În domeniul dreptului urbanistic, Certificatul de Urbanism (CU) reprezintă un document esențial. El nu este doar o formalitate, ci actul de informare prin care autoritatea publică comunică proprietarului regimul juridic, economic și tehnic al unui imobil.

Ce se întâmplă, însă, când informațiile din acest certificat contrazic așteptările și planurile de dezvoltare ale proprietarului? Această întrebare se află în centrul unei dispute juridice tranșate recent de Curtea de Apel Timișoara, care a analizat o cerere de anulare a unui certificat de urbanism pe motiv că acesta ignora un Plan Urbanistic Zonal (PUZ) mai vechi, în favoarea Planului Urbanistic General (PUG) al municipiului.

Decizia oferă clarificări vitale privind ierarhia și valabilitatea documentațiilor de urbanism, stabilitatea raporturilor juridice și condițiile în care un PUZ poate continua să producă efecte după expirarea termenului său de valabilitate.

Obiectul dosarului

Litigiul a fost inițiat de o societate comercială (reclamanta), care a chemat în judecată Primarul Municipiului Timișoara (pârâtul), solicitând instanței:

Anularea Certificatului de Urbanism nr. 2613/20.09.2022, emis pentru un imobil deținut de societate.
Obligarea Primarului la emiterea unui nou certificat de urbanism.
Noul document trebuia să ateste că imobilul este reglementat de un Plan Urbanistic Zonal (PUZ) aprobat prin HCL nr. 402/30.09.2008, care stabilea destinația de „zonă pentru depozitare și prestări servicii”, și nu de Planul Urbanistic General (PUG) actual.

Miza era, așadar, recunoașterea unui regim urbanistic mai favorabil, care ar fi permis dezvoltarea dorită de reclamantă, respectiv construirea unei hale pentru depozitare.

Starea de fapt relevantă

Pentru a înțelege contextul, este necesară o scurtă cronologie a evenimentelor:

2008: Reclamanta obține aprobarea unui PUZ (prin HCL nr. 402/2008) pentru terenul său, stabilind o zonă pentru depozitare și servicii. Actul normativ local preciza un termen de valabilitate de 10 ani.
2009: În baza acestui PUZ, reclamanta obține un certificat de urbanism și efectuează o operațiune juridică importantă: schimbă categoria de folosință a terenului din „agricol” în „curți-construcții”, înscriind această modificare în Cartea Funciară.
2018: Termenul de 10 ani al PUZ-ului din 2008 expiră.
2022: Reclamanta solicită un nou certificat de urbanism în scopul construirii unei hale. Primăria emite actul contestat, în care menționează că, în conformitate cu PUG-ul valabil al Municipiului Timișoara, terenul se află într-o „zonă propusă pentru spații verzi amenajate și plantații de protecție” și că PUZ-ul din 2008 a expirat.

Temeiurile legale invocate

Disputa juridică s-a purtat în jurul interpretării și aplicării mai multor acte normative cheie:

Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, în special art. 56 referitor la valabilitatea și extinderea documentațiilor de urbanism.
Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi, în special art. 18, care interzice declararea ca spațiu verde a unui teren privat înscris ca „curți-construcții” fără o procedură de expropriere.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitoare la revocarea actelor administrative care au intrat în circuitul civil.
Hotărârile de Consiliu Local (HCL) privind aprobarea și prelungirea PUG-ului Municipiului Timișoara și HCL-ul de aprobare a PUZ-ului din 2008.

Argumentele părților implicate

Argumentele reclamantei (Intimata)

PUZ-ul a intrat în circuitul civil: Principalul argument al reclamantei a fost că, deși PUZ-ul din 2008 a expirat formal, efectele sale au devenit permanente deoarece „a intrat în circuitul civil”. Schimbarea categoriei de folosință a terenului în 2009 a fost un efect juridic concret, care nu poate fi anulat retroactiv prin simpla expirare a PUZ-ului.
Terenul nu este spațiu verde: Reclamanta a subliniat că terenul este proprietate privată, înscris în CF ca „curți-construcții”. Conform Legii nr. 24/2007, acesta nu poate fi transformat în spațiu verde decât prin expropriere, iar mențiunea din CU este nelegală.
Eroare materială în CU: A fost semnalată o eroare în certificat, care încadra greșit terenul în UTR (Unitate Teritorială de Referință) 57, în loc de UTR 59, unde nu există propuneri pentru spații verzi.

Argumentele pârâtului-recurent (Primarul Municipiului Timișoara)

PUZ-ul este expirat: Primarul a susținut că valabilitatea de 10 ani a PUZ-ului, stabilită clar prin HCL-ul de aprobare, a încetat în 2018. După această dată, singura documentație de urbanism aplicabilă este PUG-ul municipiului.
PUG-ul este valabil și obligatoriu: Municipiul Timișoara are un PUG valabil, prelungit succesiv (ultima dată prin HCL 619/2018), care reglementează regimul urbanistic al întregului teritoriu, inclusiv al terenului în cauză.
Neîndeplinirea condițiilor de extindere a valabilității PUZ: Primarul a argumentat că schimbarea categoriei de folosință a terenului nu se încadrează în situațiile excepționale prevăzute de Legea nr. 350/2001 (art. 56) pentru extinderea de drept a valabilității unui PUZ (cum ar fi începerea efectivă a lucrărilor de construcție).
Eroarea UTR este irelevantă: Eroarea privind numărul UTR este una materială și nu schimbă fondul problemei, deoarece regimul tehnic descris în CU se bazează pe PUG-ul în vigoare.

Istoricul speței

Instanța de fond (Tribunalul Timiș): A admis acțiunea reclamantei. Tribunalul a reținut în mod eronat că Municipiul Timișoara nu ar avea un PUG valabil și, în consecință, a considerat că PUZ-ul din 2008 continuă să producă efecte. A dispus anularea certificatului de urbanism și emiterea unuia nou, conform vechiului PUZ.
Recurs (Curtea de Apel Timișoara): Nemulțumit de soluție, Primarul Municipiului Timișoara a declarat recurs, solicitând casarea sentinței și respingerea acțiunii.

Motivarea curții de apel

Curtea de Apel a admis recursul Primarului, demontând punct cu punct argumentația primei instanțe și a reclamantei.

Existența unui PUG Valabil: Instanța de recurs a clarificat un aspect fundamental: Municipiul Timișoara are un PUG valabil, aprobat prin HCL nr. 157/2002 și prelungit succesiv. Acest fapt anulează principalul argument al primei instanțe.
Expirarea PUZ-ului: Curtea a confirmat că PUZ-ul aprobat în 2008 a avut o valabilitate de 10 ani și a expirat în 2018.
Analiza Extinderii Valabilității: Instanța a analizat art. 56 din Legea nr. 350/2001 și a concluzionat că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea vreunei condiții legale pentru extinderea efectelor PUZ-ului (nu a început procedura de autorizare, nu a demarat investiții etc.). Simpla schimbare a categoriei de folosință în 2009 nu constituie o „investiție începută” care să prelungească de drept valabilitatea PUZ-ului.
Caracterul Informațional al Certificatului de Urbanism: Curtea a reamintit că certificatul de urbanism este un act de informare. Mențiunea „zonă propusă pentru spații verzi” nu este un act de expropriere, ci o informare corectă asupra reglementărilor din PUG-ul în vigoare. Mai mult, certificatul nu interzicea construirea, ci indica pașii legali următori: obținerea unui Aviz de Oportunitate și elaborarea unui nou PUZ.

