În calitatea noastră de avocați, ne confruntăm frecvent cu situații în care litera legii este interpretată diferit de către autorități și de către cetățeni. Un exemplu elocvent este cel al drepturilor salariale suplimentare, precum mult-discutatele premii de excelență reglementate de OUG 116/2017 pentru personalul din sistemul fiscal. O recentă decizie a Curții de Apel Timișoara aduce clarificări importante, analizând în detaliu dacă statul, prin instituțiile sale, este obligat să creeze cadrul de acordare și să plătească aceste stimulente.

Articolul de față își propune să disece această hotărâre judecătorească, oferind o perspectivă juridică accesibilă asupra unui subiect de maxim interes pentru funcționarii publici și nu numai. Vom explora argumentele părților, raționamentul instanțelor și implicațiile soluției finale.

Litigiul analizat aduce în prim-plan o problemă complexă de contencios administrativ: refuzul autorităților publice (Ministerul Finanțelor, ANAF) de a elabora și emite normele metodologice necesare pentru aplicarea unor prevederi legale – în speță, OUG nr. 116/2017. Acest act normativ a instituit posibilitatea acordării unor premii de excelențăpentru personalul cu rezultate performante în colectarea veniturilor la bugetul de stat.

Dezbaterile juridice s-au concentrat pe mai multe axe:

Natura juridică a normelor: Sunt dispozițiile OUG 116/2017 imperative (creând o obligație fermă pentru autorități) sau dispozitive (lăsând la latitudinea acestora acordarea premiilor)?
Calitatea procesuală a părților: Cine poate fi chemat în judecată într-un astfel de litigiu? Are Ministrul Finanțelor calitate procesuală pasivă?
Prescripția dreptului la acțiune: În ce termen pot fi solicitate aceste drepturi și ce anume poate întrerupe cursul prescripției?

Obiectul dosarului și solicitările reclamantei

Acțiunea în instanță a fost demarată de un sindicat în numele unui membru, angajat în cadrul structurilor finanțelor publice. Reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâților (Ministerul Finanțelor, Ministrul Finanțelor, ANAF, Președintele ANAF, D.G.R.F.P. Timișoara și Autoritatea Vamală Română) la următoarele:

Obligarea Președintelui ANAF să propună Ministrului Finanțelor procedura de constituire și utilizare a veniturilor proprii necesare pentru plata premiilor.
Obligarea Președintelui ANAF să elaboreze și să emită ordinul privind procedura de acordare a premiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din OUG nr. 116/2017.
Obligarea Ministrului Finanțelor să elaboreze și să emită ordinul privind procedura de constituire a veniturilor proprii menționate la primul punct.
Obligarea instituțiilor pârâte la plata efectivă a acestor premii de excelență OUG 116/2017, retroactiv, începând cu ianuarie 2018 și până la emiterea ordinelor, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare.

Starea de fapt relevantă

Începând cu anul 2018, OUG nr. 116/2017 a creat cadrul legal prin care ANAF “poate reține” o cotă de 15% din anumite sume colectate, pentru a constitui un fond din care se “pot acorda” premii de excelență personalului merituos. În ciuda existenței acestui cadru legal, autoritățile pârâte nu au elaborat niciodată procedurile subsecvente (ordine de ministru și de președinte ANAF), motiv pentru care aceste premii nu au fost acordate. Reclamanta, considerându-se vătămată în drepturile sale salariale, a inițiat demersul judiciar după ce a încercat, fără succes, o rezolvare pe cale administrativă.

Temeiurile legale invocate

Cadrul normativ al speței este unul divers, incluzând:

OUG nr. 116/2017, în special art. 1, 2 și 4, care reglementează posibilitatea constituirii fondului de premiere și acordarea stimulentelor.
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, art. 26, care menționează că ordonatorii de credite “pot acorda” premii de excelență.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care stabilește competența instanțelor de a obliga autoritățile publice la emiterea unui act administrativ.
Codul Civil, art. 2517 și 2537, referitoare la termenul de prescripție și la cauzele de întrerupere a acestuia.
OUG nr. 114/2018 și OUG nr. 130/2021, acte normative care, pentru perioadele 2019-2022, au interzis explicit acordarea de premii în sectorul public.

Argumentele fiecărei părți implicate

Argumentele reclamantei (recurenta)

Caracterul imperativ al legii: A susținut că, deși legea folosește termeni precum “poate”, obligația de a crea procedura este una imperativă. Fără această procedură, dreptul devine iluzoriu și inaplicabil.
Calitatea procesuală a Ministrului Finanțelor: A argumentat că Ministrul Finanțelor are calitate procesuală pasivă, deoarece OUG 116/2017 îi atribuie în mod expres competența de a emite, prin ordin, procedura de constituire a veniturilor.
Întreruperea prescripției: A considerat că un răspuns primit de la ANAF în 2021 constituie o recunoaștere a dreptului, ceea ce ar fi întrerupt cursul prescripției pentru perioada anterioară.

Argumentele pârâtelor (intimatele)

Caracterul facultativ (dispozitiv) al legii: Toate instituțiile pârâte au subliniat că sintagmele “poate reține” și “pot acorda” demonstrează o facultate, nu o obligație. Decizia de a acorda sau nu premii este una de oportunitate, lăsată la aprecierea conducerii.
Lipsa bugetului: ANAF a invocat că nu a beneficiat de un buget aprobat pentru această activitate finanțată din venituri proprii, aflându-se în imposibilitate obiectivă de a constitui fondul de premiere.
Interdicții legislative ulterioare: Au fost invocate ordonanțele care au interzis acordarea de premii în sectorul public în anii 2019, 2020, 2021 și 2022.
Excepții procesuale: Au fost invocate excepția lipsei calității procesuale pasive pentru unele părți, excepția nulității recursului și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2018 – aprilie 2019.

