Adesea, în urma unui eveniment neplăcut acoperit de o poliță de asigurare facultativă, asiguratul se poate lovi de refuzul total sau parțial al asigurătorului de a achita despăgubirile. Primul impuls este, de multe ori, formularea unei petiții către Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), entitatea responsabilă cu protejarea drepturilor asiguraților.
Totuși, ce se întâmplă când A.S.F. răspunde că nu poate interveni în decizia asigurătorului? Este un refuz nejustificat al autorității de a-și exercita atribuțiile de control? O decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 438/2020) clarifică exact care sunt limitele de competență ale A.S.F. într-un dosar de daună CASCO și care este calea corectă de urmat pentru recuperarea prejudiciului.
I.C.C.J, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 438 din 29 ianuarie 2020
Speța analizată aduce în discuție o problemă juridică esențială: întinderea prerogativelor de control ale Autorității de Supraveghere Financiară în cazul unui contract de asigurare facultativă de tip CASCO. Problema centrală a fost de a stabili dacă A.S.F. are competența legală de a obliga un asigurător să modifice o soluție adoptată într-un dosar de daună sau dacă rolul său se limitează la o supraveghere generală a pieței, lăsând disputele contractuale în seama instanțelor de judecată.
Obiectul dosarului și solicitările reclamantei
În fața instanței, societatea reclamantă, nemulțumită de soluționarea dosarului său de daună, a formulat două cereri principale:
- Împotriva Autorității de Supraveghere Financiară (A.S.F.): S-a solicitat instanței să constate refuzul A.S.F. de a efectua un control efectiv asupra modului în care asigurătorul a gestionat dosarul de daună. Reclamanta a cerut obligarea A.S.F. să verifice în mod real activitatea asigurătorului, inclusiv decizia privind cuantumul despăgubirilor, și să ia măsurile legale care se impun.
- Împotriva Societății de asigurări: S-a solicitat obligarea asigurătorului la plata sumei de 12.357,18 lei, reprezentând diferența de despăgubire neacordată în dosarul de daună.
Starea de fapt relevantă
Situația de fapt a fost următoarea:
- Reclamanta, în calitate de utilizator al unui autovehicul, a beneficiat de o poliță de asigurare facultativă CASCO.
- În timpul valabilității poliței, a avut loc un eveniment asigurat, iar societatea de asigurări a deschis dosarul de daună corespunzător.
- Autovehiculul a fost reparat într-o unitate de specialitate, costul total al reparațiilor fiind de 28.378,89 lei, conform facturii emise.
- Asigurătorul a achitat doar o parte din această sumă, respectiv 16.021,71 lei, refuzând plata diferenței de 12.357,18 lei, motivând că nu au fost respectate condițiile de asigurare.
- Considerând refuzul o practică abuzivă, reclamanta a depus o petiție la A.S.F., solicitând intervenția acesteia. A.S.F. a răspuns că a analizat documentele, dar decizia privind despăgubirile aparține exclusiv asigurătorului, iar orice litigiu contractual trebuie soluționat amiabil sau în instanță.
Temeiurile legale invocate
Disputa juridică s-a purtat în jurul interpretării următoarelor acte normative:
- O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.S.F.: Definește atribuțiile generale de supraveghere, reglementare și control ale autorității.
- Legea nr. 237/2015 și Legea nr. 32/2000: Reglementează activitatea de asigurare și reasigurare.
- Legea nr. 136/1995 (abrogată, dar aplicabilă la data contractului): Făcea distincția clară între asigurarea facultativă (raporturi stabilite prin contract) și cea obligatorie (raporturi stabilite prin lege).
- Codul Civil (art. 2199 și urm.): Stabilește principiile generale ale contractului de asigurare, inclusiv principiul libertății contractuale.