Soluția finală

În baza acestor considerente, Curtea de Apel Timișoara a pronunțat următoarea soluție:

A admis recursul declarat de Primarul Municipiului Timișoara.
A casat sentința Tribunalului Timiș.
În rejudecare, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Prin urmare, cererea de anulare a certificatului de urbanism a fost respinsă definitiv, iar actul emis de Primărie a rămas valabil. Reclamanta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.

Această speță subliniază un principiu fundamental în dreptul urbanismului: documentațiile urbanistice au termene de valabilitate stricte, iar după expirarea unui PUZ, regimul aplicabil unui teren revine la cel stabilit de documentația de rang superior, respectiv PUG-ul localității, cu excepția situațiilor de extindere expres și limitativ prevăzute de lege.

Conținut integral hotărâre

Hotarâre nr. 879/2023 din 03.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cod RJ 72g953644 (https://www.rejust.ro/juris/72g953644)

ECLI:RO:CATIM:2023:016.######

#######

CURTEA DE APEL TIMIŞOARA Operator 2928

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR. ####/30/2022-25.05.2023

DECIZIA CIVILĂ NR. ###

ŞEDINŢA ####### DIN 03.10.2023

PREŞEDINTE: ##### #######

JUDECĂTOR: #### ######

JUDECĂTOR: ####### ########-########

GREFIER: ##### #####

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMISOARA, împotriva sentinţei civile nr. ###/12.04.2023, pronunţată de Tribunalul ##### în dosar nr. ####/30/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamanta ########## ######## SA, având că obiect anulare act administrativ.

Mersul dezbaterilor a avut loc în şedinţa publică din data de 7 septembrie 2023, consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când instanţa, față de complexitatea cauzei și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 19.09.2023, respectiv pentru astăzi 3 octombrie 2023 când, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele

CURTEA

Prin sentința civilă nr. ###/12.04.2023, Tribunalul ##### a admis acţiunea formulată de reclamanta ########## ######## SA, împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA, având ca obiect anulare act.

A dispus anularea certificatului de urbanism nr. 2613/20.09.2022 emis de Primarul #### #########.

A obligat pârâtul la emiterea unui nou certificat de urbanism cu privire la imobilul înscris în CF nr. 405020 Timişoara, cu destinaţia economică “#### pentru depozitare şi prestări servicii”.

A luat act că cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate pe cale separată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul-pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMISOARA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, si rejudecând solicită respingerea cererii reclamantului ca nefondată si nelegală.

Consideră că, prima instanţă a pronunţat o hotărâre judecătoreasca nelegală si nefondată, interpretând în mod eronat dispoziţiile legale în materie raportat la starea de fapt reala dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, si ca atare, în temeiul art. 488 pct. 8 N.C.p.c. solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata pe care le va justifica.

Contrar modului de interpretare al instanţei de fond, consideră că raportat la situaţia de fapt dovedită cu înscrisurile depuse în fata acesteia, instanţa a apreciat în mod greşit faptul ca se impune anularea Certificatului de urbanism nr. 2613/20.09.2022 întrucât acesta a fost emis în lipsa unui PUG valabil , citând în acest sens dispoziţiile art.36 alin.2 din HG nr.525/1996 si ale art.65 alin. l din Legea 350/2001.

Recurentul solicită instanţei de recurs să înlăture aceasta argumentaţie , nefiind aplicabile dispoziţiile legale mai sus indicate, în condiţiile în care Municipiul Timişoara are un PUG valabil, dovada fiind în acest sens , HCL 157/2002, ce a avut ultima prelungire prin HCL 619/2018.

Art. l al actului administrativ mai sus indicat prevede “Se aprobă modificarea Art. 1 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 105/27.03.2012 – privind prelungirea valabilităţii Planului Urbanistic ####### al Municipiului Timişoara aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 157/28.05.2002, cu modificările ulterioare, care va avea următorul conţinut: “Se aprobă prelungirea termenului de valabilitate a Planului Urbanistic ####### al Municipiului Timişoara până la intrarea în vigoare a noului Plan Urbanistic #######.”

Așadar, contrar modalităţii de justificare a caracterului ilegal al Certificatului de urbanism nr. 2613/20.09.2022 , prin susţinerea valabilităţii PUZ-ului din zona aprobat prin HCL nr. 402/30.09.2008 ca urmare a inexistentei unui PUG valabil , rugam instanţa de recurs sa retina ca aceste reţineri nu corespund realităţii dovada fiind în acest sens HCL ######## prin care s-a aprobat prelungirea valabilităţii Planului Urbanistic ####### al Municipiului Timişoara aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 157Q8.05.2002.

Scopul planului urbanistic zonal trebuie reţinut astfel cum el este reţinut în dispoziţiile Legii ######## si nicidecum cum a reţinut instanţa de fond respectiv ca se activează în lipsa unui PUG valabil.

În modalitatea de interpretare agreata de instanţa de fond , aceasta a activat dispoziţiile unui PUZ aprobat prin HCL nr. 402/30.09.2008 ,ce nu se mai afla în perioada de valabilitate , doar pentru ca, în opinia acesteia , nu ar exista un PUG valabil, ceea ce nu corespunde realităţii astfel cum a arătat mai sus

Mai mult, recurentul solicită a se retine că demersul litigios promovat de reclamanta nu continue nicio critica în sensul celor dispuse mai sus de către instanţa de fond, situaţie în care apreciază că aceasta a extins controlul judecătoresc asupra unor aspecte, cu privire la care aceasta nu a fost investită, încălcând principiul imparţialităţii si judecării unei cereri în limitele stabilite de părţi. În fapt, precizează ca în urma solicitării cu nr. CUO2022##########.08.2022, având ca obiect emiterea unui Certificat de urbanism în scopul „construire hala pentru depozitare materiale de construcţii,amenajare incinta, împrejmuire si branşament la utilităţi” pe terenul situat în Timişoara înscris în CF nr. 405020 nr. cad. 405020 (CF vechi nr. 4113 Freidorf nr. cad. vechi Cc ##########), a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 2614/02.09.2022 care poate fi utilizat pentru obţinerea Avizului de oportunitate şi elaborare PUZ , cu respectarea prevederilor legislative, şi anume:

• Ordonanţa de Urgenta nr. 114 din 11 oct. 2007 pentru modificarea si completarea Ordonanţei de urgenta nr. ######## # art. 71, (1) “Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. art.(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută. […]. Art. 96 alineatul (2), punctul 1A1, cu următorul cuprins:” obligaţia autorităţilor publice locale de a nu schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, de a nu reduce suprafeţele acestora ori obligaţia de a nu le strămuta”;