Istoricul speței

Tribunalul Arad (prima instanță): A admis parțial excepțiile invocate de pârâți. A constatat lipsa calității procesuale pasive a Ministrului Finanțelor și a admis excepția prescripției pentru perioada 01.01.2018 – 25.04.2019. Pe fond, a respins acțiunea, reținând că normele legale invocate au un caracter dispozitiv (facultativ), nu imperativ, și că, în contextul legislativ restrictiv ulterior, autoritățile nu puteau fi obligate să acorde premiile.
Curtea de Apel Timișoara (recurs): Cauza a ajuns în recurs la Curtea de Apel, reclamanta criticând soluția primei instanțe ca fiind nelegală.

Motivarea instanței actuale (Curtea de Apel Timișoara)

Curtea de Apel a analizat punctual fiecare critică formulată de recurentă, oferind un raționament juridic detaliat.

Asupra calității procesuale pasive a Ministrului Finanțelor: Curtea a admis critica recurentei. A reținut că, potrivit art. 4 din OUG nr. 116/2017, Ministrul Finanțelor este organul învestit expres de lege cu elaborarea procedurii de constituire a veniturilor. Prin urmare, acesta are calitate procesuală pasivă într-un litigiu care vizează tocmai obligarea sa la emiterea respectivului act. Soluția primei instanțe a fost considerată greșită sub acest aspect.
Asupra excepției prescripției: Instanța de recurs a menținut soluția tribunalului. A analizat adresa ANAF din 2021 și a concluzionat că aceasta nu reprezintă o recunoaștere a datoriei în sensul Codului Civil, ci doar o enumerare a unor prevederi legale. Prin urmare, termenul de prescripție de 3 ani nu a fost întrerupt, iar pretențiile pentru perioada ianuarie 2018 – 25 aprilie 2019 sunt, în mod corect, prescrise.
Asupra fondului cauzei: Curtea de Apel a confirmat raționamentul primei instanțe. A subliniat că formularea “poate reține” și “pot acorda” din OUG 116/2017 și Legea 153/2017 indică fără echivoc o facultate, nu o obligație. Legiuitorul a lăsat la aprecierea autorității angajatoare oportunitatea acordării acestor stimulente. Mai mult, Curtea a reținut că actele normative ulterioare (OUG 114/2018, OUG 130/2021) au interzis în mod expres acordarea premiilor, făcând imposibilă obligarea pârâtelor la plata acestora pentru anii respectivi.

Soluția finală

Curtea de Apel Timișoara a pronunțat următoarea soluție:

A admis recursul reclamantei.
A casat în parte sentința tribunalului, și rejudecând:
- A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Finanțelor Publice.
A menținut în rest hotărârea atacată.

În esență, deși reclamanta a obținut o victorie de principiu prin recunoașterea calității procesuale a Ministrului Finanțelor, pe fond, acțiunea sa a rămas respinsă. Instanța a stabilit definitiv că autoritățile nu pot fi obligate juridic nici la elaborarea procedurilor, nici la plata efectivă a acestor premii de excelență OUG 116/2017, întrucât legea le conferă doar o posibilitate, nu o obligație fermă.

Conținut integral hotărâre

Hotarâre nr. 1213/2023 din 13.12.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cod RJ 597387de2 (https://www.rejust.ro/juris/597387de2)

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2022:016.######

####### Operator 2928

Curtea de Apel Timişoara

Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Dosar nr. ####/54/2022

DECIZIA CIVILĂ NR. ####

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Preşedinte: ###### #####

Judecător: #### ##### ########

Judecător: ####### ####### ###

Grefier: ##### ######

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă ##### ####### prin Sindicatul „Fintim”, împotriva sentinţei civile nr. ###/28.04.2023 pronunţată de Tribunalul ##### în dosar nr. ####/54/2022.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal se constată lipsa reprezentanţilor părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa declară încheiată cercetarea procesului şi, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, întrucât s-a solicitat judecata în lipsă, în temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, reţine cauza spre soluţionare, soluţia urmând a fi pusă la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului #### – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în data de 26.04.2022, sub nr. ####/95/2022, reclamantul Sindicatul ,,FINTIM”, în numele şi pentru membrul de sindicat ##### #######, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor, Ministrul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Autoritatea Vamală ######, a solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:

1.- obligarea Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să propună Ministrului Finanţelor modalitatea de elaborare a procedurii de constituire şi utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017;

2.- obligarea Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la elaborarea procedurii de acordare a premiilor prevăzute la art.2 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 şi emiterea ordinului corespunzător;

3.- obligarea pârâtului Ministrul Finanţelor la elaborarea procedurii de constituire şi utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) din OUG nr. 116/2017 şi emiterea ordinului corespunzător;

4.- obligarea pârâtelor de rang 2, 4 şi 5 la plata premiilor astfel stabilite şi prevăzute la art. 2 coroborat cu art.1 din O.U.G. nr. 116/2017, începând cu luna ianuarie 2018 şi până la data emiterii ordinelor menţionate anterior la pct. 2 şi 3, precum şi în continuare, sume actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. ### din 19 Septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul #### în dosarul nr. ####/95/2022, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului ####, excepţie invocată de instanţă din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel ####### – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel ####### – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr. de dosar ####/54/2022, iar prin sentinţa civilă nr. ###/28.11.2022, Curtea de Apel ####### a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului ##### – Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. ###/28.04.2023, pronunţată în dosar nr. ####/54/2022, Tribunalul ##### a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Finanțelor Publice şi prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului pentru perioada 01.01.2018-25.04.2019; a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Vamale ######, prematurităţii cererii de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, inadmisibilităţii şi prematurităţii în ceea ce priveşte petitele 4 şi 5 din acţiune.

Pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul „Fintim” în numele şi pentru membrul de sindicat ##### ####### în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor, Ministrul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Președintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Autoritatea Vamală ######.

Fără cheltuieli de judecată.

1. Recursul reclamantei:

Prin recursul promovat faţă de sentinţa civilă nr. ###/28.04.2023 pronunţată de Tribunalul ##### în dosar nr. ####/54/2022, reclamanta recurentă solicită admiterea acestuia şi desfiinţarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, critică sentinţa pronunţată de Tribunalul #### ca fiind nelegală şi netemeinică, dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488, alin 1, pct. 8 Cod procedură civilă), pentru motivele ce succed.

Cu privire la modalitatea în care prima instanţă a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Finanţelor, reclamanta recurentă apreciază această soluţie ca fiind nelegală; menţionează că prin acţiune a solicitat obligarea Ministrului Finanţelor la elaborarea procedurii de constituire şi utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 şi emiterea ordinului corespunzător, întrucât potrivit disp. art. 4 din O.U.G. nr. 116/2017 „(1) Procedura de constituire şi utilizare a veniturilor proprii ale activităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar procedura de acordare a premiilor se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală”.

Aşadar, apreciază că raportat la dispoziţiile legale antemenţionate, cuprinse dealtfel şi în cererea de chemare în judecată, a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului-intimat Ministrul Finanţelor în ceea ce priveşte petitul nr. 3, fiind indicate atât motivele de fapt cât şi temeiurile de drept, motiv pentru care prima instanţă a soluţionat în mod eronat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acestui pârât.

Cu privire la excepţia prescripţiei extinctive, reiterează împrejurarea faptului că la data de 14.06.2021 a intervenit întreruperea termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune.

Susţine reclamanta recurentă, contrar celor reţinute de către Tribunalul #####, că prin Răspunsul nr. 820 formulat la data de 14.06.2021 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, sunt recunoscute pretenţiile reclamantei recurente, sens în care devin incidente prevederile art. 2.538 alin. (1) Cod civil coroborate cu cele ale art. 2.537 pct. 1 Cod civil, potrivit cu care prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, iar recunoaşterea se poate face unilateral şi poate fi expresă sau tacită.

Consideră că prin răspunsul formulat, intimata #### nu neagă obligaţia acesteia de a constitui procedura prevăzută de O.U.G. nr. 116/2017, ci recunoaşte că reclamanta este îndreptăţită la plata premiilor reglementate de O.U.G. nr. 116/2017, chiar dacă a invocat diverse motive pentru care se refuză plata acestora.

În aceste condiţii, apreciază că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripţie pentru pretenţiile solicitate, după cum în mod greşit a interpretat prima instanţă, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei prescripţiei ca fiind neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, contrar celor reţinute de către prima instanţă, reclamanta recurentă solicită instanţei de recurs să observe faptul că prevederile legale care reglementează acordarea premiilor pentru participarea la obţinerea unor rezultate performante în activitatea de colectare a veniturilor la bugetul general consolidat sunt unele imperative, iar instituţiile intimate au încălcat (prin omisiune) cu bună ştiinţă aceste prevederi, precum şi principiile care guvernează raporturile de muncă ale reclamantei care face parte tocmai din categoria de personal avută în vedere la adoptarea ordonanţei de guvern şi la care se referă expunerea de motive.

În opinia reclamantei recurente, chiar şi în situaţia în care, aşa cum susţine Tribunalul, articolele de lege conţin sintagme precum „poate reţine”, „pot acorda”, ce instituie posibilitatea sau nu a acordării premiilor angajaţilor Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, dispoziţiile legale antemenţionate impun obligaţia elaborării procedurii de constituire şi utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 şi a procedurii de acordare a premiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ.

##### că, totodată, în ipoteza în care ar fi de acord cu faptul că pentru perioada ######### instituţiile intimate nu au acordat premii, acest context legislativ nu le exonerează însă de obligaţia de a reglementa procedura prevăzuta de O.U.G. nr. 116/2017, tocmai pentru a evita ca în viitor, în ipoteza în care se vor acorda premii personalului din cadrul instituţiilor, intimatele să nu se poată sustrage de la obligaţia de plată a premiilor motivat de inexistenţa unei astfel de proceduri.

Recurenta susţine evidenţa că atâta vreme cât nu există o procedură clar reglementată şi aprobată, aceste premii nu vor fi niciodată acordate, sens în care dispoziţiile legale antemenţionate sunt lipsite de efecte juridice.

De asemenea, evocă raţiunile pentru care a fost adoptată O.U.G. nr. 116/2017, după cum se precizează în însuşi corpul normei legale, condiţii în care apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, considerând că nu există o necesitate în obligarea intimaţilor la adoptarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 116/2017.

##### în vedere faptul că drepturile salariale constând în premii pentru rezultatele de performanţă obţinute în colectarea veniturilor la bugetul general consolidat, trebuia să fie acordate începând cu anul 2018, solicită instanţei ca, admiţând acţiunea, să dispună actualizarea sumelor care se datorează cu indicele de inflaţie, precum şi acordarea dobânzii legale aferente diferenţelor salariale menţionate anterior.

