Într-o speță recentă, Curtea de Apel Timișoara a oferit o lecție esențială despre rolul instanței și drepturile cetățeanului în fața autorităților publice. Decizia subliniază un principiu fundamental al procesului civil: instanța trebuie să judece ceea ce i se cere, fără a schimba natura sau temeiul juridic al acțiunii.
Cazul de față a implicat un refuz nejustificat de soluționare a cererii din partea Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor, iar intervenția Curții de Apel a fost crucială pentru a asigura respectarea legii.
Orice persoană, fizică sau juridică, care se adresează unei autorități publice cu o cerere are dreptul legal de a primi un răspuns în termenul prevăzut de lege. Atunci când autoritatea refuză să răspundă sau să soluționeze cererea fără o justificare legală, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii sau a ceea ce este cunoscut în doctrină drept „tăcerea administrației”.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 oferă cetățeanului un mecanism de apărare eficient: posibilitatea de a chema în judecată autoritatea publică pentru a o obliga să emită un răspuns sau actul solicitat. Speța analizată pune în lumină o situație particulară în care, deși reclamantul a urmat exact această procedură, prima instanță a interpretat greșit acțiunea, ducând la o soluție de respingere pe un consider de inadmisibilitate.
Obiectul dosarului, solicitările făcute în fața instanței
Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat două lucruri clare:
- Obligarea pârâtului, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor, să îi soluționeze o reclamație pe care o formulase anterior și pe care autoritatea, conform susținerilor, a refuzat să o primească.
- Obligarea pârâtului la plata de daune morale compensatorii pentru prejudiciul suferit ca urmare a încălcării drepturilor sale prin acest refuz.
Practic, demersul judiciar viza sancționarea pasivității autorității și obținerea unei rezolvări concrete la problema de protecție a consumatorului semnalată.
Starea de fapt relevantă
Situația de fapt este simplă, dar cu implicații juridice semnificative. Un cetățean a încercat să depună o reclamație la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor, vizând o problemă ce intra în sfera de competență a acestei instituții. Confruntat cu un refuz al autorității de a-i primi și, implicit, de a-i soluționa cererea, cetățeanul a decis să apeleze la singura cale legală rămasă: justiția. A formulat o acțiune în contencios administrativ pentru a forța autoritatea să își îndeplinească obligațiile legale.
Temeiurile legale invocate
Reclamantul și-a întemeiat în mod explicit acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Acesta este actul normativ cadru care reglementează litigiile dintre cetățeni și autoritățile publice, fiind temeiul corect pentru o acțiune ce vizează un refuz nejustificat de soluționare a cererii.
În recurs, apelanții au invocat și dispozițiile Codului de procedură civilă, în special art. 488 alin. 1 pct. 5, 6, 7 și 8, care vizează motivele de casare a unei hotărâri, printre care și încălcarea formelor de procedură sau judecarea unui alt lucru decât cel cerut.
Argumentele fiecărei părți implicate
- Argumentele recurentului-reclamant: Acesta a susținut în fața Curții de Apel că prima instanță (Tribunalul) a comis o eroare fundamentală: a ignorat complet obiectul și cauza acțiunii sale. El a arătat că a dat în judecată Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor pentru un refuz bazat pe Legea nr. 554/2004, dar instanța de fond a analizat cazul printr-o altă lege (Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor), care nu avea nicio legătură cu speța. În esență, reclamantul a acuzat instanța de fond că i-a schimbat acțiunea și a refuzat să judece fondul problemei.
- Argumentele intimatului-pârât: Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor nu a formulat întâmpinare în faza de recurs. Această pasivitate procesuală a însemnat că nu a adus contraargumente la criticile formulate de reclamant.
Istoricul speței
- La fond (Tribunal): Reclamantul a depus acțiunea. Tribunalul, observând că reclamantul se afla într-un loc de deținere, a considerat în mod eronat că litigiul ar trebui soluționat printr-o procedură specială, cea a plângerii la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, conform Legii nr. 254/2013. În consecință, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea fără a analiza dacă Protecția Consumatorilor a greșit sau nu.
- În recurs (Curtea de Apel): Reclamantul a atacat sentința Tribunalului, arătând eroarea de judecată.