• Legea 24/2007 rep. si act. art. 18 art.(5) “#### interzisă schimbarea destinaţiei, reducerea suprafeţelor ori strămutarea spatiilor verzi definite de prezenta lege. (7) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), se pot amplasa pe un spaţiu verde: alei pietonale, mobilier urban, amenajări pentru sport, joc si odihnă, construcţii pentru expoziţii si activităţi culturale, construcţii uşoare cu caracter provizoriu pentru activităţi de comerţ si alimentaţie publică, grupuri sanitare, spatii pentru întreţinere, dar numai în baza unei documentaţii de urbanism pentru întreaga suprafaţă a spaţiului verde si cu obligaţia ca suprafaţa cumulată a acestor obiective să nu depăşească 10% din suprafaţa totală a spaţiului verde.*)”;

• Ordinul nr. 239/2019 emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), în care sunt precizate zonele de protecţie, zonele de siguranţă, restricţiile şi interdicţiile de construire faţă de culoarele de utilităţi generatoare de riscuri tehnologice;

• HG nr. 525/1996, art. 25: „Accese carosabile. (1) Autorizarea executării construcţiilor este permisa numai dacă exista posibilităţi de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinaţiei construcţiei. Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenţia mijloacelor de stingere a incendiilor (…)”

• art. 32 alin. (5), lit. a) din Legea ######## care menţionează că prin „Prin Planul urbanistic zonal se stabilesc, în baza analizei contextului social, cultural istoric, urbanistic şi arhitectural, reglementări cu privire la regimul de construire, funcţiunea zonei, înălţimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (###), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor faţă de aliniament şi distanţele faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, caracteristicile arhitecturale ale clădirilor, materialele admise”;

Astfel cum a precizat si în fata instanţei de fond , precizează că, în conţinutul certificatului de urbanism a cărui anulare s-a solicitat s-a strecurat o eroare materiala în ceea ce priveşte U.T.R -ul. Subliniază faptul că este vorba strict de o eroare materială privind numărul unităţii teritoriale de referinţă (U.T.R), aferentă Planului Urbanistic #######, astfel în cuprinsul Certificatului de Urbanism nr. 2614/02.09.2022, la Regimul tehnic – „U.T.R. nr. 57″, în loc de „U.T.R. nr. 59″. Rugam instanţa de recurs sa retina ca aceasta eroare nu modifică conţinutul actului administrativ emis , respective al Certificatului de Urbanism nr. 2614/02.09.2022. şi anume Regimul tehnic existent al terenului înscris în CF nr. 405020, Timişoara (CF vechi nr. 4113 Freidorf nr. cad. vechi Cc ##########), întrucât terenul a fost încadrat corect conform PUG aprobat prin HCL nr. 157/2002 prelungit prin HCL nr. 619/2018, în #### propusă pentru spaţii verzi amenajate şi plantaţii de protecţie, parţial zonă de protecţie şi servitute a culoarelor de utilităţi generatoare de riscuri tehnologice; teren afectat de sistematizarea zonei, posibil afectat de modernizări de trasee/ deschideri de străzi (terenul a fost reglementat prin PUZ „#### pentru depozitare si servicii” str. ###### ######, aprobat prin HCL nr. 402/30.09.2008 care a fost valabil 10 ani); Conform Adresei Direcţiei Judeţene pentru Cultură ##### nr. 2625/15.09.2017 – sit arheologic, aşa cum rezultă din cuprinsul Certificatului de Urbanism nr. 2614/02.09.2022, respectiv din documentele şi planşele doveditoare aferente.

Ca atare, precizează recurentul, terenul situat în Timişoara, înscris în CF nr. 405020 nr. cad. 405020 (CF vechi nr. 4113 Freidorf nr. cad. vechi Cc ##########), contrar reţinerii instanţei de fond, este reglementat prin Planul Urbanistic ####### aprobat prin HCL nr. 157/2002 prelungit prin HCL nr. 619/2018 ca fiind #### propusă pentru spaţii verzi amenajate şi plantaţii de protecţie, parţial zonă de protecţie şi servitute a culoarelor de utilităţi generatoare de riscuri tehnologice; teren afectat de sistematizarea zonei, posibil afectat de modernizări de trasee/ deschideri de străzi (terenul a fost reglementat prin PUZ „#### pentru depozitare si servicii” str. ###### ######, aprobat prin HCL nr. 402/30.09.2008 care a fost valabil 10 ani); Conform Adresei Direcţiei Judeţene pentru Cultură ##### nr. 2625/15.09.2017 – sit arheologic. Planul Urbanistic ####### aprobat prin HCL nr. 157/2002 prelungit prin HCL nr. 619/2018, poate fi vizualizat pe site-ul Primăriei municipiului Timişoara în secţiunea Urbanism/ Planuri urbanistice/ Planuri urbanistice aprobate/ PUG.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond, ce preia întrutotul susţinerile reclamantei cum că exista o prelungire a valabilităţii Planului Urbanistic Zonal „#### pentru depozitare si servicii” str. ##### ######, aprobat prin HCL nr. 402/30.09.2008 (a cărei valabilitate a expirat în data de 30.09.2018) ca urmare a obţinerii Certificatului de Urbanism cu nr. 667/13.02.2009, care poate fi utilizat pentru scoaterea din circuitul agricol a terenului S = 30.895 mp (teren intravilan), rugam instanţa de recurs sa observe ca aceasta situaţie nu se încadrează în prevederile art. 56 alin (5) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, în vigoare la data de 13.02.2009 (la data eliberării Certificatului de Urbanism cu nr. 667/13.02.2009), care dispunea la acel moment:

„Articolul 56 (…) (4)Perioada de valabilitate a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale abilitată să aprobe documentaţia, în conformitate cu gradul de complexitate şi cu prevederile acesteia. (5) Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii care au început în timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora “.

Contrar modalităţii de interpretare a instanţei de fond, precizează că schimbarea categoriei de folosinţă a terenului intravilan din „agricol” în „curţi – construcţii”, în urma obţinerii Certificatului de Urbanism cu nr. 667/13.02.2009, care poate fi utilizat pentru scoaterea din circuitul agricol a terenului S = 30.895 mp, nu se regăseşte în nici una din situaţiile prevăzute de art. 56 alin (5) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, în vigoare la data de 13.02.2009 (la data eliberării Certificatului de Urbanism cu nr. 667/13.02.2009) si nici una din situaţiile prevăzute de art. 56 alin (5) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul la data modificării aduse de Punctul 2, Articolul I din OUG nr. 51 din 21 iunie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 520 din 25 iunie 2018. şi anume:

,, Articolul 56

(…)

(5) Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii care au început în timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora, în următoarele situaţii:

a)dacă în timpul perioadei de valabilitate a fost începută, în condiţiile legii, procedura de autorizare a executării lucrărilor de construire/desfiinţare;

b)dacă a fost demarată punerea în aplicare a reglementărilor privind circulaţia juridică a terenurilor, stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan sau delimitarea zonelor afectate de servituți publice;

c)dacă au fost iniţiate obiective de investiţii de modernizare şi/sau dezvoltare a infrastructurii tehnico-edilitare “.

