O hotărâre recentă a Curții de Apel Timișoara reamintește o lecție juridică fundamentală: aplicarea legii trebuie să fie nu doar literală, ci și rezonabilă, echitabilă și proporțională cu circumstanțele specifice ale fiecărui caz. Speța pe care o vom analiza astăzi implică un student străin, o taxă de studii de 8.000 de euro achitată și o decizie de returnare emisă pentru o depășire de 42 de zile a termenului permisului de ședere.

Victoria obținută în instanță de către student subliniază rolul crucial al apărării specializate și capacitatea sistemului judiciar de a corecta măsurile administrative disproporționate.

Prezentul caz aduce în discuție echilibrul delicat dintre datoria statului de a reglementa și controla regimul străinilor pe teritoriul său și drepturile individuale ale acestora, în special atunci când demonstrează bună-credință și un scop legitim al șederii.

Problema centrală de drept vizează legalitatea și temeinicia unei decizii de returnare emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI). Analiza instanței nu s-a oprit la simpla constatare a expirării permisului de ședere, ci a aprofundat contextul, intențiile părților și, cel mai important, a aplicat principiul proporționalității, un pilon al dreptului administrativ. Astfel, se pune întrebarea: este o decizie de returnareîntotdeauna justificată atunci când un permis de ședere a expirat, sau autoritățile au obligația de a analiza circumstanțele atenuante?

Obiectul dosarului și solicitările făcute în fața instanței

Obiectul principal al dosarului l-a constituit contestația formulată de reclamant, un student străin, împotriva Deciziei de returnare emisă de Inspectoratul pentru Imigrări. Prin această decizie, s-a constatat că șederea sa pe teritoriul României a devenit ilegală și i s-a impus obligația de a părăsi țara într-un termen de 15 zile.

În fața Curții de Apel, reclamantul a solicitat:

Admiterea contestației formulate.
Anularea Deciziei de returnare ca fiind nelegală și abuzivă.
Constatarea faptului că nu a intenționat să încalce legislația și că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a-și prelungi permisul de ședere la timp.

Starea de fapt relevantă

Reclamantul, un cetățean marocan, a venit în România cu scopul clar de a urma studii superioare.

Inițial, s-a înscris la anul pregătitor în cadrul Universității de Vest din Timișoara, obținând un permis de ședere temporară în acest scop.
După finalizarea anului pregătitor, a fost acceptat la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Timișoara.
Familia sa a făcut un efort financiar considerabil, achitând taxa de școlarizare de 8.000 de euro pentru primul an de studii.
Reclamantul a considerat, din eroare, că înscrierea la facultate și plata taxei îi prelungesc automat dreptul de ședere, o neînțelegere comună în rândul studenților străini.
Permisul său de ședere a expirat la data de 30.09.2023. La 42 de zile după acest termen, în data de 11.11.2023, a fost depistat de polițiștii de la Imigrări, care i-au emis pe loc o decizie de returnare.
Studentul a argumentat că a întâmpinat dificultăți birocratice, inclusiv imposibilitatea de a deschide un cont bancar pentru a depune garanția necesară prelungirii permisului, deoarece băncile îi solicitau un permis de ședere valabil, creând astfel un cerc vicios.

Temeiurile legale invocate

Cazul a gravitat în jurul interpretării și aplicării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Pârâtul (Inspectoratul pentru Imigrări) și-a întemeiat decizia pe următoarele articole:

Art. 81, alin. (2), lit. d): care definește șederea ilegală ca situația în care dreptul de ședere al străinului, stabilit prin viză sau permis de ședere, a încetat.
Art. 83, alin. (1): care definește decizia de returnare ca fiind actul administrativ prin care se constată șederea ilegală și se stabilește obligația de returnare.
Art. 11, alin. (1): care stipulează că străinii pot rămâne pe teritoriul României numai până la data la care încetează dreptul de ședere.

Reclamantul (studentul), prin apărătorul său, a invocat, printre altele, dispozițiile aceleiași ordonanțe, dar a pus accent pe interpretarea lor în spiritul legii și prin prisma principiului proporționalității.

Argumentele fiecărei părți implicate

Argumentele reclamantului (studentul)

Buna-credință: Intenția sa a fost exclusiv academică, dovedită prin înscrierea la facultate și plata integrală a unei taxe substanțiale.
Prejudiciu iminent și disproporționat: Returnarea ar fi dus la pierderea anului universitar și a sumei de 8.000 de euro, un prejudiciu mult prea mare în raport cu o abatere procedurală.
Eroare scuzabilă: A crezut în mod eronat că statutul de student îi conferă automat drept de ședere, o greșeală neintenționată.
Lipsa pericolului social: Nu avea antecedente penale și nu reprezenta o amenințare pentru ordinea publică. Măsura returnării era excesivă.
Alternativa legală: Autoritățile aveau posibilitatea aplicării unei amenzi contravenționale pentru nedepunerea la timp a documentelor, o măsură mult mai proporțională.