#### de argumentele expuse, solicităm admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei civile recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În drept, invocă: art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 488, alin. 1, pct. 8 Cod procedură civilă, art. 1, 2 şi 4 din O.U.G. nr. 116/2017, precum şi prevederile legale mai sus menţionate.

2. Întâmpinările pârâţilor intimaţi:

#### Întâmpinarea pârâtei Autoritatea Vamală ######:

Prin întâmpinarea formulată faţă de recursul reclamantei, pârâta intimată Autoritatea Vamală ###### solicită instanţei ca, pe cale de excepţie, în principal, să constate nulitatea recursului, iar în subsidiar, să respingă acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fond, să respingă recursul ca nefondat.

În considerente prezintă starea de fapt a cauzei, hotărârea primei instanţe şi considerentele acesteia, precum şi recursul formulat în cauză.

Pe cale de excepţie, invocă următoarele excepţii:

– excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare

În susţinerea excepţiei, pârâta intimată arată că, analizând recursul formulat de către recurenta reclamantă se observă că aceasta nu a susţinut în vreun fel nelegalitatea soluţiei atacate, limitându-se la a afirma că sentinţa pronunţată în cauză este nelegală, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă; astfel, se poate observa şi că cererea de recurs nu cuprinde nicio critică punctuală cu privire la motivele pentru care instanţa de fond a respins acţiunea, aspect care rezultă cel puţin din indicarea formală a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, dar fără a fi menţionate dispoziţiile legale pretins încălcate şi fără a se menţiona în ce constă pretinsa încălcare a legii;, precum şi din lipsa vreunor critici punctuale referitoare la motivele de respingere de către instanţa de fond a acţiunii judiciare.

Sub acest cuprins, învederează că instanţa de fond a respins acţiunea în mod corect, reţinând inexistenţa unei obligaţii a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017, de a reţine, ca venituri proprii, o cotă de 15 % din sumele stabilite prin acte administrativ-fiscale, procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală, instanţa de fond apreciind că sintagma „poate reţine”, presupune o facultate, nefiind vorba de o prevedere imperativă care să impună reţinerea, în orice condiţii, a acestui procent din veniturile proprii.

În acelaşi sens, învederează instanţei că, deşi la pagina 3 a cererii de recurs se afirmă că unele dispoziţii sunt imperative, nu se argumentează acest caracter pretins imperativ al dispoziţiilor evocate de recurentă.

Or, faţă de considerentele care au stat la baza respingerii acţiunii, pârâta intimată apreciază că se impunea ca recursul să vizeze nelegalitatea acestei soluţii, respectiv să indice argumentele pentru care recurenta consideră că art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 şi art. 26 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevăd obligaţii cu caracter imperativ în sarcina Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a ordonatorilor de credite bugetare; or, cererea de recurs nu cuprinde critici cu privire la raţionamentul expus de prima instanţă în cuprinsul hotărârii recurate.

Astfel, învederează că nu au fost indicate dispoziţiile legale pretins încălcate sau aplicate eronat prin soluţia de respingere a acţiunii, împrejurare faţă de care apreciază că instanţa de recurs nu este în măsură să examineze legalitatea celor statuate de instanţa de fond în lipsa indicării criticilor de nelegalitate întemeiate pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, la care se adaugă omisiunea recurentei de a indica dispoziţiile legale pretins încălcate prin hotărârea recurată.

Cum recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă doar nelegalitatea hotărârii atacate, simpla nemulţumire (şi aceasta vag exprimată) faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea hotărârii, recurentul având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege şi să îl dezvolte.

Pentru aceste motive, având în vedere că recursul nu a fost motivat în mod legal, fiind încălcate dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) Cod de procedură civilă, raportat la art. 486 alin. (3) Cod de procedură civilă, la art. 483 alin. (3), precum şi la art. 489 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, solicită admiterea excepţiei invocate, cu consecinţa constatării nulităţii recursului formulat de Sindicatul Fintim.

– excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Vamale ######

În argumentarea acestei excepţii, pârâta intimată Autoritatea Vamală ###### invocă prevederile art. 36 teza I Cod procedură civilă şi arată că a determina calitatea procesuală înseamnă a identifica atît persoana căreia legea îi acordă dreptul la acţiune, cît şi persoana împotriva căreia acţiunea se îndreaptă.

Mai arată că, potrivit celor reţinute de instanţa de fond la pagina 11 din sentinţa recurată, la data de 18.11.2022 Sindicatul „FINTIM” a depus la dosar note scrise prin care a arătat că d-na ##### ####### este angajată în cadrul DGRFP Timişoara. Evidenţiază faptul că tocmai în baza celor învederate de Sindicatul „FINTIM” prin notele de şedinţă menţionate anterior, Curtea de Apel #######, prin sentinţa civilă nr. ###/28.11.2022, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului ##### – Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, constituie o împrejurare necontestată faptul că d-na ##### ####### nu a fost şi nu este nici în prezent angajată a Autorităţii Vamale ######, motiv pentru care Autoritatea Vamală ###### nu poate deţine calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Prin urmare, având în vedere faptul că între d-na ##### ####### (reprezentată în acest dosar de Sindicatul „FINTIM”) şi Autoritatea Vamală ###### nu au existat şi nu există nici în prezent raporturi juridice care să fundamenteze demersul judiciar iniţiat în acest dosar, solicită admiterea excepţiei invocate, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de Autoritatea Vamală ######, ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.