Motivarea instanței actuale
Curtea de Apel a admis recursul și a desființat (casat) sentința Tribunalului, oferind o motivare clară și riguroasă, bazată pe principii de drept esențiale.
Nerespectarea principiului disponibilității
Curtea a reamintit că, potrivit Codului de procedură civilă (art. 9 și art. 22), obiectul și limitele procesului sunt stabilite de părți. Judecătorul este obligat să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși aceste limite și fără a schimba temeiul juridic sau obiectul acțiunii. Acest principiu fundamental asigură că procesul rămâne cel dorit de parte și nu unul creat artificial de instanță.
Eroarea primei instanțe
Curtea de Apel a constatat că prima instanță exact asta a făcut: a schimbat natura procesului. Reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ, întemeiată pe Legea nr. 554/2004, reclamând un refuz nejustificat de soluționare a cererii din partea Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor.
Tribunalul a ignorat acest cadru și a aplicat o lege specială (Legea nr. 254/2013), care vizează exclusiv drepturile persoanelor private de libertate în raport cu administrația locului de deținere. Or, obligația de a soluționa o reclamație de protecția consumatorului aparține Comisariatului, nu penitenciarului și, implicit, nu este de competența judecătorului de supraveghere.
Procedând astfel, prima instanță a încălcat grav regulile de procedură, ceea ce a atras incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Soluția finală
În lumina acestor argumente, Curtea de Apel Timișoara a decis:
- Admite recursul formulat de reclamant.
- Casează sentința Tribunalului.
- Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond (Tribunalul).
Această soluție este una definitivă. În practică, acest lucru înseamnă că procesul se reia la Tribunal, care este acum obligat să judece cauza pe fond, analizând acțiunea prin prisma Legii nr. 554/2004 și stabilind dacă, în mod real, Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor este vinovat de un refuz nejustificat de soluționare a cererii. Cheltuielile de judecată din recurs vor fi luate în calcul la finalul rejudecării.
Conținut integral hotărâre
Hotarâre nr. 1220/2023 din 14.12.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cod RJ 724dd4739 (https://www.rejust.ro/juris/724dd4739)
CURTEA DE APEL TIMIŞOARA Operator 2928
SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DOSAR NR. ###/108/2023
DECIZIA CIVILĂ NR. ####/2023
ŞEDINŢA ####### DIN 14 DECEMBRIE 2023
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: ##### #######
JUDECĂTOR: ######-###### #######
JUDECĂTOR: ####### #####
GREFIER: ######## ###### ######
Pe rol fiind soluţionarea recursului formulat de recurentul-reclamant #### ###### ####, împotriva sentinţei civile nr. ###/05.04.2023 pronunţată de Tribunalul ####, în dosarul nr. ###/108/2023, în contradictoriu cu intimatul-pârât Comisariatul ######## pentru Protecţia Consumatorilor #####, având ca obiect – refuz soluţionare cerere.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică de către grefierul de şedinţă, se prezintă recurentul -reclamant personal, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Recurentul prezintă spre vedere instanţei două Hotărâri ale #### pronunţate în cauzele 64635/19.04.2024 ####, #### ş.a., una dintre acestea privindu-l chiar pe reclamant, precum şi bonul fiscal nr.0139/29.11.2023, ce face dovada cheltuielilor de judecată. Învederează instanţei că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în vederea admiterii cererii astfel cum a fost formulată, pentru motivele indicate în scris. Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reţine cauza în pronunţare.
C U R T E A,
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. ###/05.04.2023 pronunţată în dosarul nr. ###/108/2023, Tribunalul #### a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul #### ###### ####, în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul ######## pentru Protecţia Consumatorilor #####, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la soluţionarea reclamaţiei sale, în termen de 24 de ore, conform obligaţiilor impuse de lege, precum şi obligarea la plata de daune morale compensatorii, pentru încălcarea drepturilor sale.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs recurentul-reclamant #### ###### ####, solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în vederea soluţionării fondului cauzei.