Recurentul pârât apreciază că instanţa de fond nu face altceva decât sa redea conţinutul articolului mai sus citat, pentru ca în final sa concluzioneze ca ” în perioada de valabilitate invocate de parat, reclamanta a demarat procedurile pentru reglementarea situaţiei juridice si economice a terenului în vederea schimbării destinaţiei acestuia ” fără a motiva în care din prevederile dispoziţiilor art.56 se încadrează pentru a justifica ca perioada de valabilitate a PUZ-ului s-a menţinut.

Totodată recurentul solicită să a se avea în vedere în susţinerea caracterului nefondat al modului de interpretare a dispoziţiilor art.56, prevederile art. 23 alin (3) din Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, (acesta a fost modificat de art. IV din LEGEA nr. 133 din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 506 din 24 iulie 2012, la data de 27.07.2012) care dispune următoarele : „(3)Terenurile destinate construirii, evidenţiate în intravilan, se scot din circuitul agricol, definitiv, prin autorizaţia de construire. În cazul în care proprietarul terenului doreşte sâ scoată din circuitul agricol doar o parte clin terenul deţinut, pentru îndeplinirea acestei proceduri, autorizaţia de construire va fi însoţită de documentaţia tehnică cadastrală “.

##### în vedere aspectele enunţate mai sus solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, si rejudecând solicită respingerea cererii reclamantului ca nefondată si nelegală .

În drept, au fost indicate art. 488 pct. 8 N.C.p.c.

Intimata-reclamantă ########## ######## SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată.

În apărare, solicită admiterea excepţiei nulităţii cererii de recurs, având în vedere că din analiza recursului înregistrat de recurentă, se poate observa că recurenta invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din C.pr.civ, fără a detalia în concret normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de instanţa de fond.

Reiterarea unor norme juridice, care au fost înşirate şi în faţa instanţei de fond, texte legale care stabilesc că “este interzisă schimbarea destinaţiilor cu privire la spaţiile verzi” fără a arata măcar că terenul reclamantei este spaţiu verde, nu echivalează cu motivarea recursului.

Consideră că prin prezentul recurs, Primarul Municipiului Timişoara încearcă să re-supună atenţiei instanţe aceleaşi motive invocate în apărare în faţa instanţei de fond fără a se chinui să îşi exprime nu punct de vedere argumentat în susţinerea art. 488 alin. 1 pct. 8 din C.pr.civ.

Intimata recurentă arată că instanţa a admis cererea acesteia şi a dispus anularea CU contestat şi a dispus eliberarea unui nou CU, reţinând în motivarea sa, în mod corect următoarele:

• Terenul nu este situat în UTR 57, terenul este situat în UTR 59

• în UTR 59 nu este evidenţiat nici un spaţiu verde

• Conform CF terenul reclamantei nu este spaţiu verde

• Instanţa consideră că menţiunea că terenul are destinaţie de spaţiu verde este nelegală din moment ce conform CF este “curţi-construcţii”, iar conform UTR 59 este “zonă depozitare şi prestări servicii”

• PUZ ######## este intrat in circuitul civil şi este valabil şi în momentul de faţă, continuând să producă efectele pentru care a fost adoptat

• Instanţa a constatat inclusiv că reclamanta am demarat şi finalizat procedura de reglementare a situaţiei juridice, în sensul că am destinaţia categoriei de folosinţă

##### în vedere argumentele reţinute de instanţa de fond, instanţa a admis cererea reclamantei şi a dispus anularea CU contestat şi a dispus eliberarea unui nou CU în conformitate cu prevederile legale.

Primarul Municipiului Timişoara a formulat recurs împotriva hotărârii în baza art.488 alin. 1 pct. 8 următoarele invocând următoarele:

1. A identificat o greşeală materială în cuprinsul hotărârii, în sensul că instanţa a menţionat ca Municipiul Timişoara nu avea PUG la data aprobării PUZ 402/2008

2. Enumera o serie de texte legale care stabilesc că “este interzisă schimbarea destinaţiilor cu privire la spaţiile verzi”

3. Susţine că greşeala materială strecurată în CU nu produce nici un efect juridic, susţinând că chiar dacă terenul se află în UTR 59 (în loc de UTR57) terenul are tot destinaţie de spaţiu verde.

4. Consideră că instanţa a reţinut greşit că PUZ este încă în vigoare, deoarece PUZ este intrat în circuitul civil, dar argumentele sale se referă la art. Art. 56 din Legea nr. 350/2001, care presupun alte motive de prelungire a PUZ

5. Susţine că începând cu 2012 terenurile intravilan cu destinaţie agricolă, se scot din circuitul agricol prin emiterea autorizaţiei de construire, conform art. 23 alin (3) din Legea nr. 50/1991 modificat prin de art. 4 din LEGEA 133/2012, publicat în Monitorul Oficial nr.506/24.06.2012.

În ce priveşte cadrul legal, reclamanta intimată arată că art.3 din Legea nr.24/2007 defineşte spaţiile verzi după cum urmează: Spaţiile verzi se compun din următoarele tipuri de terenuri din intravilanul localităţilor: a)spaţii verzi publice cu acces nelimitat: parcuri, grădini, scuaruri, fâşii plantate; b)spaţii verzi publice de folosinţă specializată: 1. grădini botanice şi zoologice, muzee în aer liber, parcuri expoziţionale, zone ambientale şi de agrement pentru animalele dresate în spectacolele de circ; 2. cele aferente dotărilor publice: creşe, grădiniţe, scoli, unităţi sanitare sau de protecţie socială, instituţii, edificii de cult, cimitire; 3.baze sau parcuri sportive pentru practicarea sportului de performanţă; c)spaţii verzi pentru agrement: baze de agrement, poli de agrement, complexuri şi baze sportive; d)spaţii verzi pentru protecţia lacurilor şi cursurilor de apă; e) culoare de protecţie faţă de infrastructura tehnică; f)păduri de agrement; g)pepiniere şi sere.

Art. 18 din Legea nr. 24/2007 ” terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi construcţii, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu”.

Art. 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul: (5) Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii care au început în timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora, în următoarele situaţii: a)dacă în timpul perioadei de valabilitate a fost începută, în condiţiile legii, procedura de autorizare a executării lucrărilor de construire/desfiinţare; b)dacă a fost demarată punerea în aplicare a reglementărilor privind circulaţia juridică a terenurilor, stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan sau delimitarea zonelor afectate de servituti publice; c)dacă au fost iniţiate obiective de investiţii de modernizare şi/sau dezvoltare a infrastructurii tehnico-edilitare.

Art.1, al. 6 din Legea nr. 554/2004 în situaţia în care actul administrativ a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, actul administrativ nu mai poate să fie revocat de autoritatea emitentă.