În considerente arată că, dn modul de formulare al art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 şi art. 26 alin. (1) din Legea – cadru nr. 153/2017 rezultă că ne aflăm în prezenţa unor norme juridice dispozitive şi nu imperative, mai exact, a unor norme juridice supletive, care permit subiecţilor de drept destinatari să opteze între două variante posibile de comportament: a reţine sau a nu reţine o cotă din anumite venituri, destinată acordării lunare a unor premii de excelenţă şi, respectiv, a acorda sau a nu acorda premii lunare de excelenţă.

Prin urmare, susţine pârâta intimată că în mod corect a statuat prima instanţă că din analiza art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 rezultă că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate reţine, ca venituri proprii, o cotă de 15 %, fapt ce presupune o facultate, o posibilitate, iar nu o obligaţie de a reţine, în orice condiţii, aceasta sumă.

De asemenea, în aceeaşi manieră corectă a reţinut prima instanţă şi că din analiza art. 26 alin. (1) din Legea – cadru nr. 153/2017 rezultă că ordonatorii de credite pot acorda lunar premii de excelenţă, dacă apreciază necesar, neputând fi obligaţi să acorde astfel de premii.

Pentru motivele expuse, solicită instanţei să respingă recursul, ca nefondat.

În drept, se prevalează de toate dispoziţiile legale invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

#### Întâmpinarea pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor:

Prin întâmpinarea formulată faţă de recursul reclamantei, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara solicită instanţei de control judiciar să constate nulitatea recursului raportat la prevederile art. 489 Cod procedură civilă, iar pe fond să-l respingă ca fiind neîntemeiat.

##### că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 116/2017, trebuie avută în vedere şi analizată sintagma „poate reţine” ca venituri proprii cota de 15 %, nefiind vorba de o prevedere imperativa care să dispună obligarea #### la reţinerea în orice condiţii a acestui procent din veniturile proprii.

În ceea ce priveşte prevederile art. 26 din Legea cadru nr. 153/2017, învederează că nu este vorba de o prevedere imperativă care sa dispună obligarea #### şi plata lunară a unor premii, ci de posibilitatea sau nu a acordării acestora.

În aceste condiţii, apreciază că nu poate fi reţinută ca întemeiată solicitarea reclamantei, prin capetele de acţiune, la obligarea pârâţilor să acorde salariaţilor unele drepturi care nu sunt prevăzute în mod imperativ în actele normative menţionate, drept pentru care solicită instanţei de recurs să constate nulitatea recursului raportat la prevederile art. 489 Cod procedură civilă, iar pe fond să dispună respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

#### Întâmpinarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală:

Prin întâmpinarea formulată faţă de recursul reclamantei, pârâta intimată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală solicită respingerea acestuia şi menţinerea sentinţei atacate.

În considerente, cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a recurentului reclamant pentru perioada ianuarie 2018-26.04.2019, solicită instanţei să nu ţină seama de motivele invocate în cererea de recurs.

##### că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului pentru perioada 01.01.2018-25.04.2019 este întemeiată, iar instanţa de fond a statuat acest lucru, întrucât termenul general de prescripţie este de 3 ani conform art. 2517 Cod civilă, iar prezenta acţiune a fost trimisă către Tribunalul ####, conform plicului de la fila 10 din dosar, la data de 21.04.2022.

Susţinerile recurentului reclamant în sensul întreruperii termenului de prescripţie ca urmare a recunoaşterii drepturilor solicitate prin adresa nr. #### nr. 820/14.06.2021 nu pot fi reţinute întrucât prin respectiva adresă se recunoaşte doar existenţa unor prevederi legale şi nu o obligaţie concretă de plată.

În consecinţă, termenul de prescripţie se determină prin aplicarea termenului de 3 ani de la data introducerii acţiunii, cu reţinerea zilelor libere şi a sărbătorilor legale şi se împlineşte la data de 25.04.2019.

Prin urmare, apreciază că în mod corect instanţa de fond a admis această excepţie, motiv pentru care solicită respingerea recursului în ceea ce priveşte acest capăt, menţinerea sentinţei sub acest aspect ca legală şi respingerea acţiunii ca prescrisă pentru perioada 01.01.2019-25.04.2019.

Pe fondul cauzei, apreciază că demersul procesual al reclamantului este lipsit de fundament legal, aspect constatat, în mod corect, de către instanţa de fond.

Astfel, reiterează faptul că în formularea pretenţiilor sale, reclamantul a ignorat în totalitate dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 520/2013, în sensul în care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, finanţată din bugetul de stat, conform legii.

Totodată, reiterează faptul că pentru activitatea prevăzută la art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 116/2017, bugetul de venituri şi cheltuieli se elaborează şi se aprobă odată cu bugetul ordonatorului principal de credite în subordinea căruia funcţionează Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, respectiv Ministerul Finanţelor, conform prevederilor legale în vigoare.

Învederează că în anul 2018, #### nu a beneficiat de un astfel de buget si, pe cale de consecinţa, aceasta s-a aflat in imposibilitate obiectiva de a constitui fondul de premiere.

De asemenea, pentru perioada #### #####, prevederile art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, statuează ca „instituţiile şi autorităţile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. 1 pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările si completările ulterioare şi la art. 2 alin. 1 pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările si completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu acordă personalului din cadrul acestora premii”.

Precizam ca o prevedere similara este cuprinsa si pentru anul 2022.

Astfel, conform art. III alin. 2 din O.U.G. nr. 130/2021, „în anul 2022, instituţiile şi autorităţile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu acordă personalului din cadrul acestora premii”.

