Suspendare executare act administrativ. Rejudecare

O cerere de suspendare executare act administrativ reprezintă un instrument juridic vital pentru protejarea drepturilor cetățenilor împotriva unor posibile abuzuri ale autorităților publice. Totuși, succesul unei astfel de acțiuni nu depinde doar de argumentele de fond, precum existența unui caz bine justificat sau a unei pagube iminente, ci și de respectarea riguroasă a normelor de procedură.

O decizie recentă a Curții de Apel Timișoara ilustrează perfect acest principiu. Cazul, care la prima vedere părea o dispută clasică privind condițiile de suspendare a unui act de revocare din funcție, a fost întors complet de o excepție procedurală: legalitatea reprezentării în instanță a unei autorități publice de către un avocat. Analiza acestei spețe ne arată cum o chestiune tehnică, adesea trecută cu vederea, poate duce la casarea unei hotărâri și la rejudecarea întregii cauze.

Obiectul dosarului și solicitările inițiale

Dosarul a început cu o cerere formulată de reclamantă, fost manager al unui spital județean, prin care solicita instanței suspendarea executării Dispoziției emise de Președintele Consiliului Județean, prin care fusese revocată din funcție.

Inițial, cererea a fost fundamentată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Ulterior, pe parcursul procesului, reclamanta a încercat să schimbe temeiul juridic al cererii, indicând art. 15 din aceeași lege. Această modificare, aparent minoră, a devenit un punct central al dezbaterilor procedurale.

Starea de fapt relevantă

Cronologia evenimentelor este esențială pentru a înțelege contextul juridic:

  1. 26.05.2023: Președintele Consiliului Județean (pârâtul) emite dispoziția de revocare din funcție a reclamantei.
  2. 21.07.2023: Reclamanta înregistrează la tribunal o acțiune principală, solicitând anularea dispoziției de revocare.
  3. 18.08.2023: Reclamanta introduce o cerere separată pentru suspendarea executării aceleiași dispoziții, invocând art. 14 din Legea nr. 554/2004.
  4. 10.10.2023: În timpul procesului, după ce pârâtul a invocat excepții privind tardivitatea și inadmisibilitatea, reclamanta depune o precizare prin care arată că temeiul corect al cererii sale de suspendare este, de fapt, art. 15.

Temeiurile legale invocate

Complexitatea speței este reflectată de multitudinea de acte normative relevante:

  • Legea nr. 554/2004 (Legea contenciosului administrativ): Art. 14 și 15, care reglementează cele două tipuri de cereri de suspendare.
  • Codul de procedură civilă: Art. 204 (modificarea cererii de chemare în judecată) și art. 85 (dovada calității de reprezentant).
  • OUG nr. 57/2019 (Codul administrativ): Art. 109, care stabilește cum sunt reprezentate în justiție autoritățile publice.
  • OUG nr. 26/2012: Un act normativ cheie, care reglementează condițiile în care instituțiile publice pot achiziționa servicii juridice de la avocați.
  • Statutul profesiei de avocat: Art. 126, privind contractul de asistență juridică și împuternicirea avocațială.

Argumentele părților

Argumentele recurentei-reclamante

În recurs, reclamanta a susținut că prima instanță a greșit fundamental din două motive principale:

  1. Lipsa calității de reprezentant a avocatului pârâtului: A argumentat că Președintele Consiliului Județean, în calitatea sa de autoritate publică, nu putea angaja un avocat fără o hotărâre prealabilă a Consiliului Județean, conform OUG 26/2012. În speță, Consiliul Județean respinsese explicit propunerea de a angaja un avocat pentru acest litigiu.
  2. Calificarea greșită a precizării ca fiind o cerere modificatoare: A susținut că schimbarea temeiului de drept din art. 14 în art. 15 nu reprezintă o modificare a obiectului sau cauzei acțiunii (care a rămas suspendarea aceluiași act), ci o simplă corectare a temeiului legal, care nu ar fi trebuit respinsă ca tardivă.

Apărarea intimatului-pârât

Pârâtul, prin apărătorul său, a contracarat, susținând că:

  1. Reprezentarea a fost legală: A invocat faptul că OUG 26/2012 se referă la cheltuirea banilor publici, iar în cauză nu s-a dovedit că onorariul a fost plătit din fonduri publice. Prin urmare, contractul de asistență juridică încheiat era valabil, conform Statutului profesiei de avocat.
  2. Modificarea a fost tardivă: A arătat că art. 14 și art. 15 din Legea 554/2004 reglementează două proceduri distincte, cu condiții și termene diferite. Schimbarea temeiului de drept este o modificare de fond a acțiunii, care, fiind făcută după primul termen de judecată și fără acordul său, a fost corect respinsă ca tardivă de prima instanță.

Istoricul speței: Decizia primei instanțe

Tribunalul a soluționat cauza strict pe baza excepțiilor procedurale, fără a mai analiza dacă erau îndeplinite condițiile de fond pentru suspendare (cazul bine justificat și paguba iminentă).

  • A respins excepția reclamantei privind lipsa calității de reprezentant a avocatului pârâtului.
  • A admis excepția pârâtului, considerând că precizarea reclamantei este o cerere modificatoare tardivă.
  • A admis excepția pârâtului privind inadmisibilitatea cererii inițiale (bazată pe art. 14), deoarece reclamanta introdusese deja acțiunea în anulare, situație în care doar o cerere de suspendare bazată pe art. 15 ar fi fost posibilă.

În final, Tribunalul a respins cererea de suspendare ca inadmisibilă. Nemulțumită, reclamanta a formulat recurs.

Motivarea instanței actuale: Curtea de Apel Timișoara

Curtea de Apel a schimbat complet perspectiva. Cu opinie majoritară, instanța de recurs a considerat că problema fundamentală a judecății la fond a fost lipsa calității de reprezentant a avocatului pârâtului.

Opinia majoritară

Curtea a stabilit că, în cazul autorităților publice, regulile de reprezentare din Codul administrativ și OUG 26/2012 sunt legi speciale care primează în fața regulilor generale din Codul de procedură civilă.

Rationamentul a fost următorul:

  • Art. I din OUG 26/2012 interzice autorităților publice care au personal juridic propriu să achiziționeze servicii de reprezentare de la avocați, cu excepția unor situații temeinic justificate și numai cu aprobarea autorității deliberative (în speță, Consiliul Județean).
  • Această normă este imperativă și nu distinge în funcție de sursa de finanțare a onorariului (publică sau privată). Scopul ei este de a asigura o bună gestiune a apărării intereselor publice.
  • În dosar exista dovada clară că Consiliul Județean a respins proiectul de hotărâre privind angajarea unui avocat pentru acest litigiu.
  • În consecință, contractul de asistență juridică încheiat de Președintele Consiliului Județean, în lipsa acestei aprobări obligatorii, nu i-a conferit avocatului calitatea legală de a reprezenta instituția în instanță.

Deoarece avocatul nu avea calitate de reprezentant legal, toate actele de procedură îndeplinite de acesta (note de ședință, invocarea de excepții) sunt considerate neavenite (lipsite de efecte juridice). Astfel, prima instanță a soluționat cauza pe baza unor apărări și excepții formulate de o persoană fără mandat legal, ceea ce echivalează cu o nejudecare a fondului în limitele sale corecte.

Soluția finală

Având în vedere această eroare procedurală fundamentală, Curtea de Apel a decis:

  1. Admite recursul formulat de reclamantă.
  2. Casează (anulează) atât sentința Tribunalului, cât și încheierea de ședință prin care s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant.
  3. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraș-Severin.

În rejudecare, prima instanță va trebui să clarifice mai întâi poziția procesuală a pârâtului și să se asigure că acesta este reprezentat în mod legal, fie prin aparatul său juridic, fie printr-un avocat angajat cu respectarea tuturor condițiilor legale, înainte de a putea analiza orice alt aspect al cauzei.

Hotarâre

Hotarâre nr. 1260/2023 din 20.12.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cod RJ 724d29958 (https://www.rejust.ro/juris/724d29958)

Cod ECLI    ECLI:RO:CATIM:2023:016.######

#######

CURTEA DE APEL TIMIŞOARA     Operator 2928

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR. ####/115/2023

DECIZIA CIVILĂ NR. #### #####

ŞEDINŢA ####### DIN  20 DECEMBRIE 2023

PREŞEDINTE: ##### #######

JUDECĂTOR: ######-###### #######

JUDECĂTOR: ####### #####

GREFIER: ######## ###### ######

Pe rol fiind amânarea pronunţării privind recursul formulat de recurenta-reclamantă ########## ######-#####-####, împotriva încheierii de şedinţă din 10.10.2023 pronunţată de Tribunalul ##### -####### în dosar nr.####/115/2023 şi a sentinţei civile nr. ###/16.10.2023 pronunţată de Tribunalul ##### -####### în acelaşi dosar, în contradictoriu cu intimatul -pârât Preşedintele Consiliului ######## ##### –#######  şi cu intervenienta accesorie Asociaţia ” Uniţi Reuşim,având ca obiect –suspendare executare act administrativ.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la termenul din data de 14 decembrie 2023, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanţa a amânat pronunţarea la data de 18 decembrie 2023 şi, ulterior instanţa a amânat pronunţarea pentru azi, 20 decembrie 2023,când a hotărât următoarele:

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. ###/16.10.2023 pronunţată în dosarul nr. ####/115/2023 Tribunalul #####-####### a respins excepţia tardivităţii invocării excepţiilor inadmisibilităţii şi tardivităţii de către pârât, a admis excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare, a admis excepţia inadmisibilităţii, a respins cererea modificatoare formulată de reclamantă ca tardivă și a respins cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta ########## ######-#####-####, în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele Consiliului ######## #####-#######, şi intervenientul accesoriu Asociatia „Uniţi Reuşim” ca inadmisibilă. Totodată, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Asociaţia Uniţi Reuşim.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut cu titlu preliminar, că pârâtul a invocat prin notele de şedinţă (f. 158 vol. II) depuse la termenul de judecată din data de 4.10.2023, excepţia inadmisibilităţii şi tardivităţii cererii de suspendare executare act administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Totodată, la termenul de judecată din data de 10.10.2023, a invocat în faţa instanţei de judecată excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare şi excepţia tardivităţii formulării cererii de suspendare executare act administrativ, întemeiată pe dispozţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, urmare a precizării depuse de către reclamantă.