Argumentele pârâtului (Inspectoratul pentru Imigrări)

Aplicarea strictă a legii: Legea este clară – permisul a expirat, deci șederea este ilegală.
Principiul “nemo legem ignorare censetur”: Necunoașterea legii nu exonerează de răspundere. Reclamantul avea obligația să cunoască și să respecte procedurile legale pentru prelungirea șederii.
Prevenirea unui precedent: Tratarea cu indulgență a acestui caz ar putea crea un precedent periculos, încurajând nerespectarea legii de către alți cetățeni străini.
Respectarea scopului instituției: Rolul IGI este de a controla migrația, iar nerespectarea termenelor legale subminează acest control.
Legalitatea măsurii: Decizia de returnare a fost emisă în deplină conformitate cu prevederile legale incidente.

Istoricul speței

Parcursul procedural a fost rapid și a avut o miză uriașă pentru viitorul academic al reclamantului:

30.09.2023: Expiră permisul de ședere temporară al studentului.
11.11.2023: Este depistat de organele de la Imigrări și i se emite decizia de returnare, cu termen de plecare voluntară de 15 zile.
20.11.2023: Studentul, prin avocat, formulează contestație împotriva deciziei la Curtea de Apel Timișoara, instanța competentă în materie de contencios administrativ și fiscal privind regimul străinilor.
19.12.2023: Instanța, după administrarea probelor și ascultarea părților, pronunță soluția.

Motivarea instanței actuale

Curtea de Apel Timișoara a realizat o analiză juridică ce depășește formalismul. Deși a recunoscut că, din punct de vedere tehnic, permisul de ședere al reclamantului încetase, instanța și-a fundamentat decizia pe un element esențial: principiul proporționalității.

Magistrații au reținut că art. 81 alin. (5) din OUG 194/2002 conferă Inspectoratului pentru Imigrări posibilitatea de a decide între emiterea imediată a deciziei de returnare sau amânarea acesteia, “în funcţie de circumstanţele specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporţionalităţii”.

Instanța a criticat autoritatea publică pentru că a acționat într-o manieră “formalistă”, fără a evalua corespunzător situația particulară a studentului:

Reclamantul a dovedit cu înscrisuri (adeverință de la universitate, dovada plății taxei) că scopul său în România este unul serios și legitim.
A demonstrat bună-credință și intenția de a-și reglementa situația juridică.
Consecințele deciziei de returnare (pierderea investiției financiare și a anului universitar) erau vădit disproporționate față de abaterea comisă.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că decizia de returnare rupe “justul echilibru” care trebuie să existe între interesul public general (controlul migrației) și interesul privat legitim al cetățeanului străin.

Soluția finală

În lumina acestor argumente, Curtea de Apel Timișoara a pronunțat următoarea soluție:

“Admite contestaţia formulată de reclamant (…) și dispune anularea Deciziei de returnare (…) emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări.”

Hotărârea este definitivă.

Această soluție nu doar că salvează viitorul academic al unui student, dar reafirmă un principiu vital într-un stat de drept: autoritățile trebuie să aplice legea cu discernământ, analizând fondul problemei, nu doar forma, și asigurându-se că măsurile luate sunt proporționale, juste și rezonabile. Pentru orice cetățean străin aflat într-o situație similară, această speță demonstrează că o decizie de returnare nu este un capăt de drum și poate fi contestată cu succes în instanță.

Hotarâre

Hotarâre nr. 766/2023 din 19.12.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cod RJ ee85g6g92 (https://www.rejust.ro/juris/ee85g6g92)

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2023:010.######

#### N I A OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIŞOARA

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR.####/59/2023 – 20.11.2023

SENTINŢA CIVILĂ NR.###

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2023

Preşedinte: ##### ###### ######

Grefier: ####### ####

S-a luat în examinare acţiunea în contencios administrativ formulată de petentul ##### ######## ####### în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul ####### Pentru Imigrări – Direcţia Migrație – Biroul pentru Imigrări al Judeţului ####, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică de către grefier, se prezintă avocat #### ###### ##### în reprezentarea petentului, lipsă fiind pârâtul.

În reprezentarea Ministerului ######, se prezintă procuror ####### #### ##### din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care, se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanţei, adeverinţă emisă de Universităţii de Medicină şi Farmacie Timişoara cu privire la reclamant.