Aşadar, in contextul legislativ mai sus enunţat şi având în vedere constrângerile bugetare indicate, la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu au putut fi puse în aplicare prevederile O.U.G. nr. 116/2017.

Pe cale de consecinţă, apreciază ca #### nu poate fi obligată la elaborarea procedurii de acordare a premiilor prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 116/2017.

##### că instanţa de fond a făcut trimitere la prevederile art.1 alin. 1 din O.U.G. nr. 116/2017 şi învederează instanţei de recurs că din acest text legal se poate observa sintagma „poate reţine”, ca venituri proprii, o cotă de 15% care presupune o facultate, nefiind vorba de o prevedere imperativă care să impună #### reţinerea, în orice condiţii, a acestui procent din veniturile proprii.

##### că de asemenea, instanţa de fond reţine că potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 153/2017, ordonatorii de credite pot acorda lunar premii de excelenţă, dacă apreciază necesar şi nu pot fi obligaţi la aceasta.

Cu privire la solicitarea recurentului reclamant de actualizare a sumelor cu indicele de inflaţie şi dobânda legala aferentă diferenţelor salariale, solicită respingerea ei în primul rând, ca nemotivată şi nesusţinută legal, şi în al doilea rând, ca inadmisibilă, având în vedere dublul caracter al instituţiei actualizării, respectiv reparatoriu şi sancţionatoriu.

În speţa de faţă, având în vedere că pârâta a procedat în mod legal, la stabilirea noilor drepturi salariale pentru personalul plătit din fonduri bugetare care beneficia de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, pârâta arată că nu suntem în niciuna dintre situaţiile prevăzute de normele legale, în sensul că nu există nici obligaţie neîndeplinită şi nici întârziere nejustificată a plaţii salariului sau neplata acestuia, fapt pentru care solicită instanţei respingerea acestui capăt de cerere.

Sub aspectul condiţiei ca obligaţia să fie ajunsă la scadență, nici aceasta nu este îndeplinită, neacordarea pretinselor drepturi salariale nefiind sancţionată printr-o hotărâre judecătorească care să constituie titlu executoriu.

Susține că sub acest aspect, nu se regăseşte nici caracterul reparatoriu şi nici caracterul sancţionatoriu al instituţiei actualizării.

Sub aspectul acordării dobânzii legale prevăzute de O.G. nr. 13/2011, învederează instanţei aspectul vădit nelegal al cererii, ştiut fiind faptul că un prejudiciu nu se poate repara de două ori.

In acest sens, învederează instanţei că, astfel cum se afirmă în doctrină, dobânda legală include tot ce s-ar putea adăuga la o sumă, o anumită depreciere a monedei, o lipsă a folosinţei banilor, aşa încât aceeaşi sumă nu poate fi în acelaşi timp şi actualizată cu inflaţia şi cu dobânda legală aplicată; în acest sens, invocă prevederile art. 1 alin. 3 şi 5 din O.G. nr. 13/2011, precum şi art. 166 alin. 4 Codul muncii.

În altă ordine de idei, pârâta arată că este o instituţie bugetară, iar fondurile sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, astfel cum prevede art. 1 din H.G. nr. 520/2013, text de lege în raport cu care arată că nu dispune de alte surse de finanţare în afară de cele alocate prin lege.

Pe cale de consecinţă, pârâta arată că nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, fiind incidente şi prevederile art. 29 alin. 3 şi cele ale art. 47 din acelaşi act normativ.

In raport de cele ce preced, se desprinde concluzia că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai in limita creditelor bugetare anuale aprobate, iar plata sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie s-ar putea realiza numai prin intervenţia legiuitorului.

Mai mult decât atât, solicită instanţei de recurs să ţină seama şi de prevederile O.U.G. nr. 130/2021 şi O.U.G. nr. 168/2022 potrivit cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice se face în termen de 5 ani, fiind prevăzut în mod expres că la sumele actualizate se acordă dobânda legala remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.

Cu privire la obligarea #### la plata cheltuielilor de judecată, solicită instanţei de recurs să menţină ca legală sentinţa recurată, în urma constatării că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. ### # ### Cod procedură civilă.

Astfel, având în vedere aplicarea corectă de către A.N.A.F. a legislaţiei aplicabile cauzei, solicită instanţei să facă aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) Cod procedură civilă în sensul diminuării onorariilor solicitate de avocat raportat la complexitatea cauzei şi a activităţii depuse în cauză.

În consecinţă, solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei ca legala şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

5. Aprecierea Curţii de Apel Timişoara:

Examinând recursul formulat în cauză, prin raportare la prevederile Codului de procedură civilă, precum şi la motivele invocate, Curtea constată următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta recurentă ##### ####### prin Sindicatul „Fintim”, invocată prin întâmpinare de către intimata pârâtă Autoritatea Vamală ######, asupra căreia instanţa se va pronunţa cu prioritate potrivit art. 248 c.pr.civilă, Curtea constată că intimatul, a invocat excepţia nulităţii recursului pe considerentul potrivit căruia recurenta a motivat în mod formal recursul, fără a arăta concret motive de nelegalitate ale sentinţei atacate.

Curtea reţine sub acest aspect, că potrivit art. 487 Cod de procedură civilă recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. 5, și anume, în ipoteza în care termenul pentru exercitarea recursului ar curge de la un alt moment decât de la comunicarea hotărârii – ipoteză care nu este incidentă în cauză.

Totodată, în acord cu prevederile art. 486 alin. 1 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar potrivit prev. art. 486 alin.3 Cod de procedură civilă, mențiunile prevăzute la alin. 1 lit. d) sunt menționate sub sancțiunea nulității.