La rândul său, reclamanta a invocat excepţia tardivităţii invocării excepţiilor ante citate de către pârât.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor invocate de părţile din prezentul litigiu.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii invocării excepţiilor inadmisibilităţii şi tardivităţii de către pârât, invocată de către reclamantă la termenul de judecată din data de 10.10.2023, instanţa reţine următoarele:

Dupa cum s-a arătat supra, pârâtul a invocat patru excepţii procesuale.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de suspendare executare act administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, se constată că aceasta reprezintă o excepţie de fond, peremptorie (tinde la împiedicarea judecăţii pe fond) şi absolută, întrucât priveşte încălcarea unor norme juridice de ordine publică. Se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţiile absolute pot fi invocate de părţi sau de instanţă în orice stare a procesului. ##### în vedere aceste aspecte, instanţa constată că pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii cu respectarea dispoziţiilor legale ante enunţate, motiv pentru care excepţia tardivităţii invocării excepţiei inadmisibilităţii formulării cererii de suspendare executare act administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, este neîntemeiată.

Privitor la excepţia tardivităţii formulării cererii de suspendare executare act administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, se constată că aceasta reprezintă o excepţie de procedură, peremptorie şi absolută, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, care permit invocarea acesteia în orice stare a procesului. În consecinţă, excepţia tardivităţii invocării excepţiei tardivităţii formulării cererii de suspendare executare act administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu este fondată.

Referitor la excepţiile tardivităţii cererii modificatoare şi tardivităţii formulării cererii de suspendare executare act administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa constată că reclamanta a depus cererea precizatoare la data de 9.10.2023, pentru termenul de judecată din data de 10.10.2023. Raportat la această împrejurare, pârâtul a invocat la termenul de judecată din data de 10.10.2023 cele două excepţii antecitate. În atare condiţii, tribunalul constată că pârâtul a invocat excepţiile cu respectarea dispoziţiilor procedurale.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge excepţia tardivităţii invocării de către pârâtă a celor patru excepţii analizate supra, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii cererii modificatoare, invocată de către pârât, se constată următoarele.

Prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat să se dispună suspendarea executării Dispoziţiei nr. 329/26.05.2023, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea fondului cauzei (f. 4 vol. I).

Pârâtul a invocat prin notele de şedinţă de la f. 158 vol. II, depuse la termenul de judecată din data de 4.10.2023, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii formulării cererii de suspendare. La termenul următor de judecată din data de 10.10.2023, reclamanta a depus note de şedinţă intitulate „Precizare”, prin care a arătat că temeiul juridic în baza căruia a formulat cererea de suspendare este art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Urmare a notelor de şedinţă depuse de reclamantă, pârâtul a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare.

Tribunalul constată că, potrivit dispoziţiilor art. 204 Cod procedură civilă:

„(1) Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.

(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când:

1. se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;

2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;

3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;

4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.

(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.”

În vederea soluţionării excepţiei tardivităţii formulării cererii modificatoare este esenţial a se determina în primul rând dacă notele de şedinţă intitulate „Precizare”, depuse de reclamantă la al patrulea termen de judecată reprezintă o cerere modificatoare.

Tribunalul constată că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat să se dispună suspendarea executării Dispoziţiei nr. 329/2023 în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În baza acestei reglementări se poate dispune suspendarea executării actului administrativ în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile enunţate la alin. 1 al art. 14 din Legea nr. 554/2004. Acesta prevede că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. #### suspendarea s-a dispus, aceasta încetează de drept şi fără nicio formalitate.”

După cum se poate observa, pentru a fi admisibilă suspendarea executării actului administrativ în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:

– depunerea plângerii prealabile sau sesizarea instanţei în cel mult 30 de zile de la data luării la cunoştinţă de actul atacat în cazul celui care nu mai poate fi revocat;

– existenţa unui caz bine justificat;

– iminenţa producerii unei pagube.

Totodată, este obligatorie introducerea acţiunii în anularea actului în maxim 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare.

Nu în ultimul rând, se reţine că suspendarea se dispune până la pronunţarea instanţei de fond.

Dimpotrivă, art. 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează situaţia suspendării executării actului administrativ, care poate fi solicită odată cu introducerea acţiunii în anularea actului sau ulterior înregistrării acesteia pe rolul instanţei.

Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii principale.”

În această ipoteză, legiuitorul a prevăzut posibilitatea formulării cererii de suspendare executare act administrativ odată cu cererea de anulare a acestuia sau separat, dar în maximum 60 de zile de la data introducerii acţiunii principale.  Mai mult, efectele acestei cereri de suspendare durează până la rămânerea definitivă a cauzei.

După cum se poate observa, din analiza comparativă a celor două reglementări, deşi ambele presupun analiza unor elemente comune, şi anume cazul bine justificat şi paguba iminentă, totuşi acestea sunt diferite din punct de vedere al momentului introducerii pe rolul instanţelor de judecată, al termenului în care pot fi formulate şi al duratei efectelor pe care le produc.

##### în vedere aceste aspecte, tribunalul reţine, contrar susţinerilor reclamantei, că precizările depuse la al patrulea termen de judecată reprezintă în esenţă o cerere modificatoare.

Pentru aceste considerente, având în vedere opoziţia pârâtului la modificarea cererii ulterior primului termen de judecată, instanţa va admite excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare având ca obiect suspendare executare act administrativ întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu consecinţa respingerii cererii modificatoare, ca tardivă.

Instanţa nu va mai analiza excepţia tardivităţii formulării cererii de suspendare act administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 având în vedere admiterea excepţiei analizate supra.

În cele ce urmează, instanţa urmează a analiza excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii formulării cererii raportat la acţiunea având ca obiect suspendare executare act administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost aceasta dedusă judecăţii.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de suspendare executare act administrativ întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va avea în vedere analiza comparativă a celor două instituţii juridice expuse supra, respectiv suspendarea executării actului administrativ întemeiată pe art. 14 respectiv pe art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În cazul de faţă, reclamanta a înţeles să învestească Tribunalul #####-#######, la data de 18.08.2023, cu o acţiune având ca obiect suspendarea executării Dispoziţiei nr. 329/26.05.2023, întemeiată în mod expres pe art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, deşi anterior, la data de 21.07.2023, a înregistrat acţiunea având ca obiect anularea aceluiaşi act administrativ (dosar nr. ####/115/2023 al Tribunalului #####-#######). Raportat la diferenţele existente între cele două instituţii juridice, tribunalul constată că reclamanta nu mai avea posibilitatea, ulterior introducerii acţiunii de anulare act administrativ, să învestească instanţa cu o cerere de suspendare executare act administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, putând formula numai o cerere de suspendare executare în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

##### în vedere aceste aspecte, tribunalul constată că excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de suspendare executare act administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, este fondată, urmând a fi admisă, cu consecinţa respingerii cererii ca inadmisibilă.

Instanţa nu va mai analiza excepţia tardivităţii formulării cererii de suspendare executare act administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care excepţia analizată supra a fost admisă.

##### în vedere respingerea cererii de suspendare executare act administrativ, ţinând cont de faptul că intervenienta accesorie Asociaţia „Uniţi Reuşim” a formulat cererea în susţinerea apărării pârâtului, în baza dispoziţiilor art. 67 Cod procedură civilă, instanţa va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Asociaţia „Uniţi Reuşim.”

În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanţa a luat act că reclamanta îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta –reclamantă ########## ######-#####-####, solicitând casarea hotărârii atacate precum şi  a încheierii de şedinţa din data de 10 octombrie 2023 pronunţată de către Tribunalul #####-#######, ca fiind nelegale, şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare în baza dispoziţiilor art. 498 alin. 2 CPC. În subsidiar, în situaţia în care se va reţine că nu există motive de casare cu trimitere spre rejudecare, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul admiterii  cererii astfel cum a fost formulata.

În opinia recurentei, în cauză sunt incidente prevederile cuprinse în art. 488 alin. I, punctele 6 şi 8 C. pr. civ, apreciind că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau străine de obiectul pricinii.

Solicită să se constate că nu au fost respectate dispoziţiile art.20 alin.2 din CPC respectiv nu s-au efectuat toate stăruinţele din partea instanţei pentru a se prevenii orice greşeala privind aflarea adevărului în cauza pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

#### stabilit cu valoare de principiu faptul că motivarea oricărei măsuri ori dispoziţii luate de instanţă este una din obligaţiile judecătorului, pentru a permite părţilor şi instanţelor de control verificarea calităţii soluţiilor adoptate, a legalităţii şi temeiniciei lor. Motivarea în fapt şi în drept a hotărârii se constituie în acelaşi timp într-o garanţie pentru părţi în faţa virtualului arbitrariu judecătoresc. Totodată, o motivare corectă presupune o cunoaştere perfectă a dosarului, răspunsuri precise la toate capetele de cerere şi la toate apărările formulate, prin evitarea motivărilor sprijinite pe formulări generale, abstracte, dar şi prin consecvenţă şi principialitate, situaţie care nu corespunde şi celei din sentinţa recurată, sentinţă care poate fi astfel criticată din acest punct de vedere.

