a subliniat că instanța de apel avea obligația să analizeze, punctual, următoarele criterii esențiale stabilite de CEDO în cauze precum Von Hannover vs. Germania și Axel Springer AG vs. Germania:

Contribuția la o dezbatere de interes general: Articolele vizau cu adevărat o problemă publică (gestionarea banilor publici) sau erau doar un pretext pentru a-l ataca pe reclamant?
Calitatea și notorietatea persoanei vizate: Instanța trebuia să analizeze statutul de „persoană publică” al reclamantului și să determine dacă limitele criticii admisibile erau mai largi în cazul său.
Conținutul, forma și repercusiunile publicării: Ce impact real au avut articolele? Riscul unei anchete penale, invocat de reclamant, constituie un prejudiciu ce decurge dintr-o faptă ilicită?
Distincția dintre fapte și judecăți de valoare: Jurnalistul a prezentat fapte (care necesită o bază factuală minimă) sau opinii/judecăți de valoare (care necesită dovada bunei-credințe)?
Buna-credință a jurnalistului: A existat un demers de documentare rezonabil sau intenția a fost pur și simplu de a păta reputația reclamantului?

Deoarece Curtea de Apel nu a realizat această analiză substanțială și nu a răspuns argumentelor esențiale ale părților, hotărârea sa nu îndeplinea garanțiile unui proces echitabil.

Soluția finală

În lumina acestor considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis ambele recursuri. A decis casarea (anularea) hotărârii Curții de Apel Iași și a trimis cauza înapoi la aceeași instanță pentru a fi rejudecată.

În rejudecare, Curtea de Apel va fi obligată să realizeze o analiză de fond, concretă și detaliată, aplicând criteriile CEDO la situația de fapt. Doar în urma acestei analize complete se va putea stabili în mod legal și temeinic dacă, în acest caz, a fost depășită limita libertății de exprimare și dacă sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru daune morale în presă.

Acțiune în pretenții daune morale presă