În fine, dispoziţiile art. 489 al. 1 şi 2 din acelaşi act normativ stabilesc că „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”.

Reglementările normative anterior menționate stabilesc un regim procesual restrictiv în privința recursului – în considerarea caracterului extraordinar al acestei căi de atac, regim care se caracterizează prin aceea că recursul nu declanșează o nouă judecată în fond, iar motivele pentru care poate fi declarat, privesc, exclusiv, legalitatea hotărârii și sunt strict și limitativ prevăzute de lege.

Prin urmare, partea nu are deschisă calea de atac a recursului pentru orice fel de nemulțumiri, ci numai pentru îndreptarea eventualelor erori pe care instanța de fond le-ar fi săvârșit cu ocazia judecății și care se încadrează în unul dintre motivele de casare reglementate de art.488 alin.1 pct. 1-8 Cod procedură civilă.

În speța de faţă însă, această excepţie se priveşte a fi neîntemeiată, în condiţiile în care din cuprinsul recursului rezultă neîndoielnic că, în fapt, criticile formulate de recurenta – reclamantă la adresa soluţiei primei instanţe se pot materializa în motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C.pr.Civ. (indicat în cuprinsul recursului), recurenta invocând aplicarea greşită a normelor de drept material referitoare la situaţia dedusă judecăţii, prin prisma cadrului procesual, al prescripţiei extinctive, al procedurii de utilizare al veniturilor din activitatea prevăzută de art. 1 alin. 1 din OUG 116/2017.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei pârâte Autoritatea Vamală ###### – astfel cum a fost reiterată prin întâmpinarea formulată -, Curtea arată, că aceasta nu mai poate forma obiect al analizei în recurs, în condiţiile în care, această instituţie nu a formulat recurs principal sau incident împotriva Sentinţei civile nr. ###/28.04.2023, pronunţată de Tribunalul ##### în dosar nr. ####/54/2022, vizând modul de soluţionare a excepţiei ridicate în faţa primei instanţe de aceasta, în calitate de pârâtă.

Altfel spus, în absenţa unei căi de atac promovată în termenul legal de intimata Autoritatea Vamală ######, respectiv a recursului prevăzut de art. 20 din Legea ######## (principal sau incident), Curtea de Apel nu este investită cu soluţionarea criticilor privind soluţia adoptată asupra excepţiei invocate de această instituţie, solicitarea modificării soluţiei instanţei de fond conform motivelor dezvoltate prin întâmpinare fiind practic inadmisibilă.

Pe fondul recursului declarat de reclamanta recurentă ##### ####### prin Sindicatul „Fintim”, Curtea constată, în privinţa criticilor vizând modul de soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Finanţelor, Curtea de Apel aminteşte, că potrivit art. 36 c. pr. civilă, într-un litigiu calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana titulară de obligaţii din raportul juridic dedus judecăţii.

####, în materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă aparține, în primul rând emitentului actului atacat, respectiv enităţii investite cu o cerere de natură administrativă. În acest sens, sunt elocvente dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care dispune în sensul că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.”.

Astfel, din textul de lege mai sus arătat, rezultă, că în materia contenciosului administrativ, interesează capacitatea juridică administrativă – constând în aptitudinea acesteia, prevăzută de lege, de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii, adică aptitudinea de a participa ca subiect independent în raporturi de drept administrativ.

Privit din această perspectivă, este evident faptul că orice autoritate / instituţie publică apare ca fiind parte în raporturile de drept administrativ derivând din propriile acte de autoritate adoptate în exerciţiul atribuțiilor sale.

În cazul de faţă, Curtea de Apel observă, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea Ministrului Finanţelor la elaborarea procedurii de constituire şi utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2017 şi emiterea ordinului corespunzător.

Ori, potrivit disp. art. 4 din O.U.G. nr. 116/2017 „(1) Procedura de constituire şi utilizare a veniturilor proprii ale activităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar procedura de acordare a premiilor se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală”.

În acest context, contrar concluziei instanţei de fond, Curtea apreciază, că în cauză Ministrul finanţelor publice justifică calitate procesuală pasivă, în calitate de organ investit prin legislaţia fiscală cu elaborarea procedurii de constituire şi utilizare a veniturilor proprii ale activităţii prevăzute la art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 116/2017, criticile recurentei reclamante fiind întemeiate sub acest aspect.

În ceea ce priveşte criticile recurentei reclamante vizând modul de soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei prescripţiei extinctive, respectiv faptul că la data de 14.06.2021 ar fi intervenit întreruperea termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune, Curtea de Apel, verificând aceste susţineri, constată din lecturarea adresei #### nr. 820 / 14.06.2021 (filele 63-64 din dosar Tribunal ####), că acest act indică doar anumite prevederi legale incidente, coroborate cu existenţa crizei pandemice, necuprinzând nici o recunoaştere a vreunei datorii sau obligații de plată concrete – în sensul art. 2.537 pct. 1 Cod civil.

Ori, în acest context, contrar susţinerilor recurente, în mod corect a concluzionat instanţa de fond în sensul că, raportat la data depunerii acţiunii, excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei pentru perioada 01.01.2018-25.04.2019 este întemeiată, ştiut fiind faptul că termenul de prescripţie este de 3 ani, conform art. 2517 Cod civil, în cauză neputând fi reţinut vreun caz de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de prescripţie.