Ca atare, apreciază că prin pronunţarea hotărârii recurate, instanţa nu a procedat cu exactitate la lămurirea obiectului judecăţii, precum şi a situaţiei de fapt cu care instanţa de judecată a fost investită, neanalizând punctual la toate capetele de cerere, nearătând în acelaşi timp care au fost argumentele juridice de drept şi de fapt pentru care a înlăturat apărările noastre.

În acest sens, deşi recurenta a arătat în mod expres care au fost actele contestate, argumentele avute în vedere la emiterea acestora, dar şi apărările noastre, instanţa a analizat cauza raportându-se la elemente extrinseci acesteia şi care nu aveau relevanţă în soluţionarea pricinii.

În acest sens învederează faptul că deşi a invocat o lipsă de reprezentare, instanţa a reţinut că sunt aplicabile doar dispoziţiile art. 85 alin. 3 Cod proc. civ şi art. 126 din Statul profesiei de avocat.

Potrivit art. 85 alin. 3 Cod proc. Civ: ,, împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică data unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei. “

Art. 126 din Statutul profesiei de avocat stabileşte ca:

,, (1) Contractul de asistenţă juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. In baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin împuternicirea avocaţială întocmită conform anexei nr. II. Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi formularului împuternicirii avocaţiale.

(2) In lipsa unor prevederi contrare, avocatul este împuternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului.

(3) Pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistenţă juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare ori dispoziţie în numele şi pe seama clientului. “

Aceste prevederi legale trebuiau analizate in raport de dispoziţiile art. 109 si 191, 192 din Codul administrativ.

Astfel, potrivit art. 191 din Codul administrativ, preşedintele consiliului judeţean :

„(1) Preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele categorii principale de atribuţii:

a) atribuţii privind funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean, a instituţiilor publice de interes judeţean şi a societăţilor şi regiilor autonome de interes judeţean:

b) atribuţii privind relaţia cu consiliul judeţean;

c) atribuţii privind bugetul judeţului;

d) atribuţii privind relaţia cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale;

e) atribuţii privind serviciile publice de interes judeţean;

f) alte atribuţii prevăzute de lege.

Aşadar, raportat la dispoziţiile art. 109 alin. 3 din codul administrativ, potrivit cărora: ,, Atribuţia de reprezentare în justiţie poate fi exercitată în numele primarului sau, după caz, al preşedintelui consiliului judeţean de către consilierul juridic din aparatul de specialitate ori de către un avocat angajat în condiţiile legii’”, se poate observa ca, reprezentarea in instanţa, a instituţiei preşedintelui consiliului județean se face doar in condiţiile legii, respectiv pentru angajarea unui avocat este imperativ sa se dispună aceasta măsura printr-o hotărâre de consiliu judeţean, fiindcă, in baza legii, preşedintele consiliului judeţean nu poate, singur, ca si persoana fizica si totodată in calitate de reprezentant al unei instituţii de stat, nefiind vorba de o persoana juridica de drept privat, sa angajeze in nume propriu si in numele instituţiei pe care o reprezintă, un apărător fiindcă dispoziţiile legale in vigoare nu prevăd atribuţia unui preşedinte de consiliu judeţean de a angaja un avocat in lipsa unei aprobări din partea consiliului judeţean pe care-l conduce.

Din acest punct de vedere, învederează că împuternicirea avocaţială de reprezentare a pârâtului este întocmită pentru preşedintele consiliului judeţean,ori, raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior, se poate constata ca, un preşedinte de consiliu judeţean nu are conferit un drept prin lege de a angaja un apărător fără ca in prealabil să obțină o hotărâre de consiliu care sa-i confere acest drept.

În acest sens, solicită instanţei de recurs să aibă in vedere PV de şedinţa a Consiliului ######## CS din data de 31.08.2023, pag. 11-12, depus la dosar, înscris din care rezulta faptul ca pentru instituţia preşedintelui CJ CS nu s-a aprobat angajarea de servicii juridice de consultanta, asistenta si reprezentare prin avocat.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie, se poate constata faptul caă astfel cum rezultă din dispozitivul hotărârii recurate, instanţa de fond a admis cererea de intervenţie voluntară accesorie, însă, în considerentele hotărârii, fără a motiva în fapt şi în drept, a apreciat fără o justificare legală, că cererea de intervenţie este admisibila.

Ori, admiterea oricărei cereri adresate instanţei de judecata, trebuie să se justifice atât din punct de vedere al stării de fapt cat si din punct de vedere al dispoziţiilor legale in materie.

Prin admiterea cererii de intervenţie fără o motivare, se acreditează ideea că, ceea ce s-a enunţat în cuprinsul cererii de intervenţie reprezintă o realitate a unor evenimente prezentate prin prisma unui reprezentant al unei asociaţii, reprezentant care nu a prezentat in instanţa o dovada a calităţii de reprezentant a asociaţiei si nici măcar a societăţii civile pe care reclama ca o reprezintă.

În aceste condiţii, prin prisma probelor prezentate, respectiv ceea ce a reclamat asociaţia în numele căreia s-a făcut cererea de intervenţie, cereri către minister fără numere de înregistrare, raportat la documentaţia depusă de către recurentă pentru a justifica nelegalitatea si netemeinicia demersului cererii de intervenţie, respectiv notele de relaţii date de către Sef asistent Radiologie ####### ###### si Expert în fizică medicală #### ######, ambii angajaţi ai SJU Resita,  note date pentru Corpul de control ce a verificat sesizările asociaţiei referitoare la nepunerea în funcţiune a aparatelor de radiologie, note redactate de către persoane acreditate si care lucrează efectiv pe domeniul radiologie, note care apreciem ca nu pot fi ignorate la soluţionarea cererii de intervenţie, cerere pe care o apreciem ca neavenita si inoportuna pentru soluţionarea cererii de suspendare.

#### aspectele învederate mai sus, astfel încât în mod evident e vorba de o motivare contradictorie.

#### de toate aceste apreciază că soluţia instanţei a fost pronunţata într- o manieră subiectivă fără o analiză pertinentă.

Pentru aceste motive, având în vedere ca nu s-au lămurit toate aspectele de fapt şi de drept pentru soluţionarea corecta şi legala a cauzei, solicită admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii atacate, respectiv a Sentinţei civile ###/16.10.2023 pronunţată de către Tribunalul #####-####### în dosar nr. ####/115/2023, ca fiind nelegală, şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare în baza dispoziţiilor art. 498 alin. 2 CPC.

Recurenta precizează ca cererea de recurs se întemeiază şi se încadrează pe reglementările art.488, alin.l, pct.8 din CPC.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant a preşedintelui Consiliului ######## CS, deşi instanţa a reţinut în mod corect, ca în cauza sunt incidente dispoziţiile a art. 85 alin. 3 Cod proc. civ şi art. 126 din Stalul profesiei de avocat, solicită instanţei de recurs să reţină, pentru considerentele expuse la punctul anterior, faptul ca nu s-au analizat dispoziţiile art. 109, 190, 191 din Codul administrativ, şi ,totodată, să reţină faptul că în mod nelegal instanţa de fond a dispus respingerea excepţiei invocate.

În acest context, prin prisma temeiurilor de drept indicate, preşedintele consiliului judeţean putea fi reprezentat doar prin aparatul propriu fiindcă, in caz contrar, tot prin prisma banilor publici, compartimentul juridic din cadrul consiliului judeţean nu ar avea nicio utilitate câtă vreme se acreditează ideea ca se poate angaja un avocat pentru reprezentarea unei instituţii, in speţa instituţia preşedintelui unui consiliu judeţean, fără o justificare legala, cu ignorarea unor dispoziţii legale imperative in vigoare.

În ceea ce priveşte excepţiile admise de către instanţa de fond, apreciază că acestea au fost admise cu interpretarea greşita a normelor de drept material.

Astfel, referitor la modificarea cererii ulterior primului termen de judecată, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare, vădit in mod greşit, fiindcă o modificare a cererii de chemare in judecata priveşte obiectul, cauza sau părţile unui proces, astfel ca la modificarea cererii, instanţa trebuie să aibă in vedere modificare unuia din aceste elemente si nu sa interpreteze in mod, nejustificat, indicarea unui temei legal ca fiind cerere modificatoare.

În mod evident, indicarea unui temei legal nu poate fi catalogat ca si o modificare a unei cereri de chemare in judecata, aspect ce nu se circumscrie dispoziţiilor an. 204 din CPC, motiv pentru care solicitam sa reţineţi ca si excepţia inadmisibilităţii admise de către instanţa de fond nu este justificata din punct de vedere legal, raportat la faptul ca nu exista o cerere modificatoare a cererii de chemare in judecata.

Prin prisma acestor considerente, solicită instanţei de recurs să constate faptul că instanţa de în mod eronat, a interpretat dispoziţii imperative ca fiind doar unele care reglementează o modificare a cererii de chemare in judecata.

Astfel, fără a se ţine seama de prevederile legale imperative în vigoare,apreciază că în mod nelegal s-a soluţionat prezenta speţă, prin admiterea excepţiilor astfel cum au fost soluţionate de către prima instanţa fără a se analiza în mod temeinic dispoziţiile referitoare la atribuţiile preşedintelui consiliului judeţean şi la cele privitoare la modificarea unei cereri de chemare in judecată.

Pentru aceste motive, în raport de faptul că, instanţa a ţinut seama de lipsa calităţii de reprezentant a preşedintelui consiliului judeţean  fără o documentaţie care să justifice măsura angajării unui reprezentant convenţional, în lipsa unei aprobări a unui asemenea serviciu, prin prisma dispoziţiilor referitoare la cererea modificatoare de chemare in judecata, consideră că în mod nelegal prezenta cauza a fost soluţionata prin interpretarea greşita a unor norme de drept material,instanța nepronunțând o soluţie nelegala fără a putea efectua, in mod real o verificare a documentaţiei.