La solicitarea instanţei, reprezentanta petentului arată că acesta nu a reuşit să formuleze cerere de prelungire a termenului de şedere pe platforma online, că nu a reuşit să îşi deschidă cont bancar în vederea depozitării garanţiei prevăzută de le, întrucât băncile îi solicită contract de muncă în ####### pentru a-şi deschide cont bancar, iar contul pe care l-a avut deschis i-a fost blocat, ca urmare a expirării permisului de şedere.

Curtea pune în discuţia părţilor proba cu înscrisul reprezentând adeverinţă, emisă de Universitatea de Medicină şi Farmacie Timişoara.

Reprezentanta reclamantului arată că îşi susţine proba cu acest înscris.

Reprezentanta Ministerului ###### este de acord cu proba solicitată.

Instanţa încuviințează proba cu înscrisul reprezentând adeverinţă, emisă de Universitatea de Medicină şi Farmacie Timişoara.

Nemaifiind alte probe de administrat, excepţii de invocat sau alte cereri de formulat, instanţa, în baza art. 244 Cod procedură civilă, constată cercetarea procesului încheiată, iar în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile şi acordă cuvântul asupra cererii.

Reprezentanta petentului solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, admiterea contestaţiei şi anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României emisă de către intimat pe numele petentului, să se constate faptul că petentul nu a intenţionat niciun moment să încalce legislaţie română, se află în imposibilitatea de a prelungi permisul de şedere întrucât nu poate deschide un cont bancar, să se aibă în vedere faptul că petentul este înscris la Universitatea de Medicina şi Farmacie ###### ##### din Timişoara, acesta este şi motivul pentru care se află în #######, că părinţii săi au făcut acest efort financiar şi au plătit din #####, prin transfer bancar taxa de 8000 euro către universitate, iar returnarea sa ar însemna pierderea acestor bani; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Reprezentanta Ministerului ###### pune concluzii de respingere a contestaţiei şi menţinerea deciziei de returnare ca fiind temeinică şi legală, apreciind că petentul nu se poate prevala de propria culpă, atâta timp cât prin acţiunea s-a şi-a asumat pierderea unui drept pus la dispoziţie de legislaţia statului român.

C U R T E A

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 20.11.2023 sub nr.####/59/2023 petentul ##### ######## ####### în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul ####### Pentru Imigrări – Direcţia Migrație – Biroul pentru Imigrări al Jud. ####, a formulat contestaţie împotriva Deciziei de returnare de pe teritoriul României, nr. 6320136 emisă în data de 11.11.2023 şi comunicată petentului în data de 11.11.2023, de către Biroul pentru Imigrări al #### ####, prin care i s-a adus la cunoştinţa faptul că şederea acestuia pe teritoriul României a devenit ilegala începând cu data de 01.10.2023, întrucât i-a expirat permisul de şedere la data de 30.09.2023 şi se află de 42 zile în şedere ilegală pe teritoriul României, întrucât ar fi încălcat disp. art. 81, alin. 1 şi 2, lit. d, din OUG ######## : d) dreptul de şedere al străinului, stabilit prin viză, în baza convenţiilor internaţionale sau actelor normative de desfiinţare a vizelor, sau, după caz, prin permisul de şedere ori de mic trafic de frontieră, a încetat;

În motivare se arată că aflându-se încă în #####, ţara de origine, a aplicat pe site-un Ministerului Educaţiei din ####### în vederea înscrierii în anul pregătitor în vederea învăţării limbii române, pentru a putea ulterior să se înscrie la Facultatea de Stomatologie sau la Facultatea de farmacie din cadrul Universităţii de Medicina şi Farmacie ###### ##### din Timişoara. Astfel, de la Ministerul Educaţiei a primit o scrisoare de acceptare emisă în data de 12.10.2022, prin care i se comunica faptul că v-a putea să se înscrie în anul pregătitor din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara cu condiţia să depună anumite documente la dosar şi să plătească taxa de înscriere de 2.880 euro.