Referitor la criticile recurentei reclamante vizând aspectele de fond a cauzei, Curtea observă, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat:

1. Obligarea pârâtului Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală să propună Ministrului Finanțelor modalitatea de elaborare a procedurii de constituire și utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 116/2017;

2. Obligarea pârâtului Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală la elaborarea procedurii de acordare a premiilor prevăzute la art. 2 alin.1 din OUG nr. 116/2017 și emiterea ordinului corespunzător;

3. Obligarea pârâtului Ministrul Finanțelor la elaborarea procedurii de constituire și utilizare a veniturilor proprii provenite din activitatea prevăzută la art. 1 alin.1 din OUG nr. 116/2017 și emiterea ordinului corespunzător;

4. Obligarea pârâtelor Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (####), DGRFP Timişoara şi Autoritatea Vamală ###### la plata premiilor astfel stabilite și prevăzute la art.2 coroborat cu art. l din OUG nr. 116/2017, începând cu luna ianuarie 2018 și până la data emiterii ordinelor menționate anterior la pct. 2 și 3, precum și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.

5. Obligarea pârâtelor Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (####), DGRFP Timişoara şi Autoritatea Vamală ###### să plătească reclamanților dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor salariale menționate anterior, începând cu datele indicate și până la data achitării efective a sumelor.

Referitor la cadrul legal aplicabil, este de observat, că potrivit art. 1, alin. 1 din O.U.G. nr. 116/2017, privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice „Începând cu anul 2018 Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin înființarea unei activități finanțate integral din venituri proprii, poate reține, ca venituri proprii, o cotă de 15% din sumele stabilite prin acte administrativ-fiscale, procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor și hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, care au la bază sesizări ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, rămase definitive în sistemul căilor de atac”.

Totodată, potrivit art. 26 alin.1 din Legea-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice „Ordonatorii de credite pot acorda lunar premii de excelenţă pentru personalul care a participat direct la obţinerea unor rezultate deosebite în activitatea instituţiilor sau autorităţilor publice, în limita a 5% din cheltuielile cu salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile şi soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare aferente personalului prevăzut în statul de funcţii, sub condiţia încadrării în fondurile aprobate prin buget”.

Din analiza şi interpretarea textelor de lege mai sus redate, Curtea de Apel, constată, că în mod corect a apreciat instanţa de fond faptul că aceste prevederi privind reţinerea ca venituri proprii respectiv acordarea de premii angajaţilor, au un caracter facultativ şi nicidecum imperativ.

Acest aspect rezultă fără dubiu din modul de redactare al actelor normative, fiind utilizate sintagme precum „poate reţine”, „pot acorda”, care în mod evident indică o facultate, respectiv o simplă posibilitate lăsată la aprecierea autorităţii angajatoare, spre deosebire de normele imperative, în cazul cărora sunt folosite sintagme precum „va reţine”, „va acorda”, „va atribui”, „se va plăti”, etc..

Sub alt aspect, Curtea de Apel reţine referitor la posibilitatea acordării premiilor către angajaţi, că în perioada vizată (#### #####), au fost în vigoare prevederile art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, care dispun în sensul că „Instituţiile şi autorităţile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. 1 pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările si completările ulterioare şi la art. 2 alin. 1 pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările si completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu acordă personalului din cadrul acestora premii” şi art. III alin. 2 din O.U.G. nr. 130/2021, care statuează în sensul că „În anul 2022, instituţiile şi autorităţile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu acordă personalului din cadrul acestora premii”.

Ori, în acest context, Curtea de Apel conchide, că în mod just a concluzionat instanţa de fond, că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, instituţiile pârâte neputând fi obligate la îndeplinirea celor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Astfel fiind, Curtea de Apel găseşte întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul procedură civilă, motiv pentru care în temeiul art. 498 alin. 2 c. proc. civilă, va admite recursul declarat în cauză şi va casa în parte sentinţa atacată, iar în rejudecare, iar în rejudecare va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul Finanţelor Publice, menţinând în rest hotărârea atacată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, văzând regulile instituite prin art. ### # ### c.pr.civilă, Curtea va lua act, că intimaţii pârâţi nu au solicitat cheltuieli de judeată, iar recurenta reclamantă nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de reclamanta recurentă ##### ####### prin Sindicatul „Fintim”, împotriva sentinţei civile nr. ###/28.04.2023 pronunţată de Tribunalul ##### în dosar nr. ####/54/2022.

Casează în parte hotărârea atacată, iar în rejudecare respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul Finanţelor Publice.

Menţine în rest hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei la data de 13.12.2023.

Președinte Judecător Judecător

###### ##### #### ##### ######## ####### ####### ###

Grefier

##### ######

Red. ######- 19.12.2023

Tehnored. #### – 7 ex.- 19.12.2023

##### instanţă: Tribunalul #####

Judecător: O.C. #####

Se #########.rec. ##### ####### prin Fintim – dom. proc. ales – Timişoara, str. C. ########## nr. 9, ### # # #### #######.ciucur@maier-ciucur.ro

„ pâr.rec. A.N.A.F. + Preşedintele A.N.A.F. – Bucureşti, s. 5., #### ######## ### ##

directiajuridica.anaf@anaf.ro

„ pâr.int. Ministerul Finanţelor + Ministrul Finanţelor – Bucureşti, s. 5, ### ########## ### ##

„ „ Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara – Timişoara, str. Gh. ##### nr. 9B – TM

########################

„ „ Autoritatea Vamală ###### – sediu procedural ales – Timişoara, str. M-şal C-tin ###### nr. 89, ### ### # #######################@customs.ro

5 #### /exp.

Premii de excelență OUG 116/2017: Facultate sau obligație?