Pe fondul cauzei, solicită instanţei de recurs  să aibă în vedere toate susţinerile din cererea formulate în faţa instanţei de fond.

Respectiv, în ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 14 din legea 544/2004, solicită instanţei de control judiciar să reţină că acestea sunt îndeplinite pentru considerentele pe care le-a expus în cererea de suspendare a actului administrativ.

Astfel, existenta cazului bine justificat si a pagubei iminente au fost indicate, dezvoltate si probate cu documente justificative din care rezulta fără putinţa de tăgada îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, in speţa art. 14 din legea ######## si a art. 15 din aceeaşi lege.

În drept:s-au invocat dispoziţiile art.483,art.485,art.486,art.487,art.488 al.l pct. 6 şi 8,art.498 CPC.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul–pârât Preşedintele Consiliului ######## #####-####### a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat si pe cale de consecinţa, să menţină ca legală si temeinica hotărârea instanţei de fond recurată.

În susţinerea opiniei sale procesuale, intimatul precizează următoarele:

a)Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin.l pct 6 CPC, respectiv acela ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau străine de obiectul pricinii, învederează că recurenta a considerat incident acest motiv de recurs prin prisma faptului că (redă întocmai argumentele recurentei): „instanţa nu a procedat cu exactitate ia lămurirea obiectului judecaţii, precum si a situaţiei de fapt cu care a fost investita, neanalizând punctual la  toate capetele de cerere, nearătând in acelaşi timp care au fost argumentele juridice de drept si de fapt pentru care a Maturat apărările noastre.”

Mai departe, se arată de către recurentă faptul că, în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al avocatului ales al pârâtului, invocată de carte reclamanta recurenta, instanţa de fond s-a raportat doar la dispoziţiile art.85 alin.3 CPC si la cele ale art. 126 din Statutul profesiei de avocat, fără însă a ţine cont şi de prevederile art. 109. 191 si 192 din Codul Administrativ.

Contrar susţinerilor recurentei,apreciază că în speţă au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conţină „expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.

Totodată, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Ca principiu, instanţa de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt şi de drept cuprinse de sentinţa recurată, apreciază că, prima instanţă a respectat întrutotul exigenţele motivării acestora, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurenta având posibilitatea de a evalua conţinutul concret al sentinţei, de a-şi formula şi structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Referitor la aspectul privind nereținerea incidenţei in cauza a prevederilor art. 109 din Codul Administrativ, aşa cum a arătat si la fondul cauzei, recurenta se afla intr-o reala confuzie atunci când, in argumentarea excepţiei invocate, iar acum, a criticilor aduse hotărârii instanţei de fond, face trimitere la dispoziţiile acestui text de lege, potrivit cărora „(3) Atribuţia de reprezentare în justiţie poate fi exercitată în numele primarului, sau, după caz, al preşedintelui consiliului judeţean de către consilierul juridic din aparatul de specialitate ori de către un avocat angajat în condiţiile legii.”

Aceasta deoarece, acest text de lege reglementează „Reprezentarea in justiţie a unităţilor administrativ teritoriale” (când, potrivit alin.2 al art.109 „primarul sau preşedintele consiliului judeţean stă în judecată, în calitate de reprezentant lega! al unităţii administrativ-teritoriale, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acesteia şi nu în nume personal”), ceea ce nu este cazul in speţa, de vreme ce, parat nu este unitatea administrativ teritoriala, ci însăşi instituţia publică a preşedintelui consiliului judeţean, în calitate de emitent al actului administrativ atacat.

În acest sens, dacă într-un proces civil poate sta în justiţie doar persoana titulară a drepturilor şi obligaţiilor ca având capacitate de folosinţa, într-un proces de contencios administrativ poate avea calitate procesuală pasivă doar emitentul actului atacat.

În schimb, sunt aplicabile speţei dispoziţiile art. 84 alin.l CPC  potrivit cărora „Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional in fata instanţelor de judecata numai prin consilier juridic sau avocat, in condiţiile legii.”

De asemenea, acest text de lege se coroborează cu cel al art. 80 alin.3 CPC care prevede ca „Părţile pot sa stea in judecata printr-un reprezentant ales, in condiţiile legii.”

Intimatul consideră că,  avocatul, pentru a se considera a fi angajat „in condiţiile legii” trebuie sa fie mandatat in primul rând, conform Legii nr.51/1995 si Statutului profesiei de avocat.

În acest sens este si art. 85 alin.3 CPC, potrivit cu care, „împuternicirea de a reprezenta o persoana fizica sau persoana juridica data unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare si exercitare a profesiei.”

Potrivit art.93 din Statutul profesiei de avocat „Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenta juridica încheiat, informa scrisa, intre avocat si client oh mandatarul acestuia.

Modelul contractului este cuprins in anexa nr. VIII la prezentul statut. Contractul de asistenta prevede in mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. In baza acestuia, avocatul se legitimează fata de terţi prin împuternicirea avocaţiala întocmita conform anexei nr. IX la prezentul statut”

Intimatul apreciază că recurenta, încearcă să inducă ideea că, avocat angajat „in condiţiile legii” ar presupune si ca angajarea acestuia de către instituţia publică să se facă prin respectarea procedurii prevăzute de OUG nr.26/2012, aspect total nefondat, câtă vreme, din însuși titlul acestui act normativ rezultă că această ordonanţă are ca obiect „unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare”, fiind deci aplicabilă, ori de câte ori se doreşte achiziţionarea de servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare din bani .

Or, atât timp cât nu se poate dovedi faptul că instituţia publică a Preşedintelui Consiliului ######## a achiziţionat serviciile Juridice ale avocatului ales din prezenta cauză, utilizând bani publici, nu există obligaţia respectării procedurii prevăzute de OUG nr.26/2012. ci doar a legilor de organizare si exercitare a profesiei de avocat, aşa cum a arătat mai sus.

#### de aceste considerente, intimatul apreciază că în mod corect, instanţa de fond a procedat la respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant invocată de către reclamantă ca fiind neîntemeiată, aşa cum de altfel a procedat si Curtea de Apel #### lulia, în dosarul nr. ###/59/2023 având ca şi obiect soluţionarea cererii de strămutare, cauză în care, de asemenea, reclamanta a înţeles să invoce aceeaşi excepţie.

Referitor la cel de-al doilea argument adus în susţinerea aceluiaşi motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin.l pct.6 CPC, anume nemotivarea soluţiei de admitere a cererii de intervenţie voluntara accesorie, solicită instanţei de recurs să constate netemeinicia şi a acestuia, precum şi faptul că, recurenta face confuzie şi între motivele/argumentele de admisibilitate în principiu ale cererii de intervenţie şi cele de admitere pe fond a acestei cereri.

Astfel, recurenta arată că „(…)instanţa de fond admite cererea de intervenţie voluntara accesorie, însă în considerentele hotărârii, fără a motiva în fapt şi în drept, apreciază fără o justificare legala ca cererea este admisibila.”

Admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie a fost deja discutată la termenul de judecată din data de 20.09.2023, instanţa de fond arătând că se impune admiterea cererii de intervenţie deoarece sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege în acest sens.

Contrar afirmaţiilor recurentei, instanţa de fond a motivat atât în fapt, cât şi în drept, admiterea pe fond a cererii de intervenţie voluntară accesorie prin faptul că:„având în vedere respingerea cererii de suspendare executare act administrativ, ținând cont de faptul ca intervenienta accesorie Asociaţia ..Uniţi Reuşim” a formulat cererea in susţinerea apărării paratului, in baza art. 67 CPC, instanţa va admite cererea de intervenţie accesorie formulata de Asociaţia.. Uniţi Reuşim”.

Or, atât timp cât, potrivit trăsăturilor juridice ale intervenţiei accesorii, se poate aprecia că intervenientul accesoriu este un simplu apărător al uneia dintre părţi, este evident că, toate argumentele reţinute în favoarea sau după caz, în defavoarea părţii pe care o sprijină, sunt aplicabile şi pentru acesta, iar soluţia asupra fondului cererii de intervenţie voluntară accesorie este o consecinţa firească a soluţiei date asupra fondului cauzei însăşi, context în care, dacă această din urma soluţie pe fondul cauzei este favorabila pârtii pe care o sprijină, automat şi soluţia asupra fondului cererii de intervenţie accesorie nu poate fi altfel decât identica si pentru aceleaşi argumente reţinute de instanţa de Judecata pe fondul cauzei.

Pe cale de consecinţa, pentru aceste motive,apreciază că  nu se poate afirma în mod sustenabil faptul că admiterea pe fond a cererii de intervenţie nu ar fi motivată în fapt şi în drept.

#### adevărat că intervenientul accesoriu are un interes propriu în a lua parte la rezolvarea litigiului şi a sprijini una dintre părţi în câştigarea procesului, însă orice alte argumente in acest sens, precum cele la care face trimitere recurenta in cuprinsul motivelor de recurs si cu privire la care susţine ca ar fi trebuit sa se regăsească in considerentele motivării hotărârii de fond, vizează aspecte ce ţin de admisibilitatea in principiu a cererii de intervenţie voluntara accesorie, iar nicidecum de fondul cererii.

Nu in ultimul rând, se observă şi faptul că, se critică hotărârea instanţei de fond şi prin prisma unei pretinse lipse a dovezii calităţii de reprezentant al intervenientei voluntare accesorii, fără însă ca excepţia eventualei lipse a calităţii de reprezentant (nereala de altfel, raportat la actele dosarului să fi fost vreun moment invocată în faţa instanţei de fond.