Reclamanta intimată prezintă o analiză punctuală a motivele de recurs, chiar dacă ele nu sunt organizate punctual şi lipseşte cu desăvârşire aplicabilitatea art.488 alin.1 pct. 8 din Cpr.civ.

Recurentul a identificat o greşeală materială în cuprinsul hotărârii, în sensul că instanţa a menţionat că Municipiul Timişoara nu avea PUG la data aprobării PUZ 402/2008. Aşa este în cuprinsul hotărârii se regăseşte o greşeală materială în sensul că instanţa precizează că Municipiul Timişoara nu avea PUG la data aprobării PUZ 402/2008.

Acest aspect nu a fost susţinut de nici una dintre părţile în litigiu şi nici nu are nici o relevanţă în privinţa raţionamentului instanţei, în sensul că instanţa consideră, tot în motivarea sa că PUZ ######## este în continuare valabil pentru următoarele motive:

• PUZ aprobat prin HCL ######## a intrat în circuitul civil prin urmare este în continuare valabil, în baza lui au fost emise următoarele acte administrative:

> Certificat urbanism în baza PUZ aprobat ( CU. nr. 667/2009)

> încheierea nr. ######/22.09.2009 (Anexa6) pronunţată de OCPI #####

> Modificarea PUG, cu prevederile din PUZ

• Instanţa a constatat inclusiv că reclamanta a demarat şi finalizat procedura de reglementare a situaţiei juridice, în sensul că a schimbat destinaţia categoriei de folosinţă în anul 2009.

#### adevărat că ulterior anului 2009, începând cu anul 2012, schimbarea categoriei de folosinţă se face prin obţinerea autorizaţiei de folosinţă, dar operaţiunea efectuată de reclamanta a avut loc în 2009, anterior intrării în vigoarea a art. 4 din Legii 133/2012.

Recurentul enumera o serie de texte legale care stabilesc că “este interzisă schimbarea destinaţiilor cu privire la spaţiile verzi”, ceea ce este adevărat că nu se poate schimba destinaţia unui spaţiu verde, dar terenul reclamantei nu este spaţiu verde. Conform UTR 59, terenul nu este propus pentru zonă verde.

Recurentul susţine că greşeala materială strecurată în CU (poziţionarea UTR) nu produce nici un efect juridic, susţinând că chiar dacă terenul se află în UTR 59 (în loc de UTR57) terenul are tot destinaţie de spaţiu verde.

Reclamanta intimată apreciază că această susţinere este halucinantă având în vedere că nu există culoare verde în UTR 59.

Anexa 2 a L350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul defineşte UTR, după cum urmează:”Unitate teritorială de referinţă (UTR) – subdiviziune urbanistică a teritoriului unităţii administrativ-teritoriale, delimitată pe limite cadastrale, caracterizată prin omogenitate funcţională şi morfologică din punct de vedere urbanistic şi arhitectural, având ca scop reglementarea urbanistică omogenă. UTR se delimitează, după caz, în funcţie de relief şi peisaj cu caracteristici similare, evoluţie istorică unitară într-o anumită perioadă, sistem parcelar şi mod de construire omogen, folosinţe de aceeaşi natură a terenurilor şl construcţiilor, regim juridic al imobilelor similar.”

În mod evident acest teren se află într-o zonă în care caracteristica principală este “zonă depozitare şi prestări servicii”, zona haşurată cu roşu în planşele prezentate, asupra UTR59 având aceasta destinaţie

Recurentul consideră că instanţa a reţinut greşit că PUZ este încă in vigoare prin intrarea în circuitul civil. Consideră că instanţa a reţinut greşit că PUZ este încă in vigoare, deoarece PUZ este intrat în circuitul civil, dar argumentele sale se referă la art. Art. 56 din Legea nr. 350/2001, care presupun alte motive de prelungire a PUZ.

Potrivit art.1, al.6 din Legea nr. 554/2004 în situaţia în care actul administrativ a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, actul administrativ nu mai poate să fie revocat de autoritatea emitentă.

Acelaşi argument stă inclusiv la baza actelor umanistice care au termen de valabilitate precum sunt PUZ, la expirarea termenului de valabilitate a PUZ-uIui construcţiile sau alte modificări umanistice făcute în baza PUZ expirat nu devin ilegale, deoarece acestea sunt intrate în circuitul civil.

#### s-ar acredita ideea că la expirarea termenului de valabilitate PUZ, toate modificările survenite în baza PUZ-ului intrate în circuitul civil trebuie revocate/anulate, acest lucru ar fi contrar principiului stabilităţii raporturilor juridice şi a ordinii de drept.

Ori, în speţa de faţă, termenul de valabilitate a PUZ nu mai are nici un fel de relevanţă din moment ce prevederile PUZ au intrat în circuitul civil şi produc efecte juridice civile care nu pot să fie anulate sau lipsite de substanţă prin expirarea PUZ.

Susţine că începând cu 2012 terenurile intravilan cu destinaţie agricolă, se scot din arcuitul agricol prin emiterea autorizaţiei de construire, conform art. 23 alin (3) din Legea nr. 50/1991 modificat prin de art. 4 din LEGEA nr. 133/2012, publicat in MONITORUL OFICIAL nr.506/24.06.2012.

Reclamanta intimată, în susţinerea temeiniciei hotărârii recurate înţelege să aducă următoarele argumente:

1. O eventuală propunere a includerii terenului în categoria “spaţiu verde”, nu transformă acest teren în spaţiu verde

Includerea unui teren în categoria “spaţiu verde” nu se poate face printr-o simplă “propunere”, includerea terenurilor în categoria spaţii verzi se poate face doar cu respectarea prevederilor legale, în speţă art. 18 pct.9 din Legea nr. 24/2007 (privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor) care precizează în mod expres următoarele: “terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, terenuri ce se află în proprietatea privata a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu”

În concluzie, din moment ce acest teren are categoria curţi-construcţii şi este proprietatea privată a unei persoane juridice, nu se poate pune problema ca acest teren să primească o altă categorie de folosinţă în lipsa efectuării unei exproprieri.

2. Terenul este poziţionat în UTR 59 şi nici măcar nu este “propus pentru Spaţiu #####”

Pârâtul susţine că acest teren este reglementat de UTR57, când el de fapt de află în UTR 59.

Conform UTR 59, terenul nu este propus pentru zonă verde şi nici nu este spaţiu verde, cele două modalităţi de haşurare evidenţiate asupra terenului, conform ####### PUG, reprezintă:

• #### de protecţie şi servitute legală a culoarelor de utilităţi generatoare de riscuri tehnologice

• Interdicţie temporară de construire până la aprobare PUZ/PUD

3. PUZ aprobat prin HCL ######## a intrat în circuitul civil, în concluzie efectele lui nu pot să expire.

Din punctul de vedere al reclamantei un act administrativ intrat în circuitul civil nu are cum să expire.

#### s-ar acredita ideea că la expirarea termenului de valabilitate PUZ, toate modificările survenite în baza PUZ-ului, intrate în circuitul civil trebuie revocate/anulate, acest lucru ar fi contrar principiului stabilităţii raporturilor juridice şi a ordinii de drept. – ar însemna ca terenul nostru să devină din nou arabil intravilan – raţionamentul care din punctul său de vedere este absurd.