Petentul arată că a fost de acord cu aceste condiţii, a achitat taxa de înscriere şi în luna februarie 2023 a venit în ####### în baza vizei emisă la data de 26.01.2023 valabilă până la data de 17.07.2023 emisă de ######## României din Rabat – ##### şi a început cursurile anului pregătitor la Universitatea de Vest din Timişoara din al doilea semestru al anului pregătitor la Facultatea de Litere, ####### şi Teologie – domeniul Ştiinţe biologice şi biomedicale, conform adeverinţei nr. #############.02.2023 emisă de către Universitatea de Vest din Timişoara . In luna mai 2023 a obţinut şi permisul de şedere ( cu drept de muncă) pe teritoriul României, permis în care se specifica faptul că este student an pregătitor, însă acesta avea valabilitate doar pentru o perioada de aproximativ 5 luni deși a declarat faptul că intenţionează să urmeze cursurile Universităţii de Medicina şi Farmacie, specialitatea Farmacie, pe o perioada de 5 ani, după finalizarea anului pregătitor. După finalizarea semestrului al doilea din anul pregătitor, a aplicat pentru înscrierea în anul I la Universitatea de Medicina şi Farmacie ###### ##### din Timişoara, iar Ministerul Educaţiei i-a comunicat printr-o scrisoare de acceptare emisă în data de 11.08.2023 faptul că pentru a se putea înscrie în cadrul acestei Universităţi trebuie să plătească taxa de 8000 euro.

Petentul arată că a plecat în luna august în ţara de origine #####, iar părinţii săi au făcut acest efort financiar şi au plătit din #####, prin transfer bancar această taxă în data de 25 august 2023 către Universitatea de Medicina şi Farmacie ###### ##### din Timişoara. Acesta a revenit în ####### în data de 01 septembrie 2023 pentru a se pregăti în vederea începerii primului an universitar la Timişoara.

De asemenea, se mai arată faptul că intenţia petentului este aceea de a urma cursurile Universităţii de Medicina şi Farmacie din Timișoara în vederea absolvirii Facultăţii de Farmacie iar motivul pentru care a ales să vină în ####### pentru a urma cursurile aceste facultăţi este acela că în ţara de origine, #####, costurile pentru urmarea acestei facultăţi sunt enorm de mari iar familia acestuia nu şi-ar fi permis să îi plătească cursurile integral până la finalizarea studiilor.

După ce s-a întors din ##### în luna septembrie a considerat că este în ordine cu toate actele pe care le deţine, cu atât mai mult cu cât familia sa a reuşit să plătească integral taxa pentru înscriere în anul I al Facultăţii de Farmacie. De asemenea a considerat că prin faptul că este înscris la facultate nu mai trebuie să obţină nici un alt document care să îi confere dreptul de a sta pe teritoriul României pe durata efectuării studiilor universitare şi că acest drept îi este prelungit automat prin această înscriere la facultate.

In data de 11 noiembrie a.c. în timp ce se afla în ########## #### ## ##### ###### ## ######### #### ## ###### ## ########## ######## ########## ### ###### ## ####### ########### #### ########## ## ####, le-au fost solicitate documentele de către agentul imobiliar de la Airbnb, şi în scurt timp petentul a fost oprit de către poliţiştii de la Inspectoratul general pentru Imigrări al #### #### #### #### ######### ###### ## ## ######### ###### ## ####### ## ###### ## ######## ## ########## ######## # ####### ### ##.09.2023, i-a fost întocmit un proces verbal nr. 0029147 prin care a fost sancţionat cu avertisment şi de asemenea i s-a comunicat şi decizia de returnare de pe teritoriul României deoarece nu mai avea un drept legal de şedere din data de 01.10.2023, comunicându-i de asemenea faptul că în termen de 15 zile trebuie să părăsească teritoriul României şi să se întoarcă în ţara de origine #####.

Apreciază că această decizie de returnare este nelegală, deoarece în aceasta situaţie în care petentul trebuie să se întoarcă în ##### se află pus în situaţia de a nu mai putea urma cursurile facultăţii şi de a pierde posibilitatea de a se prezenta la anumite laboratoare şi examene care se susţin pe parcursul anului universitar ######### iar efortul familiei sale de a-i plaţi costul anului universitar să fi fost în zadar. Cu atât mai mult consideră că este abuzivă decizia de returnare cu cât IGI i-a comunicat că, fiind student, cf. legii, până în a 90-a zi de la expirare se poate obţine prelungirea permisului de şedere şi petentul se afla la momentul depistării abia în a 42 zi.

Se mai menţionează faptul că în Timişoara a închiriat un apartament unde locuieşte efectiv pe str. Regiment 9 Cavalerie #####, nr. 74, Timişoara, conform contratului de închiriere ataşat.