Or, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a intervenientei voluntare accesorii în faţa primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima dată direct în calea de atac, conform art. 82 alin. (2) C.pr.civ., regimul juridic aplicabil fiind specific unei excepţii relative. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant începe prin a avea un efect dilatoriu, şi, numai dacă neregularitatea nu este remediată, poate produce un efect peremptoriu.

Aşa fiind, consideră că, soluţia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, de natură să conducă la reformarea sentinţei sub niciunul dintre aspectele mai sus analizate.

B)Referitor la motivul de recurs prevăzut de art 488 alin.l pct 8 CPC, precizează următoarel că pretinsa greşită soluţionare a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant convenţional al apărătorului paratului, precizează că nu va mai reveni dat fiind ca a făcut analiza acesteia în cadrul motivului de recurs de la pct. A.

În ceea ce priveşte pretinsa greşita soluţionare a excepţiei tardivității cererii modificatoare a cererii introductive de instanţa,arată că, se susţine de către recurentă că modificarea temeiului juridic al acţiunii, respectiv din art.14 in art. 15 din Legea nr.554/2004 nu reprezintă o veritabila modificare de acţiune, in sensul dispoziţiilor art. 204 CPC, astfel ca, instanţa de judecata nu trebuia sa respingă ca tardiva aceasta cerere.

Sub acest aspect, face trimitere la dispoziţiile art. 204 CPC, mai sus citate, potrivit cărora:

(1) Reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat în acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.

(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când:

1. se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;

2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;

3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;

4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă,

(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.

În cauză, reclamanta şi-a întemeiat cererea de suspendare executare act administrative pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr.554/2004.

#### după ce pârâtul, prin notele de şedinţa depuse la dosarul cauzei la termenul de judecata din data de 04.10.2023 a invocat excepţia inadmisibilității si respectiv, a tardivităţii cererii de suspendare executare act administrative întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr.554/2004, reclamanta a  înțeles la cel de al optulea termen de judecata in cauza  să îşi modifice temeiul juridic al acţiunii, din cel prevăzut de art. 14 în cel prevăzut de art. 15 din Legea nr.554/2004.

Or, cererea formulată de către reclamantă, de schimbare a temeiului juridic al acţiunii, în sensul arătat, nu se regăseşte printre cazurile sus menţionate de art. 204 alin.2 CPC, de natură a nu atrage modificarea acţiunii.

#### si firesc să fie aşa deoarece prin modificarea temeiului juridic al acţiunii s-a schimbat însăşi cauza acţiunii întrucât, fără a mai intra în analiza tuturor argumentelor învederate în fata instanţei de fond sub acest aspect si pe care le menţine, precizând că doar ca cele două prevederi vizează situaţii diferite, au o procedură şi condiţii de exercitare diferită.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 reglementează un caz de suspendare la cerere, dispusă pe parcursul etapei recursului graţios sau recursului ierarhic.

Art. 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează un caz de suspendare a cererii accesorie, după declanşarea fazei judiciare a controlului de legalitate a actului administrativ.

Pe cale de consecinţă, modificarea acţiunii în privinţa temeiului juridic nu reprezintă altceva decât schimbarea unui element esenţial al cererii de chemare în judecată şi anume: temeiul juridic al cererii, astfel ca soluţia instanţei de fond asupra excepţiei tardivităţii acestei cereri modificatoare este una legala si temeinica.

C)În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului administrativ, în ipoteza in care instanţa de recurs ar admite recursul, ar casa hotărârea recurata şi ar proceda la judecarea, arătă că:

l. Reiterează intr-o atare situaţie, excepţia tardivităţii cererii de suspendare întemeiata pe art. 14 alin.l din Legea nr.554/2004.

2.Solicită respingerea acestei cereri de suspendare fata de neîndeplinirea condiţiilor legale (indiferent ca ne raportam la art. 14 sau art. 15 din Legea nr.554/2004).

l. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii cererii de suspendare întemeiată pe art.14 alin.l din Legea nr.554/2004, precizează că o reiterează având în vedere că aceasta a fost invocata la fondul cauzei însă, instanţa de judecata, admiţând excepţia inadmisibilității acţiunii, nu a mai procedat la analizarea excepţiei tardivităţii acţiunii deoarece o atare analizarea a devenit inutila.

Or, după cum se deduce din analiza prevederilor art.14 alin.l din Legea nr,554/2004, „după sesizarea, în condiţiile prevederilor art 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de Ia luarea Ia cunoştinţa a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes.”

Pentru a stabili care dintre tezele reglementate de norma legala mai sus redata este aplicabila spetei, trebuie subliniat faptul ca in speţa, Dispoziţia nr.329/26.05.2023 nu mai poate fi revocata, aceasta intrând in circuitul juridic civil si a producând efecte juridice.

Respectiv, în speţa pendinte, după emiterea Dispoziţiei nr.329/26.05.2023, prin care a fost dispusa atât revocarea reclamantei din funcţia de manager, cat si încetarea contractului sau de management nr.5148/16.03.2020, a fost declanşată şi epuizată procedura numirii unui manager interimar Ia conducerea Spitalului ######## de urgenta Reşiţa.

În aceasta ipoteză, a actelor administrative care nu mai pot fi revocate de către autoritatea publică emitentă întrucât au intrat în circuitul juridic civil şi au produs efecte juridice, potrivit art.7 alin.(5) din Legea nr.554/2004, procedura prealabilă nu este obligatorie.

Astfel că,în cazul de faţă, fiind în prezenţa unui act administrativ ce nu mai poate fi revocat, reclamantul care solicita suspendarea executării sale este ţinut sa formuleze cererea de suspendare in termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţa conţinutului actului.

Intimatul apreciază că formularea cererii de suspendare prezente în data de 22.08.2023, este în mod cert tardivă, în raport de prevederile art.14 alin.l din Legea nr.554/2004.

2. Neîndeplinirea condiţiilor legale de admitere a cererii de suspendare a executării actului administrativ in cauza, indiferent dacă se raportează la art. 14 sau art. 15 din Legea nr.554/2004):

(a) Cazul bine justificat:

Potrivit art.2 alin.1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazul bine justificat este definit ca reprezentând – „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.

Efectuând o analiza punctuala a considerentelor evocate de reclamantă , ce ţin spre anularea Dispoziţiei nr.329/26.05.2023, se poate  constata că acestea nu creează o aparenta de nelegalitate a actului atacat:

l. Motivarea actului administrativ

Reclamanta se rezumă la afirmaţia „Dispoziţia nr. 329/26.05.2023 nu este motivata in fapt si in drept”, deşi realitatea infirma in mod vădit aceasta alegaţie a reclamantei.

Urmărind continuul actului administrativ, în preambulul acestuia se constată că emitentul actului administrativ a menţionat toate normele legale ce reglementează procedura de revocare din funcţie a managerului unităţii spitaliceşti, competenta materială a Preşedintelui în dispunerea revocării, actele preparatorii avute în vedere în emiterea actului.

De asemenea, cât priveşte starea de fapt ce a condus la revocarea din funcţie a managerului SJU Resita, se constată că in concreto , motivele de fapt ce au precedat aceasta dispoziţie, redate în cuprinsul actului, au constat în principal în majorarea nivelului arieratelor care au condus la nerespectarea graficului de eşalonare a plaţii arieratelor asumat la semnarea contractului de management, existând și cauze subsidiare, prezentate în extenso in actul preparatoriu reprezentat de raportul de audit nr.5788/21.03.2023.

##### în vedere motivele de fapt şi de drept regăsite în conţinutul Dispoziţiei nr.329/25.06.2023 se impun în mod legitim două întrebări: motivarea actului este completa (suficientă) şi reală; prevederile legale în materie impun ca dispoziţia de revocare a managerului să conţină anumite menţiuni obligatorii.

Astfel cum s-a stabilit în doctrina  şi în practica judecătorească, o motivare este considerată completă, si deci valabilă, chiar daca în fapt are o formă succintă, dacă lasă să transpară motivul pentru care a fost adoptat actul. Dimpotrivă, dacă din motivare (care suferă de prea mult abstract) motivul poate fi doar dedus, asupra lui păstrându-se însă suficiente incertitudini, actul va fi considerat nevalabil.

De asemenea, motivarea actului administrativ este reală, adică corecta din punct de vedere al concordantei cu legea, o motivare greşita echivalând cu nemotivarea actului, potrivit jurisprudenței.

De necontestat este faptul ca din cuprinsul Dispoziţiei nr. 329/25.06.2023 rezulta care sunt norme legale ce caracterizează contextul revocării managerului de spital din funcţia ocupata, fiind expuse toate acestea in preambulul actului, actul fiind deci motivat in drept.

Cât priveşte motivarea în fapt, este cert care au fost considerentele pentru care s-a dispus revocarea reclamantei din funcţia de manager, astfel cum s-a consemnat în mod expres, principalul motiv este majorarea arieratelor care au condus la nerespectarea graficului de eşalonare a plaţii acestora, asumat la semnarea contractului de management

Cauze subsidiare, rezulta din Raportul de audit nr.5788/21.03.2023, act preparatoriu al Dispoziţiei nr.329/25.06.2023, comunicat reclamantei, aceasta exprimându-si de altfel si punctul de vedere, astfel cum se poate observa din actele depuse la dosarul cauzei.

Din întreaga jurisprudență se stabilesc două principii în materia motivării actelor administrative:

– cu siguranţa, motivarea actelor este necesara mai ales in cazul actelor prin care se suprima drepturi sau situaţii juridice individuale (sau, generic, in cazul actelor defavorabile particularilor);

– ea trebuie sa fie intrinseca actului (prin aceasta trebuind să se înțeleagă faptul ca ea trebuie sa fie conţinuta nu neapărat de înscrisul care cuprinde manifestarea de voinţa in sine, ci de oricare dintre actele care formează actul -privit în sens larg – şi care i-a fost comunicat destinatarului.