Prevederile PUZ au intrat în circuitul civil, prin emiterea următoarelor acte:certificat urbanism în baza PUZ aprobat ( CU. nr. 667/2009), încheierea nr. ######/22.09.2009 (Anexa 6- cerere de chemare în judecată) pronunţată de OCPI #####, Modificarea PUG, cu prevederile din PUZ.

4. #### PUZ a fost preluat în PUG, efectele lui nu expiră niciodată.

Reclamanta intimată opinează că termenul de valabilitate a PUZ-ului produce efecte doar în situaţia în care elaborarea acestuia s-a făcut în lipsa unui PUG aprobat la momentul aprobării PUZ-ului, în urma acestui raţionament ajunge la concluzia că PUZ expiră la împlinirea termenului de valabilitate, dacă în timpul existenţei sale nu este înglobat într-un PUG.

În situaţia în care la nivelul localităţii exist PUG aprobat, cum este cazul în speţă, împlinirea termenului de valabilitate al PUZ-ului, nu produce nici un efect juridic, deoarece toate prevederile din PUZ sunt preluate în PUG, care este în continuarea valabil în forma sa modificată.

##### în vedere situaţia de fapt concretă reţinută în mod corect de către instanţa de fond şi considerentele redate, solicită respingerea recursului formulat ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul demers judiciar.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, excepţia nulităţii recursului invocată de către intimata – reclamantă, Curtea constată că dispoziţiile art.487 noul Cod de procedură civilă prevăd că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art.470 alin. 5, și anume, în ipoteza în care termenul pentru exercitarea recursului ar curge de la un alt moment decât de la comunicarea hotărârii – ipoteză care nu este incidentă în cauză.

Totodată, în acord cu prevederile art. 486 alin. 1 lit. d) noul Cod de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar potrivit prev. art. 486 alin.3 noul Cod de procedură civilă, mențiunile prevăzute la alin. 1 lit. d) sunt menționate sub sancțiunea nulității.

În fine, dispoziţiile art. 489 al. 1 şi 2 din acelaşi act normativ stabilesc că ”Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”.

Reglementările normative anterior menționate stabilesc un regim procesual restrictiv în privința recursului – în considerarea caracterului extraordinar al acestei căi de atac, regim care se caracterizează prin aceea că recursul nu declanșează o nouă judecată în fond, iar motivele pentru care poate fi declarat, privesc, exclusiv, legalitatea hotărârii și sunt strict și limitativ prevăzute de lege.

Prin urmare, partea nu are deschisă calea de atac a recursului pentru orice fel de nemulțumiri, ci numai pentru îndreptarea eventualelor erori pe care instanța de fond le-ar fi săvârșit cu ocazia judecății și care se încadrează în unul dintre motivele de casare reglementate de art.488 alin.1 pct. 1-8 Cod procedură civilă.

Intimatul – reclamant a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de pârât arătând că recurentul nu detaliază în concret normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de prima instanţă.

Curtea nu va reţine aceste critici, având în vedere că recurentul – pârât a indicat expres art.488 pct.8 C.pr.civ. – aplicarea greşită a normelor de drept material ca motiv de recurs, motiv pe care l-a detaliat în cuprinsul cererii de recurs raportat la considerentele primei instanţe. Astfel, recurentul a invocat normele pe care consideră că le-a aplicat eronat prima instanţă, art.36 alin.2 din HG nr.525/1996 şi art.65 alin.1 din Legea nr.350/2001, precum şi normele pe care le consideră aplicabile speţei şi în baza cărora a fost eliberat certificatul de urbanism a cărui anulare se solicită.

În consecinţă, excepţia nulităţii recursului va fi respinsă.

Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile art.483 şi următoarele C.pr.civ., Curtea reţine următoarele :

Pe calea prezentului demers judiciar, reclamanta ########## ######## SA a solicitat anularea Certificatului de Urbanism 2614/02.09.2022, emis de către Primarul Municipiului Timişoara, care atestă în mod greşit că imobilul înscris în CF 405020 Timişoara nu este reglementat de PUZ aprobat prin HCL 402/30.09.2008; obligarea pârâtului la emiterea unui nou certificat de urbanism care să fie conform cu destinaţia juridică, economică şi tehnică reală a imobilului, respectiv imobilul înscris în CF 405020 Timişoara este reglementat şi în prezent de PUZ aprobat prin HCL 402/30.09.2008, din moment ce acesta a intrat în circuitul civil.

##### instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea certificatului de urbanism nr. 2613/20.09.2022 emis de Primarul #### ######### ## ######### ######### ## ######## #### ### ########## ## ######## ## ####### ## ######## ####### ## ## ##. 405020 Timişoara, cu destinaţia economică “#### pentru depozitare şi prestări servicii”, reţinând, în esenţă, că « atâta timp cât nu există un PUG valabil al #### #########, tribunalul concluzionează că devin incidente dispoziţiile art. 65 alin. 1 din Legea nr. 350/2001 mai sus redate, care prevăd că, în absenţa unui plan urbanistic general aprobat potrivit legii, investiţiile în construcţii şi orice alte investiţii urbane se pot realiza numai pe baza unui plan urbanistic zonal aprobat potrivit legii şi cu respectarea Regulamentului general de urbanism. În ceea ce priveşte valabilitatea PUZ aprobat prin HCL nr. nr. 402/30.09.2008, instanţa constată că acesta a fost emis cu respectarea regulamentului general de urbanism, chiar dacă la momentul respectiv exista un PUG valabil, actul adminsitrativ prin care a fost adoptat nu a fost revocat sau anulat, nu sunt invocate alte neconformităţi cu reglementările urbanistice (doar în ceea ce priveşte zona pentru spaţii verzi care a fost înlăturată de către instanţă), astfel că actul administrative a intrat în circuitul civil şi continua să producă efectele pentru care a fost adoptat ».

Prevalându-se de motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 Cod de procedură civilă, pârâtul a formulat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, invocând aplicarea greşită de către prima instanţă a prevederilor art.36 alin.2 din HG nr.525/1996 şi art.65 alin.1 din Legea nr.350/2001, critici ce se dovedesc a fi întemeiate pentru următoarele considerente :

În primul rând, se constată că în prezentul dosar instanţa a fost investită cu analizarea legalităţii Certificatului de urbanism nr.2614/02.09.2022, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, instanţa de judecată procedând în fapt la analizarea menţiunilor Certificatului de urbanism nr.2614/02.09.2022.