De asemenea nu are fapte înscrise în cazierul judiciar emis de autorităţile din ţara de origine pentru că astfel nu putea să obţină permisul de şedere pe teritoriul României, nu a avut absolut nici un fel de probleme juridice în #######, nu a venit în această ţară decât cu scopul de a urma o facultate, lucru care în ţara de origine i-a fost imposibil să-l facă, datorita costurilor taxelor foarte ridicate de acolo. De asemenea mai arată faptul că a aplicat ulterior pentru prelungirea dreptului de şedere, însă a apreciat că atâta timp cât este înscris la cursurile la zi ale Universităţii de Medicina şi Farmacie ###### ##### din Timişoara, specialitatea Farmacie are dreptul de a rămâne pe teritoriul României până la finalizarea studiilor.

Consideră un abuz din partea lucrătorilor instituţiei intimate faptul de a-i reţine permisul de şedere, întrucât este un document personal şi a plătit pentru emiterea acestuia acesta.

De asemenea, consideră că instituţia intimată avea posibilitatea de a-i aplica o amenda conform OUG ######## privitor la contravenţiile şi sancţiunile aplicabile în cazul nedepunerii documentelor pentru prelungirea dreptului de şedere, sancţiune reprezentând amenda între 100 şi 500 lei, conform art. 134, pct. 7 şi 8 din OUG 194/2002.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestaţiei şi anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României.

In drept, se invocă OUG ######## privind regimul străinilor în ####### cu modificările şi completările ulterioare, OG 25/2014.

Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 50 lei.

Pârâtul Serviciul pentru Imigrări al judeţului #### a formulat întâmpinare la contestaţia formulată de reclamantul ##### ######## ####### împotriva deciziei de returnare nr. 5320136 emisa la data 11.11.2023, comunicată străinului la aceeaşi dată, de către Serviciul pentru Imigrări al judeţului ####, prin care solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând în esenţă că Ia data de 11.11.2023, în urma unei informaţii primite Ia nivelul serviciului, poliţiştii din cadrul Serviciului pentru Imigrări al Judeţului #### au depistat cetăţeanul mai-sus menţionat, constatând că acesta a intrat legal pe teritoriul Românei la data de 06.02.2023 prin PTF Aeroport Timişoara, în baza paşaportului nr. BK2191989, valabil până la data de 24.06.2026, cât şi a vizei de studii tip D/SD nr. ROU002709001, valabilă 90 de zile de la data de 26.01.2023, până la data de 17.07.2023.

De asemenea, reclamantul a obţinut permis de şedere temporară nr. 000189562, în calitate de student în anul pregătitor, având drept de şedere reglementat pe teritoriul României în scop de studii pentru perioada 09.05.2023 – 30.09.2023, în cadrul Universităţii de Vest Timişoara. Cu ocazia verificărilor suplimentare efectuate, a rezultat faptul că cetăţeanul nu figurează cu nicio cerere de prelungire a dreptului de şedere în curs de soluţionare.

Dat fiind faptul că permisul de şedere temporară al străinului a fost valabil până la data de 30.09.2023, cetăţeanul marocan a acumulat un număr de 42 de zile de şedere ilegală pe teritoriul României.

Totodată, străinul nu se afla în vreuna dintre situaţiile de suspendare a executării obligaţiei de returnare, sau de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României, astfel cum sunt prevăzute în cadrul art. 82, art. 96 si respectiv art. 1061 din O.U.G. nr. 194/2002.

##### în vedere că străinul nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare şi de şedere prevăzute de lege, s-a constatat faptul că şederea acestuia pe teritoriul României a devenit ilegală începând cu data de 30.09.2023, în conformitate cu prevederile art. 81,alin. (1) şi (2), lit. c) şi d), faţă de aceasta dispunându-se măsura returnării, fiind emisă decizia de returnare nr. ####### ###.11.2023.

În speţă, sunt incidente prevederile art. 81, alin. (2), lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002, prin care „Inspectoratul ####### pentru Imigrări constata şederea ilegală a străinilor aflaţi în oricare dintre următoarele situaţii: (…) d) dreptul de şedere al străinului, stabilit prin viză, în baza convenţiilor internaţionale sau actelor normative de desfiinţare a vizelor, sau, după caz, prin permisul de şedere ori de mic trafic de frontieră, a încetat;”

În conformitate cu prevederile art.83, alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, „Decizia de returnare constituie actul administrativ prin care Inspectoratul ####### pentru Imigrări constată şederea ilegală pe teritoriul României a străinului şi stabileşte obligaţia acestuia de returnare, precum şi termenul pentru plecarea voluntară”, iar la art. 88 alin. (2) se arată că „Termenul pentru plecarea voluntară este de 15 zile de la comunicarea deciziei de returnare pentru: a) străinul care a fost depistat fără drept de şedere ori care a depăşit perioada de şedere sau zona de frontieră stabilite prin acordul care reglementează regimul juridic privind micul trafic la frontiera comună;”.