Or, în cuprinsul Raportului de audit nr.5788/21.03.2023 sunt expuse in detaliu toate verificările efectuate de care auditori, constatările si concluziile auditorilor fiind amplu detaliate in cuprinsul acestui Raport, comunicat reclamantei.

Ar fi fost practic imposibil sa fie redate toate acestea în însăşi corpul Dispoziţiei nr.329/26.05.2023, tocmai de aceea Raportul nr.5788/21.03.2023, a fost menţionat ca fiind un act preparatoriu al dispoziţiei, fiind comunicat reclamantei.

Că reclamanta adoptă o poziţie divergenta fata de acest raport, nu reprezintă altceva decât manifestarea dreptului sau la apărare, fără a conduce decât la concluzia ca actul este complet si real motivat.

Sub aspectul motivării actului administrativ, trebuie notat si faptul ca Legea nr.95/2006 privind reforma sănătăţii sau Codul administrativ, nu impun ca actul administrativ emis de preşedintele consiliului judeţean prin care se dispune revocarea din funcţie a managerului unui spital sa conţinuta anumite menţiuni obligatorii, a cărora lipsa sa atragă nulitatea actului (cum este cazul deciziei de impunere, actul emis in sfera raporturilor de serviciu, procesul verbal de contravenţie, etc}.

Astfel ca sub toate aspecte, cel puţin la prima vedere actul administrativ este motivat.

Raportul de audit vehement contestat de către reclamanta în prezent, a fost întocmit în condiţiile art.2 Iitc1) din Legea nr.672/2002 privind auditul public în termen, de către Biroul de Audit intern al Consiliului ######## #####-#######.

Tema misiunii de audit a fost reprezentata de .####### sistemului de gestionare a arieratelor, organizarea şi exercitarea controlului intern managerial, eficienta, eficacitatea si oportunitatea cheltuielilor si realizarea obligaţiilor asumate prin contractul de management al managerului instituţiei in perioada #########.”

Faptul existenţei unei evaluări a activităţii reclamantei pentru anul 2021 sau acordare calificativului „bine” , nu impietează asupra posibilităţii sau oportunităţii efectuării unui audit tematic in condiţiile Legii nr.672/2002, cadrul legal de reglementare al misiunilor de audit fiind diferit, fără a se exclude, faţă de evaluarea profesională ce se realizează în condiţiile Ordinului nr. 112/2007 sau Ordinul nr. ######### privind criteriile de performanţă în baza cărora contractul de management poate continua sau poate înceta înainte de termen, in vigoare din 22.11.2022.

Alegaţia reclamantei în sensul că Raportul de audit a fost întocmit într-o manieră “abuzivă” este contrazisă de însăși poziţia reclamantei exprimată prin punctul de vedere exprimat asupra Proiectului Raportului de audiat si respectiv a Minutei întâlnirii de conciliere nr.5722/20.03.2023, prin care părţile au concluzionat ca nu exista opinii divergente cu privire la problemele identificate , ci punctul de vedere al SJU Reșița tinde sa exprime justificări referitoare la apariţia tuturor disfuncționalităților.

În mod cu totul neadevărat şi cu siguranţa, în mod absolut tendenţios, se afirmă în cuprinsul cererii că la momentul şedinţei CA . 28.04.2023, arieratele erau plătite.

Astfel cum s-a constatat, potrivit prevederilor art.27 din Contractul de management nr.5148, la data încheierii contractului de audit, Spitalul avea obligaţii de plată neachitate după cum urmează :

a) In termen de scadenta : 3.235.713, 00 Iei

b) Peste termenul de scadenta : 22.447.437. 00 lei.

Prin contractul de management, la alin.(2), s-a statuat că obligaţiile de plată neachitate, prevăzute la alin.(l) lit.b) vor fi achitate după cum urmează :

– aprilie 2021: 5.784.787, 00 lei

– aprilie 2022 : 5.897.657,00 lei

– aprilie 2023 : 5.897.658,00 lei

– februarie 2024 : 4.867.335, 00 lei.

Din analiza gradului de plata a arieratelor, a rezultat că plăţile restante asumate a fi decontate au fost realizate în proporţie de 24,77% Ia data finele lunii decembrie 2022, iar fata de termene de plata stabilite prin contract, respectiv aprilie 2021 si aprilie 2022, situaţia se prezentat astfel:

Rezultă indubitabil că nu numai că plățile nu au scăzut în cuantumul asumat prin contract, ci in realitate situaţia existenta reprezintă o creştere fata de nivelul propus prin contract de 154% in aprilie 2021. respectiv 206.5 % in aprilie 2022.

Din analiza situaţiei arieratelor raportat la situaţia plaţilor restante a fost constatată următoarea situaţie:

-în aprilie 2021 arieratele nu au scăzut în cuantumul propus prin contract, ci dimpotrivă au crescut de 13, 46 % fata de nivelul existent, si respectiv o creştere cu 55.67% fata de nivelul propus

-în aprilie 2022, arieratele au scăzut cu 14, 99% faţă de nivelul existent la momentul încheierii contractului, cunoscând o creştere de 81. 34 % fata de nivelul propus

-respectiv la finele lunii aprilie 2022, trebuiau să existe plaţi de 11.682.444 lei, insa in realitate au fost 4.245.354 lei.

Întreaga stare de fapt regăsită în cuprinsul Raportului de audit, fie că în discuţie este respectarea obligaţiilor contractuale de plată a arieratelor, fie celelalte neconformităţi în activitatea de management, în mod greşit se susţine că nu a fost adusă la cunoştinţa reclamantei, că nu a fost solicitat un punct de vedere, ipoteza faptică reală fiind absolut contrară .

Intimatul precizează că reclamantei i-au fost aduse la cunoştinţă toate deficientele astăzi imputate, aceasta a prezentat punctual poziţia în raport de aceste constatări ( a se vedea adresa nr.379/10.03.2023, anexată cererii de chemare în judecata), fiind prezentă şi în vederea concilierii punctelor de vedere asupra constatărilor.

În realitate , reclamanta nu a contestat constatările cu privire la obligaţiile de plata privind arieratele arătând că arieratele au fost plătite din banii ramaşi după efectuarea plaţilor salariale şi a contribuţiilor la Bugetul de Stat, drept urmare au fost în imposibilitate de a stabili un calendar lunar pe care nu a putut să-l onoreze.

Totodată, nu pot fi subsumate condiţiei cazului bine justificat aprecierile reclamantei asupra nelegalității actului administrativ în susţinerea suspendării pe care o care o pretinde, întrucât acceptarea unui asemenea raţionament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului, care priveşte cercetarea /examinarea legalităţii, aspect ce însă excede cadrului procesual, respectiv cererii de suspendare a actului administrativ.

Astfel în cea mai mare măsură, motivele invocate de către reclamantă în motivarea cazului bine justificat presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei, astfel că acestea nu se circumscriu condiţiei suspuse analizei.

Se observă de altfel că, în chiar sentinţa evocată de către reclamantă în susţinerea argumentelor prezentei cereri de suspendare, în dosarul Tribunalului #####-####### nr.####/115/2022, prin sentinţa pronunţata, instanţa a reţinut:„în ceea ce priveşte celelalte critici invocate de reclamanta cu privire la nelegalitatea dispoziţiei contestate {evaluarea acesteia cu calificativul bine anterior emiterii dispoziţiei, neimputarea unor nereguli, persoanele responsabile cu semnarea actelor raportat la Dispoziţia pentru aprobarea Regulamentului privind circuitul documentelor, modalitatea de înregistrare, repartizare, semnare, ştampilare şi expediere a documentelor la nivelul Consiliului ######## #####-####### – f.63, refuzul contrasemnară proiectului de Dispoziţie privind revocarea din funcţia de manager al Spitalului ######## de Urgenta Reșița a doamnei ########## ###### ##### Zorac- f.76), se retine că acestea nu au caracterul unor indicii aparente care sa răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, ci implica, o analiza pe fond a raportului juridic dedus judecaţii.

Or, în cadrul unei cereri de suspendare, instanţa nu poate antama fondul dreptului dedus judecaţii, iar aspectele invocate de reclamantă necesită o deplină clarificare şi evaluare a acestora, ce se poate realiza numai cu prilejul soluţionării acţiunii de fond, privind anularea actului administrativ atacat”.

Cât priveşte paguba iminentă, aceasta este definita la art 2 alin.(l) lit ş) ca fiind – prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;

Rezulta astfel cu claritate că, în accepţiunea normei legale, paguba iminentă presupune existenţa în cuprinsul actului vizat a unor dispoziţii legale care, prin aducerea la îndeplinire i-ar aduce reclamantului un prejudiciu viitor greu sau imposibil de înlăturat in ipoteza anularii actului.

În opinia sa, este de prisos, să învedereze faptul ca neîncasarea salariului, ulterior datei de 30.06.2023, nu reprezintă, în accepţiunea Legii nr.554/2004, paguba iminenta, pe de o parte întrucât în ipoteza anularii actului, reclamanta este îndreptăţită la plata contravalorii salariilor.

Astfel că nu există teza imposibilităţii înlăturării prejudiciului în ipoteza anularii actului.