În al doilea rând, prin Certificatul de urbanism nr.2614/02.09.2022 solicitat de reclamantă în scopul “Construire hala pentru depozitare materiale de construcţii, amenajare incinta, împrejmuire si branşament la utilităţi” pentru imobilul situat în Timişoara, înscris în CF nr.405020 nr. cad. 405020 (CF vechi nr. 4113 Freidorf nr. cad. vechi Cc ##########), s-a prevăzut :

-Regimul economic: #### C.1) Folosinţa actuala: teren intravilan teren=30.895mp, categoria de folosinţa curți-construcții – conform 405020, anexat. 2) Destinaţie conform PUG – #### propusă pentru spaţii verzi amenajate şi plantaţii de protecţie, parţial zonă de protecţie şi servitute a culoarelor de utilităţi generatoare de riscuri tehnologice; teren afectat de sistematizarea zonei (posibil afectat de modernizări de trasee/ deschideri de străzi); Conform Adresei Direcţiei Judeţene pentru Cultură ##### nr. 2625/15.09.2017- sit arheologic;

-Regimul tehnic: 1) Conform PUG aprobat prin HCL nr. 157/2002 prelungit prin HCL nr. ######## # UTR57 – #### propusă pentru spaţii verzi amenajate şi plantaţii de protecţie, parţial zonă de protecţie şi servitute a culoarelor de utilităţi generatoare de riscuri tehnologice; teren afectat de sistematizarea zonei, posibil afectat de modernizări de trasee/ deschideri de străzi (terenul a fost reglementat prin PUZ “#### pentru depozitare si servicii” str. ##### ######, aprobat prin HCL nr. 402/30.09.2008 care a fost valabil 10 ani); Conform Adresei Direcţiei Judeţene pentru Cultură ##### nr. 2625/15.09.2017 – sit arheologic. Conform Ordonanţa de Urgenta nr. 114 din 11 oct. 2007 pentru modificarea si completarea ordonanţei de urgenta nr. ######## # art. 71, (1) “Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. art.(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută. […]. Art. 96 alineatul (2), punctul 1 ind.1, cu următorul cuprins:” obligaţia autorităţilor publice locale de a nu schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, de a nu reduce suprafeţele acestora ori obligaţia de a nu le strămuta”; Legii 24/2007 rep. si act. art. 18 art.(5) “#### interzisă schimbarea destinaţiei, reducerea suprafeţelor ori strămutarea spatiilor verzi definite de prezenta lege. (7) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), se pot amplasa pe un spaţiu verde: alei pietonale, mobilier urban, amenajări pentru sport, joc si odihnă, construcţii pentru expoziţii si activităţi culturale, construcţii uşoare cu caracter provizoriu pentru activităţi de comerţ si alimentaţie publică, grupuri sanitare, spatii pentru întreţinere, dar numai în baza unei documentaţii de urbanism pentru întreaga suprafaţă a spaţiului verde si cu obligaţia ca suprafaţa cumulată a acestor obiective să nu depăşească 10% din suprafaţa totală a spaţiului verde.*)” … Ordinul nr. 239/2019 emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), în care sunt precizate zonele de protecţie, zonele de siguranţă, restricţiile şi interdicţiile de construire faţă de culoarele de utilităţi generatoare de riscuri tehnologice; HG nr. 525/1996, art. 25: “Accese carosabile. (1) Autorizarea executării construcţiilor este permisa numai dacă exista posibilităţi de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinaţiei construcţiei. Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenţia mijloacelor de stingere a incendiilor (…)” art. 32 alin. (5), lit. a) din Legea ######## care menţionează că prin “Prin Planul urbanistic zonal se stabilesc, în baza analizei contextului social, cultural istoric, urbanistic şi arhitectural, reglementări cu privire la regimul de construire, funcţiunea zonei, înălţimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (###), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor faţă de aliniament şi distanţele faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, caracteristicile arhitecturale ale clădirilor, materialele admise”; 2) Conform Legii nr.350/2001 se va întocmi documentaţia necesară în vederea obţinerii Avizului de oportunitate … după parcurgerea în prealabil a Etapei pregătitoare PUZ şi RLU aferent, conform Ordinului nr.######### …. 3) Autorizarea construcţiilor se va face în baza unui PUZ aprobat prin HCL …

În al treilea rând, Curtea reţine că prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat anularea acestui certificatul de urbanism 2614/02.09.2022, pe considerentul că atestă în mod greşit faptul că imobilul înscris în CF 405020 Timişoara nu este reglementat de PUZ aprobat prin HCL 402/30.09.2008 şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou certificat de urbanism care să fie conform cu destinaţia, juridică economică şi tehnică a imobilului, respectiv care să ateste că imobilul înscris în CF 405020 Timişoara este reglementat şi în prezent de PUZ aprobat prin HCL 402/30.09.2008, din moment ce acesta a intrat în circuitul civil.

Plecând de la aceste premise, Curtea constată că soluţia primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art.36 alin.2 din HG nr.525/1996 şi, mai ales, art.65 alin.1 din Legea nr.350/2001.

Astfel, sunt corecte susţinerile tribunalului în sensul că, ulterior adoptării H.G. nr.525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, care la art.36 alin. 2 prevedea că „(2) Până la aprobarea planurilor urbanistice generale şi a regulamentelor locale de urbanism, autorizarea executării construcţiilor se va face numai în condiţiile stabilite de prezentul regulament”, a intrat în vigoare Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, care reprezintă sediul materiei urbanismului şi care, la art.65 alin.1 (forma în vigoare de la data publicării acestei legii în M.Of.-respectiv anul 2001), prevedea că ,,1) În absenţa Planului de amenajare a teritoriului judeţean şi a Planului urbanistic general aprobate, pe teritoriile aferente nu se pot realiza investiţii în construcţii, lucrări tehnico-edilitare, precum şi orice alte investiţii urbane.”

Că, deşi iniţial textul art.65 alin.1 din Legea nr.350/2001 prevedea o interdicţie de construire pe teritoriile aferente în absenţa planului urbanistic general aprobat potrivit legii, ulterior acest text legal a fost modificat prin O.G. nr. 27/2008, prevăzând la data formulării cererii de eliberare a certificatului de urbanism că ,,(1) În absenţa Planului de amenajare a teritoriului judeţean şi a Planului urbanistic general aprobate, pe teritoriile aferente se pot realiza investiţii în construcţii, lucrări tehnico-edilitare, precum şi orice alte investiţii urbane numai pe baza unui plan urbanistic zonal aprobat potrivit legii şi cu respectarea Regulamentului general de urbanism.”

####, deşi reţine corect că acest text legal prevede în mod expres că, în absenţa unui plan urbanistic general aprobat potrivit legii, investiţiile în construcţii şi orice alte investiţii urbane se pot realiza numai pe baza unui plan urbanistic zonal aprobat potrivit legii şi cu respectarea Regulamentului general de urbanism, prima instanţă face aplicarea greşită a art.65 alin.1 menţionat la situaţia existentă în speţă.

Pe de o parte, pentru că la nivelul Municipiului Timişoara există un PUG valabil, Planul Urbanistic ####### a fost aprobat prin HCL nr. 157/2002 şi prelungit succesiv, ultima prelungire fiind prin HCL nr. 619/2018, iar pe de altă parte Planul Urbanistic Zonal „#### pentru depozitare si servicii” str. ##### ######, aprobat prin HCL nr. 402/30.09.2008 a avut o valabilitate de 10 ani, expirând în data de 30.09.2018, neputând fi astfel avut în vedere la eliberarea CU şi reglementarea situaţiei imobilului în speţă.