Totodată, art. 4 alin. (4) din O.U.G nr. 194/2002, „Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum si să depună toate diligentele necesare pentru a ieși din ####### până la expirarea acestei perioade.”

De asemenea, în conformitate cu art. 11 alin. (1) „Străinii aflaţi temporar în mod legal în ####### pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.”

Prin urmare, având în vedere situaţia ilicită a străinului dată de faptul că la data depistării acesta se afla în şedere ilegală, a fost dispusă emiterea pe numele său a unei decizii de returnare, valabilă 15 zile, în temeiul art. 11 alin 1 şi alin. 4, art. 81 alin. 1 şi 2 lit. d, art. 83 alin. 1 coroborat cu art. 88 alin. 2 lit. a din O.U.G. 194/2002, privind regimul străinilor în #######, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de plecare voluntară fiind de 15 zile întrucât străinul a fost depistat după încetarea dreptului de şedere temporară în scop de studii.

Cu privire la motivele contestaţiei formulate de reclamant, se arată că materialul probatoriu administrat în prezenta cauză reflectă într-o manieră de necontestat existenţa reală şi obiectivă a faptei reţinute. #### i s-a dat reclamantului posibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în cuprinsul deciziei de returnare, acesta nu a administrat nicio probă de natură să prezinte o situaţie de fapt contrară celei reţinute, deşi îi revenea această obligaţie.

In acest cadru, se menţionează că Inspectoratul ####### pentru Imigrări este instituţia abilitată prin lege să reglementeze intrarea, şederea şi ieşirea străinilor de pe teritoriul României şi să exercite astfel controlul imigraţiei în conformitate cu obligaţiile asumate de statul român prin documente internaţionale la care este parte.

Astfel, nerespectarea unor obligaţii ca cele ce au fost încălcate de către cetăţean, împietează asupra realizării prevenirii, controlului şi combaterii imigraţiei şi muncii ilegale de către instituţia pârâtă, iar pentru realizarea acestui control trebuie ca străinii să poată fi verificaţi cu privire la activităţile desfăşurate pe teritoriul României, pentru a se putea constata dacă şederea acestora pe teritoriul naţional este în acord cu legea.

De asemenea, se solicită a se observa faptul că reclamantul nu a făcut dovada vreunui motiv întemeiat care să îl fi împiedicat ca de la data expirării dreptului de şedere (30.09.2023) şi până Ia data depistării acestuia (11.11.2023) să solicite prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României, sens în care consideră că măsura returnării străinului este legală şi temeinică. Se apreciază că, reclamantul nu se poate prevala de propria culpă în susţinerea intereselor sale atât timp cât prin inacţiunea de care a dat dovadă şi-a asumat pierderea beneficiului unui drept pus la dispoziţie prin grija legiuitorului, acela de beneficia de dreptul de şedere pe teritoriul României acordat prin permisul de şedere temporară.

Reclamantul putea şi trebuia să cunoască obligaţiile legale privind şederea sa pe teritoriul României, iar necunoaşterea legii nu îl exonerează de răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiilor legale, potrivit principiului de drept „nemo legem ignorare censetur”, completat cu un alt principiu ce impune ca nimeni să nu se poată prevala de propria greşeală, „nemo auditurpropriam turpitudinem allegans”. Oricum, respectarea legii nu numai că se referea Ia o obligaţie cu caracter general, ci chiar la respectarea legislaţiei speciale care îi reglementa statutul străinilor în #######.

Nerespectarea obligaţiilor precum cele reţinute în sarcina străinului, justifică raţiunea emiterii deciziei de returnare în cauza de faţă. Respectarea acestor obligaţii nu este facultativă, nu este condiţionată şi nu pot fi preluate de o terţă parte, fiind impuse prin O.U.G. nr. 194/2002, privind regimul străinilor pe teritoriul României.

##### în vedere cele expuse, instituţia pârâtă se află în imposibilitatea de a analiza cu indulgenţă situaţia fiecărui solicitant deoarece aceasta poate da naştere unei practici de care ulterior se poate prevala orice străin din propria culpă, în forma neglijenţei exprimată prin lipsa unor diligente rezonabile pentru obţinerea unui drept de şedere pe teritoriul României.

A admite acest tip de comportament, nu face decât să confirme străinilor aflaţi în situaţii similare că respectarea normei legale este facultativă, determinând în ultima perioadă o practică în rândul acestora, prin contestarea deciziilor de returnare acordate de instituţia pârâtă şi aglomerarea instanţelor competente cu situaţii de felul celei din cauza de faţă, eludând astfel spiritul şi litera cadrului normativ.