Pe de altă parte, paguba trebuie să fie una iminentă, ceea ce denotă urgenţa împrejurărilor cauzei. În acest context, se pune întrebarea unde subzistă urgenţa în prezenta cauză în condiţiile în care reclamanta înțelege să formuleze cererea de suspendare a executării actului administrativ la data de 22.08.2023, adică la 3 luni de la data emiterii acestui act, iar acum, prin petitul cererii de recurs solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Totodată, se impune remarca desprinsă în practica judiciară, în sensul că eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecinţa a executării actului administrativ, iar nu însăşi executarea actului atacat. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerinţa referitoare la iminenţa producerii pagubei este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, împrejurare ce exclude caracterul excepţional al măsurii.

Cu titlu de practică judiciară invocă Sentinţa nr. ###/2021 din 28-oct-2021. Tribunalul Satu ####, suspendare executare act administrativ (Contencios administrativ si fiscal).

„Cu privire la condiţia pagubei iminente instanţa reţine că reclamantul a invocat ca argumente în principal următoarele situaţii -faptul că pârâţii au depus un proiect al consiliului local cu privire Ia unificarea spitalului municipal şi a celui judeţean ce în lipsa suspendării actelor administrative din speţă nu-i va mai permite repunerea în funcţia de manager, revocarea din funcţia l-a lipsit de veniturile în cuantum de 18.407 lei ce le obţinea lunar, acest lucru generând o consecinţe împovărătoare pentru familia sa deoarece nu îşi poate onora obligaţiile contractuale fată de o bancă iar singura sursa a familiei sale de venit sustenabil o reprezenta tocmai îndemnizația lunară pe care în urma revocării din funcţie nu o mai primeşte.

Instanţa  a reţinut că lipsa posibilităţii reclamantului de a pune în aplicare planul său de management dacă se adoptă acel proiect al consiliului local cu privire la unificarea spitalului municipal şi a celui judeţean nu poate constitui o condiţie a pagubei iminente, paguba pentru unitatea de spital neputând fi reţinută în contextul dat deoarece unificarea presupune în mod cert astfel implementarea unui nou contract de management şi nu s-a evocat lipsa posibilităţii ca funcţia de manager să fie acoperită în mod provizoriu până la realizarea acelui moment iar pentru reclamant nu este o pagubă iminentă acest lucru deoarece în cazul unificării spitalelor nu s-a reţinut încă imposibilitatea ca el să poată participa la un concurs nou pentru funcţia de manager al celor două spitale reunificate – nefiind dovedit şi faptul că interimatul funcţiei nu pate asigura cerinţele de continuare a activităţii spitalului municipal în raport de toate situaţiile juridice ce s-ar ivi în activitatea curentă a acestuia.

Totodată chiar dacă reclamantul a fost revocat din funcţie lipsa plaţii indemnizaţiei lunare de care acesta a beneficiat ca manager pentru …….Dr.G….C…..Oradea nu poate constitui în sine un argument al unei pagube iminente deoarece daca ar avea loc anularea definitiv a actelor administrative ceea ce ar asigura în mod corespondent si piaţa retroactiva a indemnizaţiei de care reclamantul ar fi astfel lipsit în mod nejustificat, însa acest lucru nu evoca imposibilitatea recuperării indemnizaţiilor de către reclamant – astfel ca instanţa va retine ca nefondat si acest argument ridicat de reclamant cu privire la paguba iminenta.”

Invocă şi sentinţa nr. RI 592424d29/2022 din 1martie 2022, Tribunalul Maramureş. suspendare executare act administrativ Contencios administrativ si fiscal.

,,2.#### în speţă condiţia „cazului bine justificat”este îndeplinită, instanţa reţine că nu s-a probat condiţia pagubei iminente.

###### măsurii dispuse prin actul atacat la revocarea din funcţie a managerului, or, diminuarea salarială, nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa are în vedere că suspendarea executării este o măsura de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului

Susţinerea potrivit căreia, s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, nu este suficientă pentru a demonstra iminenţa producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecinţă a executării, iar nu însăşi în executarea actului administrativ .

Astfel, s-ar ajunge la concluzia că cerinţa referitoare la iminenţa producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr. 554/2004.

Se constată că reclamanta nu a dovedit paguba iminentă, definită de art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Această din urmă condiţie nu este îndeplinită atâta timp cât, potrivit legii, reclamanta are posibilitatea de a solicita, odată cu anularea actului în condiţiile Legii nr.554/2004. plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat precum si reintegrarea în funcţia deţinută.

Tribunalul a reţinut că reclamanta are pregătire profesională în economie, a îndeplinit anterior funcţia de director economic la o societate, pe cea de consilier local (f.113 vo lIII), a îndeplinit calitatea de manager al unuia din cele mai mari spitale din judeţ, iar această pregătire şi experienţă, coroborat cu activele sale financiare declarate în declaraţia de avere [f.l 18-122 voi. III) nu conturează prezumţia că acesta ar putea fi în imposibilitatea asigurării mijloacelor de întreţinere.

Un alt palier de argumentaţie al reclamantei a privit incidenţa celei de-a doua teze din definiţia legală a pagubei iminente, referitoare la “perturbarea previzibilă gravă a funcţionării (…) unui serviciu public”, susţinându-se, în acest sens, că încetarea mandatului de manager are importante repercusiuni asupra bunului mers al Spitalului.

Tribunalul a mai reţinut că aceste aserţiuni nu au niciun suport probator, nefiind făcută vreo dovadă cu privire la perturbarea gravă şi previzibilă a funcţionării serviciului public exercitat în cadrul instituţiei sanitare. Aceasta cu atât mai mult cu cât, continuarea acestui serviciu este asigurată prin interimat, conform Dispoziţiei primarului nr. 73/25.01.2022. Schimbarea echipei manageriale nu reprezintă elemente de referinţă în justificarea blocării funcţionale a unităţii sanitare, ce presupune o dificultate reală şi insurmontabilă de realizare a scopului pentru care este abilitată instituţia publică în cauză, acela de furnizare a serviciilor medicale la un nivel calitativ cât mai ridicat”

În legătura cu bunul mers al activităţii manageriale a Spitalului in speţa, arătă de asemenea că, în cauza, ulterior numirii unui nou manager, arieratele au fost diminuate cu 17.731.000 lei, astfel cum rezulta din înscrisurile pe care înțelege sa le depunem în probațiune.

Pe cale de consecinţa, pentru toate aceste motive, solicită respingerea cererii de suspendare formulata în cazul in care se va ajunge la analizarea fondului acesteia.

Examinând recursul declarat în cauză, prin raportare la prevederile art. 488 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi la motivele invocate, Curtea constată următoarele:

Recursul formulat de recurenta-reclamantă ########## ######-#####-#### privește  atât încheierea de şedinţă din 10.10.2023 pronunţată de Tribunalul ##### -####### în dosar nr.####/115/2023, cât și sentinţa civilă nr. ###/16.10.2023 pronunţată de Tribunalul ##### -####### în acelaşi dosar.

Prin încheierea de şedinţă din 10.10.2023 pronunţată în dosar nr.####/115/2023, Tribunalul ##### -####### a  respins excepția lipsei calității de reprezentant a pârâtului  invocată în privința avocatului ##### ###### #####, „având în vedere împuternicirea avocațială care se regăsește la fila 219 din vol. I dosar și raportat la art. 85 alin. 3 Cod proc. civ și art. 126 din Statutul profesiei de avocat.”

Conform art. 85 alin. 3 C.pr.civ., „Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.”

La rândul său, potrivit art. 126 din Statutul profesiei de avocat, „(1) Contractul de asistență juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II. Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod corespunzător și formularului împuternicirii avocațiale. (2) În lipsa unor prevederi contrare, avocatul este împuternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului. (3) Pentru activitățile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare ori dispoziție în numele și pe seama clientului.”

Fiind chemat în judecată în calitate de pârât în cererea  având ca obiect suspendarea executării dispoziției 329/26.05.2023, Preşedintele Consiliului ######## #####-####### a încheiat cu  doamna avocat ##### ###### ##### contractul de asistență juridică 128/04.09.2023  pentru asigurarea asistenței juridice și reprezentării  în dosarul ####/115/2023 al Tribunalului #####-#######,  după cum rezultă din împuternicirea avocațială depusă la fila 214 vol. I primă instanță.

Anterior încheierii contractului de asistență juridică, pârâtul  Preşedintele Consiliului ######## #####-####### a  supus dezbaterii Consiliului ######## #####-#######  adoptarea unei hotărâri privind aprobarea achiziționării de servicii juridice de consultanță,  de asistență și de reprezentare a Preşedintelui Consiliului ######## #####-####### în litigiul demarat „de către doamna ##########,  pentru revenirea acesteia la Spitalul ########”, după cum reiese din punctul 10 al ordinii de zi a ședinței,  cuprins  în procesul-verbal al  ședinței ordinare a Consiliului ######## #####-#######  din data de 31.08.2023 (fila 145 vol. II primă instanță),  arătându-se, în motivarea  necesității achiziționării de servicii juridice, că „Biroul juridic  este un pic solicitat, ocupat, are multe pe cap  și am dori să facem un studiu de piață și să luăm un avocat”.

După cum rezultă din același proces-verbal al  ședinței Consiliului ######## #####-#######  din data de 31.08.2023,  propunerea Preşedintelui Consiliului ######## #####-####### privind achiziționarea de servicii juridice de consultanță,  de asistență și de reprezentare în litigiul demarat „de către doamna ##########,  pentru revenirea acesteia la Spitalul ########”, respectiv atât  pentru litigiul privind suspendarea executării dispoziției 329/26.05.2023, cât și pentru litigiul vizând anularea acesteia, astfel cum reiese din  discuțiile purtate în cadrul ședinței,  consemnate la fila 12 a  procesului-verbal arătat, nu a fost  votată  cu majoritatea cerută de lege,  astfel încât proiectul de hotărâre nu a trecut.