În motivarea recursului, recurentul arată, în esenţă, că instanţa de fond a refuzat să îi soluţioneze cererea aşa cum a fost formulată, aplicând în mod neîntemeiat Legea nr. 254/2013, în condiţiile în care cererea sa s-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Menţionează recurentul că instanţa de fond nu a ţinut cont de obiectul şi cauza acţiunii pe care a formulat-o, refuzând să îi analizeze susţinerile, astfel că a încălcat regulile de procedură.
În drept, s-au invocat disp. art. 488 al. 1 pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 Cod pr. civ., Legea nr. 554/2004, şi prevederile ####.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat în cauză, prin raportare la prevederile art. 488 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi la motivele invocate, Curtea constată următoarele:
Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea autorităţii pârâte la soluţionarea reclamaţiei pe care i-a adresat-o şi pe care a refuzat să o primească, încălcând, astfel, dispoziţiile legale, precum şi obligarea la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat, ca urmare a refuzului nejustificat de soluţionare a cererii sale.
În susţinerea acţiunii deduse judecăţii, recurentul-reclamant a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre prin care a admis excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, cu consecinţa respingerii, ca inadmisibilă, a acesteia, reţinând că acţiunea sa nu poate fi primită, întrucât recurentul are la îndemână procedura specială reglementată de disp. art. 50 din Legea nr. 254/2013, privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, care prevăd posibilitatea de a se adresa judecătorului de supravegherea privării de libertate.
Prin recursul declarat, recurentul susţine că prima instanţă a refuzat să soluţioneze cererea sa, prin prisma obiectului şi a cauzei sale, aşa cum au fost acestea indicate.
Analizând susţinerile recurentului-reclamant, Curtea constată că în conformitate cu disp. art. 9 al. 1 şi 2 NCPC: „Dreptul de dispoziţie al părţilor (1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public. (2) Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.”, în timp ce potrivit prevederilor art. 22 al. 5-6 din acelaşi act normativ: (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. (6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.”
După cum rezultă din interpretarea acestor dispoziţii legale, judecătorul trebuie să se pronunţe în limitele învestirii sale şi asupra a ceea ce s-a cerut, fără a putea schimba obiectul şi/sau cauza acţiunii deduse judecăţii.
Or, în speţă, este de necontestat faptul că reclamantul a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004, şi nu a celor prevăzute de Legea nr. 254/2013, cum eronat a apreciat instanţa de fond, fiind nemulţumit de refuzul exprimat de autoritatea pârâtă de a-i primi şi soluţiona reclamaţia înaintată.
Astfel, reclamantul se plânge de conduita autorităţii Comisariatul ######## pentru Protecţia Consumatorilor #####, în privinţa reclamaţiei sale – reclamaţie care nu este de competenţa judecătorului delegat, dat fiind titularul obligaţiei pretins neexecutată, care nu se identifică cu administraţia locului de deţinere.
Procedând în această manieră, Curtea constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu încălcarea regulilor de procedură (ceea ce atrage incidenţa motivului de casare reglementat de punctul 5 al art. 488 al. 1 NCPC), schimbând obiectul şi cauza acţiunii deduse judecăţii.
Aşa fiind, în temeiul disp. art. 498 al. 2 NCPC, se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, Tribunalul urmând a analiza acţiunea dedusă judecăţii, prin prisma pretinsului refuz al autorităţii pârâte şi prin raportare la prevederile Legii nr. 554/2004 şi la probele administrate ori care se impun a fi administrate.
Cheltuielile de judecată solicitate de recurentul-reclamant, aferente căii de atac a recursului, vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei, în funcţie de soluţia adoptată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant #### ###### ####, aflat în Penitenciarul ####, împotriva sentinţei civile nr. ###/05.04.2023, pronunţată de Tribunalul ####, în dosarul nr. ###/108/2023, în contradictoriu cu intimatul-pârât Comisariatul ######## pentru Protecţia Consumatorilor #####, cu sediul în Timişoara, Piaţa Unirii nr. 3, ####### #####.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei, azi, 14.12.2023.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
####### ###### ###### ####### #######
GREFIER,
## ######
RED: D.L., 22.12.2023
TEHNORED:M.S.L../
4 ex./SM/emis 2 #### ####### ########: Tribunalul ####
Judecător : ####### ######## #######