Se mai precizează faptul că instituţia pârâtă este autoritatea care reglementează dreptul de şedere al unui cetăţean străin pe teritoriul României, fiind responsabilă de controlul migraţiei, care implică cunoaşterea locului unde îşi are un străin rezidenţa, scopul pentru care se află pe teritoriul României şi situaţia în care acesta se regăseşte, fiind abilitată de lege să dispună cu privire la reglementarea dreptului de şedere al oricărui cetăţean străin, conform H.G. nr. 639/2007.

Se consideră că, decizia de returnare respectă principiul proporţionalităţii definit de prevederile art. 9 din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. 57/2019, potrivit căruia formele de activitate ale autorităţilor administraţiei publice trebuie sa fie corespunzătoare satisfacerii unui interes public, precum şi echilibrate din punct de vedere al efectelor asupra persoanelor. Reglementările sau măsurile autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice sunt iniţiate, adoptate, emise, după caz, numai în urma evaluării nevoilor de interes public sau a problemelor, după caz, a riscurilor şi a impactului soluţiilor propuse.

Principiul proporţionalităţii presupune că orice măsură luată de o autoritate publică, care afectează drepturile indivizilor, trebuie sa fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp, cea mai rezonabilă.

În speţă, se reţine că măsura impusă prin decizia de returnare contestată este aptă să realizeze scopul legitim privind regulile de intrare, şedere şi ieşire a străinilor pe teritoriul României sau de pe teritoriul României, este rezonabilă, fiind justificată de neîndeplinirea de către reclamant a condiţiilor legale pentru şederea pe teritoriul României.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, se solicită respingerea acestora şi, în subsidiar, reducerea lor la o valoare obiectivă, având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 451-453 Cod procedura civila, instanţa poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenţii să-i plătească celeilalte părţi cheltuielile de judecată ocazionate de desfăşurarea procesului.

Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părţile trebuie să le efectueze pentru desfăşurarea regulată a procesului civil şi sunt compuse în principiu din: taxa de timbru şi timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei şi onorariul de expert, etc.

Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvenţională ori întâmpinare, obligarea la plată a părţii ce a căzut în pretenţii, prin raportare la complexitatea (care a presupus înlăturarea unor critici ale reclamantului) şi durata de soluţionare a cauzei.

Pentru toate aceste motive, pârâtul consideră că decizia de returnare de pe teritoriul României, contestată a fost emisă în deplină concordanţă cu prevederile legale în materie şi respectă toate condiţiile de fond şi de formă cerute de lege.

În faza cercetării judecătoreşti, s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. 5320136 din data de 11.11.2023, emisă de pârâtul Inspectoratul ####### pentru Imigrări – Direcţia Migraţie – Serviciul pentru Imigrări al Judeţului ####, s-a stabilit obligația de returnare a reclamantului ##### ######## ####### în ##### în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a deciziei, întrucât s-a constatat că şederea sa a devenit ilegală începând cu data de 01.10.2023.

Curtea constată că decizia de returnare contestată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 81 alin. 1 şi 2 lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în #######. Totodată, în decizie, s-a menţionat că reclamantul nu a respectat prevederile art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002.

Conform dispoziţiilor art. 81 alin. 1 şi 2 lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în #######, „(1) Inspectoratul ####### pentru Imigrări dispune returnarea împotriva străinilor pentru care constată şederea ilegală, prin emiterea deciziei de returnare. (2) Inspectoratul ####### pentru Imigrări constată şederea ilegală a străinilor aflaţi în oricare dintre următoarele situaţii: d) dreptul de şedere al străinului, stabilit prin viză, în baza convenţiilor internaţionale sau actelor normative de desfiinţare a vizelor, sau, după caz, prin permisul de şedere ori de mic trafic de frontieră, a încetat;”.

Potrivit art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002, „(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în ####### pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.”

Art. 83 alin.1 din același act normativ prevede că: „Decizia de returnare constituie actul administrativ prin care Inspectoratul ####### pentru Imigrări constată şederea ilegală pe teritoriul României a străinului şi stabileşte obligaţia acestuia de returnare, precum şi termenul pentru plecarea voluntară.”

În analiza legalităţii deciziei de returnare, Curtea va avea în vedere prevederile art. 81

alin. 5 din O.U.G. nr. 194/2002, potrivit cărora „(5) În cazul străinilor aflaţi în oricare dintre

situaţiile prevăzute la alin. (2), dar şi într-o procedură de prelungire a dreptului de şedere

temporară sau de acordare a dreptului de şedere pe termen lung, în funcţie de circumstanţele

specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporţionalităţii, Inspectoratul #######

pentru Imigrări decide cu privire la emiterea deciziei de returnare sau amânarea emiterii

acesteia până la finalizarea procedurii respective”.