Potrivit art.56 alin.4 şi 5 din Legea nr.350/2001 în forma în vigoare la data de 13.02.2009, data eliberării Certificatului de urbanism cu nr. 667/13.02.2009, „(4) Perioada de valabilitate a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale abilitată să aprobe documentaţia, în conformitate cu gradul de complexitate şi cu prevederile acesteia. (5) Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii care au început în timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora.”

Ori prin art.3 din HCL nr.402/2008 de aprobare a PUZ s-a stabilit valabilitatea de 10 ani a PUZ-ului, iar reclamanta nu a dovedit că se află în situaţia prevăzută de alin.5 anterior menţionat pentru a beneficia de prevederile HCL nr.402/2008 şi ulterior datei expirării valabilităţii.

În consecinţă, în mod greşit a reţinut prima instanţă că nu există un PUG valabil al #### ######### ## ## ###### ####### #### ### ##. 402/30.09.2008 continua să producă efectele pentru care a fost adoptat, precum şi faptul că în perioada de valabilitate invocată de către pârât, reclamanta a demarat procedurile pentru reglementarea situaţiei juridice şi economice a terenului, în vederea schimbării destinaţiei acestuia, în vederea executării investiţiei pentru care a fost întocmit PUZ aprobat prin HCL nr. 402/2008, câtă vreme nu există dovezi privind investiţiile începute de reclamantă în perioada de valabilitate a PUZ-ului.

Schimbarea categoriei de folosinţă a terenului intravilan din „agricol” în „curţi – construcţii”, în urma obţinerii Certificatului de Urbanism nr. 667/13.02.2009, nu se încadrează în ipoteza art.56 alin.5 din Legea nr.350/2001 anterior menţionată şi nici în cele prevăzute de art.56 alin.(5) din Legea nr. 350/2001 modificat în 2018 astfel : „(5) Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii care au început în timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora, în următoarele situaţii: a) dacă în timpul perioadei de valabilitate a fost începută, în condiţiile legii, procedura de autorizare a executării lucrărilor de construire/desfiinţare; b) dacă a fost demarată punerea în aplicare a reglementărilor privind circulaţia juridică a terenurilor, stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan sau delimitarea zonelor afectate de servituţi publice; c) dacă au fost iniţiate obiective de investiţii de modernizare şi/sau dezvoltare a infrastructurii tehnico-edilitare”.

Împrejurarea că în CU s-a menţionat că imobilul înscris în CF nr. 405020 Timişoara este situat în UTR 57, în loc de UTR 59, după rezultă din înscrisurile depuse de pârât, nu modifică conţinutul actului şi nu este de natură să atragă nulitatea CU, fiind vorba despre o eroare materială.

Cât priveşte menţiunile din CU în sensul că zona este propusă pentru spaţii verzi amenajate şi plantaţii de protecţie, parţial zonă de protecţie şi servitute a culoarelor de utilităţi generatoare de riscuri tehnologice; teren afectat de sistematizarea zonei (posibil afectat de modernizări de trasee/ deschideri de străzi); conform Adresei Direcţiei Judeţene pentru Cultură ##### nr. 2625/15.09.2017- sit arheologic, Curtea constată că analiza acestor aspecte excedează cadrului prezentei acţiuni.

Astfel, fără a contesta reţinerile tribunalului în sensul că din planurile de situaţie reiese că imobilul reclamantei nu se află în zona de spaţii verzi, că din extrasul CF rezultă că terenul este teren intravilan şi că potrivit art. 18 alin.9 din Legea nr. 24/2007 „Terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu”, Curtea constată că în certificatul de urbanism contestat nu se menţionează că terenul ar fi spaţiu verde, ci doar că este zonă propusă pentru spaţii verzi amenajate şi plantaţii de protecţie, parţial zonă de protecţie şi servitute a culoarelor de utilităţi generatoare de riscuri tehnologice etc.

Mai mult, prin acelaşi certificat se prevede că potrivit Legii nr.350/2001 se va întocmi documentaţia necesară în vederea obţinerii Avizului de oportunitate … după parcurgerea în prealabil a Etapei pregătitoare PUZ şi RLU aferent, conform Ordinului nr.######### şi că autorizarea construcţiilor se va face în baza unui PUZ aprobat prin HCL (un nou PUZ având în vedere expirarea valabilităţii PUZ-ului din 2008), fără a cuprinde o interdicţie de construire.

Prin definiţie, certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu, prin care autoritatea administraţiei publice judeţene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare, potrivit legii. #### de reţinut şi faptul că certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care poate fi interesat în cunoaşterea datelor şi a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil, iar în ceea ce priveşte efectele juridice pe care le produce, certificatul de urbanism nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau plantare, astfel cum rezultă din art. 29 alin. 4 din Legea nr. 350/2001 şi ale art. 6 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

În virtutea calităţii sale de act administrativ, certificatul de urbanism produce anumite efecte juridice, precum cele referitoare la întocmirea documentaţiei pentru autorizarea lucrării, obligatoriu a fi întocmită potrivit menţiunilor din certificatul de urbanism, fără a se dispune însă prin actul contestat cu privire la schimbarea destinaţiei terenului pentru a putea fi analizată de către instanţă în acest cadru procesual. Astfel că menţiunile din certificat privind zonă propusă pentru spaţii verzi amenajate şi plantaţii de protecţie etc. nu sunt de natură să încalce vreo prevedere legală.

De altfel, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.

Pentru toate aceste considerente, constatând că în cauză sunt incidente prevederile art. 488 alin.1 pct.8 Cod de procedură civilă de care s-a prevalat recurentul – pârât, sentinţa recurată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor legale incidente în cauză sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurentul – pârât, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea promovată de reclamanta.

În baza art. 453 Cod de procedură civilă, intimata – reclamantă fiind în culpă procesuală, va fi obligată să plătească recurentului – pârât suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepţia nulităţii.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMISOARA, cu sediul în #### #########, B-dul CD. ####, nr. 1, judeţ ##### împotriva sentinţei civile nr. ###/12.04.2023, pronunţată de Tribunalul ##### în dosar nr. ####/30/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamanta ########## ######## SA ### ## #######, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J35 #### #####, cu sediu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura la ###### & Asociaţii SCPA, cu sediul în #### #########, Bd. Revoluţiei 1989, nr. 26, ### ##, judeţ #####.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea promovată de reclamanta ########## ######## SA, împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMISOARA.

Obligă intimata – reclamantă să plătească recurentului – pârât suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată azi, 03.10.2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Președinte Judecător Judecător

##### ####### #### ###### ####### ########-########

Grefier

##### #####

Red.: R.N./20.11.2023

Tehnored.: D.C./4 ex

##### instanţă: Tribunalul #####

Judecător: ######## #######

#### 2 com./Se comunică tuturor părţilor

Anularea Certificatului de Urbanism