Argumentele părților implicate
Argumentele reclamantei (recurenta)
Reclamanta a susținut că A.S.F. nu și-a îndeplinit obligațiile legale. În viziunea sa, controlul efectuat de A.S.F. a fost unul pur formal, limitându-se la a prelua și a retransmite punctul de vedere al asigurătorului, fără o analiză reală. Aceasta a argumentat că rolul A.S.F., conform legii, este de a proteja consumatorii de practici incorecte și abuzive, ceea ce ar trebui să includă și o verificare de fond a deciziilor luate în dosarele de daună.
Argumentele A.S.F. (intimata-pârâtă)
Autoritatea de Supraveghere Financiară a argumentat că nu are competența legală de a interveni în raporturile contractuale private. A subliniat că:
- Asigurarea CASCO este facultativă, iar drepturile și obligațiile părților sunt stabilite prin contract, nu prin norme emise de A.S.F.
- Principiul libertății contractuale guvernează aceste polițe, iar interpretarea clauzelor contractuale este de competența exclusivă a instanțelor de judecată.
- Rolul A.S.F. este de a supraveghea piața în ansamblu, nu de a arbitra dispute individuale privind cuantumul despăgubirilor. A.S.F. a arătat că și-a îndeplinit obligația legală: a solicitat documente de la asigurător, a analizat cazul și a răspuns petiției, informând reclamanta despre căile legale disponibile.
Istoricul speței
- Curtea de Apel București (instanța de fond): A respins acțiunea împotriva A.S.F. ca neîntemeiată. Instanța a reținut că A.S.F. a efectuat controlul solicitat în limitele competențelor sale legale și că nu poate obliga asigurătorul să adopte o anumită soluție într-un dosar de daună bazat pe un contract facultativ. Cererea privind obligarea asigurătorului la plată a fost disjunsă pentru a fi judecată de instanța competentă (judecătorie/tribunal).
- Înalta Curte de Casație și Justiție (instanța de recurs): Reclamanta a declarat recurs, nemulțumită de soluția instanței de fond.
Motivarea instanței actuale (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Înalta Curte a validat pe deplin raționamentul instanței de fond și al A.S.F., aducând clarificări esențiale.
Distincția fundamentală: Asigurare obligatorie vs. asigurare facultativă
Curtea a reiterat că există o diferență fundamentală:
- În asigurarea obligatorie (ex. RCA), drepturile și obligațiile sunt stabilite de lege. Aici, A.S.F. poate interveni și sancționa nerespectarea acestor drepturi legale.
- În asigurarea facultativă (ex. CASCO), raporturile sunt guvernate de contractul încheiat între părți (pacta sunt servanda). Condițiile poliței, clauzele și modul de calcul al despăgubirilor sunt elaborate de asigurător și acceptate de asigurat, nefiind supuse aprobării prealabile de către A.S.F.
Limitele controlului A.S.F.
Instanța Supremă a stabilit că, în cazul unei petiții legate de un dosar de daună CASCO, controlul A.S.F. constă în a solicita dosarul de daună și o notă de fundamentare de la asigurător și a analiza dacă acesta a respectat propriile proceduri și condiții contractuale. A.S.F. nu poate interpreta clauzele contractului și nu poate substitui propria sa evaluare celei a asigurătorului sau, mai important, celei a unei instanțe de judecată.
Atribuțiile A.S.F. de a dispune măsuri și de a aplica sancțiuni se referă la încălcarea legislației privind supravegherea prudențială și funcționarea pieței, nu la disputele privind executarea unui contract privat.
Soluția finală
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul ca nefondat.
S-a stabilit definitiv că A.S.F. nu are competența legală de a impune unui asigurător o anumită soluție de plată într-un dosar de daună deschis în baza unei asigurări facultative CASCO. Nemulțumirile legate de cuantumul despăgubirii sau de interpretarea clauzelor contractuale nu pot fi soluționate printr-o petiție la A.S.F., ci trebuie deduse judecății în fața instanțelor competente, singurele în măsură să tranșeze un astfel de litigiu civil.