Astfel, în temeiul acestor prevederi legale, în cazul străinilor aflaţi în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) – situaţia reclamantului fiind încadrată la alin. 2 lit. d, în funcţie de circumstanţele specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporţionalităţii, pârâtul putea decide cu privire la emiterea deciziei de returnare sau amânarea emiterii acesteia până la finalizarea procedurii respective.

Potrivit art. 58 din ordonanță – Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru studii, (1) Străinii intraţi în ####### pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de şedere, astfel: a) în cazul studenţilor, pe o perioadă egală cu durata totală a studiilor, dacă:

(i) sunt înscrişi la studii la o instituţie de învăţământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma de învăţământ cursuri cu frecvenţă;

(ii) fac dovada mijloacelor de întreţinere, în cuantum de cel puţin salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru o perioadă de cel puţin 6 luni.

În acest sens, reclamantul a depus la dosar, dovezi în sensul că este înscris la cursurile Facultăţii de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie “###### #####” din Timişoara, în anul I de studiu, în anul universitar #########, forma de învăţământ – cu frecvenţă, cu predare în limba franceză, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. 33749/11.12.2023, emisă de instituția de învățământ menționată mai sus (f. 54) și că a plătit taxele de şcolarizare aferente anului universitar #### # #### (f. 19).

Totodată, reclamantul a depus la dosar, scrisoarea de acceptare nr. 111642/API/98/CI/12.10.2022, emisă de Ministerul Educației, prin care a fost acceptat în sistemul de învăţământ românesc în anul pregătitor pentru studii universitare de licenţă în anul universitar ######### (f. 28), precum şi scrisoarea de acceptare nr. DGRIAE-1868/I/29F/CMJ/11.08.2023, emisă de Ministerul Educației, prin care reclamantul a fost acceptat în sistemul de învăţământ românesc în anul I de studii universitare de licenţă în domeniul Farmacie – secţia limba franceză, începând cu anul universitar ######### (f. 28).

##### în vedere înscrisurile depuse la dosar și prevederile legale menționate mai sus, Curtea apreciază că măsura returnării în țara de origine nu respectă principiul proporţionalităţii, în condițiile în care reclamantul a intenționat să urmeze un program de studii superioare pe teritoriul României, sens în care a depus înscrisuri relevante, însă autoritatea publică a procedat la emiterea deciziei de returnare faţă de acesta, fără a verifica dacă cetăţeanul străin se afla într-o procedură de prelungire a dreptului de şedere în scop de studii, astfel încât emiterea acestei decizii de returnare apare ca o măsură disproporționată și formalistă, care are drept consecință, ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul statului român de a se asigura că cetățenii străini care obțin dreptul de ședere respectă scopul declarat și interesul privat al cetățeanului străin, care este înscris la o instituție de învățământ superior pe teritoriul țării și a dovedit bună credință în reglementarea situației sale juridice.

Pe cale de consecință, Curtea identifică elemente de nelegalitate în raport de actul contestat, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea 554/2004, va admite contestaţia formulată de reclamantul ##### ######## ####### și va dispune anularea Deciziei de returnare nr. 5320136 din data de 11.11.2023, emisă de pârâtul Inspectoratul ####### pentru Imigrări – Direcţia Migraţie – Serviciul pentru Imigrări al Judeţului ####.

Instanţa, în temeiul art. 451-453 Cod procedură civilă, va lua act că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de reclamantul ##### ######## #######, născut la data de ##########, posesor al paşaportului nr. BK2191989 valabil până la data 24.06.2026, CNP #############, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat #### ###### #####, situat în Timişoara, #### ###### ### ##### ### ##, #### ###,### ##, jud. #####, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul ####### pentru Imigrări – Direcţia Migraţie – Serviciul pentru Imigrări al Judeţului ####, cu sediul în ####, #### ######### ### #, ####### ############## ######## ######## ## ######### ##. 5320136 din data de 11.11.2023, emisă de pârâtul Inspectoratul ####### pentru Imigrări – Direcţia Migraţie – Serviciul pentru Imigrări al Judeţului ####.

Ia act că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Definitivă.

Pronunţată azi 19.12.2023, prin punerea soluţiei la dispoziția părţilor prin mijlocirea grefei instanței.

PREŞEDINTE GREFIER

##### ###### ###### ####### ####

Red. #####/Tehnored ###/22.12.2023