Cu toate acestea,  așa cum am arătat anterior, Preşedintele Consiliului ######## #####-####### a încheiat cu  doamna avocat ##### ###### #####  contractul de asistență juridică 128/04.09.2023  pentru asigurarea asistenței juridice și reprezentării  în dosarul ####/115/2023 al Tribunalului #####-#######, având ca obiect suspendarea executării dispoziției 329/26.05.2023 emisă de pârât.

Conform art. 109 din OUG 57/2019, „(1) Reprezentarea în justiție a unităților administrativ-teritoriale se asigură de către primar sau de către președintele consiliului județean. (2) Primarul sau președintele consiliului județean stă în judecată în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale acesteia, și nu în nume personal. (3) Atribuția de reprezentare în justiție poate fi exercitată în numele primarului sau, după caz, al președintelui consiliului județean de către consilierul juridic din aparatul de specialitate ori de către un avocat angajat în condițiile legii. (3^1) Prin excepție de la alin. (3), în situația în care unitatea administrativ-teritorială face parte dintr-un consorțiu administrativ, atribuția de reprezentare în justiție poate fi exercitată în numele primarului de către consilierul juridic din aparatul de specialitate al altei unități administrativ-teritoriale membră a consorțiului administrativ, în baza statutului prevăzut la art. 91^1. (4) Cheltuielile de judecată sau, după caz, despăgubirile stabilite pe baza hotărârilor judecătorești definitive se suportă/se fac venit de la/la bugetul local al unității administrativ-teritoriale. Cheltuielile de judecată cuprind toate sumele cheltuite din bugetul local.”

La rândul său, art. I alin. 1 și 2 din OUG 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative arată că „(1) Autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare. (2) În situații temeinic justificate, în care activitățile juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, necesare autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, pot fi achiziționate servicii de această natură, în condițiile legii, numai cu aprobarea: a) ordonatorilor principali de credite pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale; b) consiliilor locale, consiliilor județene sau Consiliului ####### al Municipiului București, după caz, pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice locale.”

În speță, Preşedintele Consiliului ######## #####-#######  a fost chemat în judecată în calitate de pârât în cererea  având ca obiect suspendarea executării dispoziției 329/26.05.2023, prin care  reclamanta a fost revocată,  începând cu data de 30.05.2023, din funcția de manager al  Spitalului ######## de Urgență Reșița, prin actul a cărui suspendare se solicită dispunându-se totodată că  își încetează aplicabilitatea dispoziția 220/16.03.2020  privind numirea reclamantei în funcția de manager al  Spitalului ######## de Urgență Reșița  precum și contractul de management  5148/16.03.2020  încheiat între părți.

Contractul de management  5148/16.03.2020  a fost încheiat între  Consiliul ######## #####-####### și reclamanta ########## ######-#####-#### (filele 79-84 vol. II tribunal), ceea ce înseamnă că, dispunând revocarea din funcția managerială a reclamantei, în aplicarea art. 191 alin. 2 lit. b din OUG 57/2019, preşedintele consiliului judeţean acționează în calitate de reprezentant al  părții contractante  consiliul județean, care i-a  încredințat reclamantei funcția managerială.

Curtea apreciază, cu opinie majoritară, că pârâtul Preşedintele Consiliului ######## #####-#######  nu a fost legal reprezentat de către doamna avocat ##### ###### ##### întrucât,  pentru a putea încheia contractul de asistență juridică 128/04.09.2023 pentru asigurarea asistenței juridice și reprezentării  în dosarul ####/115/2023, Preşedintele Consiliului ######## #####-####### avea nevoie de hotărârea în acest sens a  Consiliului ######## #####-#######.

Textul art. I alin. 1 și 2 din OUG 26/2012, anerior citat, este imperativ și stabilește condițiile în care o  autoritate sau o instituție publică poate apela la avocat,  respectiv doar în situații temeinic justificate,  în care activitățile de consultanță,  de asistență și/sau  de reprezentare nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat  în aceste entități și doar cu  aprobarea prealabilă a consiliilor locale, consiliilor județene sau Consiliului ####### al Municipiului București, după caz, pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice locale.

Legiuitorul nu a prevăzut în actul arătat vreo distincție în privința suportării cheltuielilor din surse private, prin urmare, nici interpretului nu-i este permis a opera vreo distincție, în sensul acreditat de intimat, iar regula unei  hotărâri a  consiliului județean  în sensul angajării unui avocat  se menține și în acest caz. Aceasta întrucât, pe de-o parte, astfel cum am arătat, pârâtul stă în litigiu în calitatea sa de emitent al actului a cărui suspendare se solicită, act pe care l-a semnat în calitate de reprezentant al Consiliului județean, acesta din urmă fiind parte în contractul de management, iar pe de altă parte, Consiliul județean este singurul care poate să decidă în ce modalitate își  va face apărările în proces (prin  aparatul de specialitate juridică propriu sau prin avocat), câtă vreme cheltuielile de judecată (inclusiv cele pe care le va datora reclamantei în cazul în care se va dispune suspendarea actului administrativ) se vor suporta  din bugetul său propriu, conform art. 109 alin. 4 din OUG 57/2019.

Totodată, nu este deloc de neglijat prevederea inserată la art. 109 alin. 2 din OUG 57/2019 mai sus redată, conform căreia  președintele consiliului județean stă în judecată în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale acesteia, și nu în nume personal.

Or, după cum rezultă din procesul-verbal al  ședinței Consiliului ######## #####-####### din data de 31.08.2023,  propunerea Preşedintelui Consiliului ######## #####-####### privind achiziționarea de servicii juridice de consultanță,  de asistență și de reprezentare în litigiul demarat, a fost respinsă.

Doar cu ignorarea, atât a dispozițiilor legale anterior menționate, cât și a celor prevăzute art. 107 alin. 2 din OUG 57/2019 (conform cărora președintele consiliului județean reprezintă autoritatea executivă la nivelul județului) și ale art. 190 alin. 4 din OUG 57/2019 (conform cărora președintele consiliului județean asigură respectarea hotărârilor consiliului județean),  pârâtul a  putut încheia  contractul de asistență juridică.

În susținerea calității de reprezentant al avocatului desemnat, intimatul s-a prevalat de  art. 126 din Statutul profesiei de avocat, iar prima instanță a dat eficiență forței probante a împuternicirii avocațiale, în considerarea acestor prevederi, potrivit cărora avocatul se legitimeaza față de terți prin împuternicire, în condițiile contractului de asistență juridică.

Din acest punct de vedere, Curtea subliniază împrejurarea că în speță se impune o distincție între excepția dovezii calității de reprezentant și excepția lipsei calității de reprezentant invocată, care presupunea ca instanța de fond să verifice însăși această calitate a avocatului, din perspectiva modalității în care i s-a încredințat mandatul. Or, din această perspectivă, prima instanță nu a analizat incidența în speță a dispozițiilor art. 109 din Codul administrativ, prin raportare la prevederile OUG 26/2012, ci s-a limitat la a da eficiență dispozițiilor de drept comun privind reprezentarea în justiție, în contextul în care, așa cum s-a arătat, ceea ce este relevant în speță e faptul că ne aflăm într-un litigiu ce privește reprezentarea în justiție a unei autorități publice, care se face prin consilier sau avocat, angajat în condițiile legii.

Așadar, în speță, chestiunea dedusă judecății prin intermediul excepției invocate vizează legalitatea reprezentării prin avocat, în condițiile în care, ca regulă, autoritățile au angajate structuri proprii de reprezentare. În speță nu sunt  aplicabile doar dispozițiile art. 85 alin. 3 Cod proc. civ și art. 126 din Statutul profesiei de avocat,  după cum încearcă să acrediteze intimatul și cum greșit a reținut prima instanță,  litigiul nefiind unul de drept comun, ci derivând dintr-un raport de drept public, ce are în vedere reprezentarea în justiție a unor autorități publice.  Reprezentarea în justiție a autorităților publice este  reglementată prin actele normative anterior menționate, acte cu caracter special față de Codul de procedură civilă și față de Statutul profesiei de avocat.

În fine, un alt  argument suplimentar,  care conduce la concluzia că  nu este posibilă plata din fonduri private a  onorariului avocațial al  președintelui consiliului județean, este acela că, în situația în care reclamanta ar cădea în pretenții și ar  fi obligată, la cererea Preşedintelui Consiliului ######## #####-#######, la plata cheltuielilor de judecată (cum, de altfel, acestea au și fost solicitate), suma ar intra, conform art. 109 alin. 4 din OUG 57/2019, în  bugetul consiliului județean, fără ca această  instituție să fie plătit astfel de cheltuieli.

##### în vedere aceste considerente, statuând în majoritate, Curtea apreciază că doar cu interpretarea și aplicare greșită a legii (motiv de casare reglementat de art. 488 pct. 8 Cpc) prima instanță a apreciat că doamna avocat ##### ###### ##### are calitatea de  reprezentant convențional al pârâtului, câtă vreme pentru o  astfel de reprezentare convențională era nevoie ca  încheierea contractului de asistență juridică să fie dublată de o hotărâre a consiliului județean în sensul arătat, o astfel de  hotărâre nefiind adoptată.

În acest context, toate excepțiile și apărările invocate de o persoană care nu a  justificat calitatea de reprezentant al pârâtului sunt considerate neavenite, în situația în care nu sunt ratificate de către pârât. Acesta  urmează să își exprime poziția procesuală,  fie semnând actele adresate instanței în calitate de  președinte al consiliului județean, fie prin  aparatul juridic propriu al  consiliului județean, fie prin avocat-în această din urmă situație doar dacă între timp va fi adoptată o hotărâre de consiliu județean privind  contractarea unor servicii juridice.

În lipsa cunoașterii limitelor investirii instanței (având în vedere că reclamanta a depus o cerere adițională  în privința căreia s-a invocat (și s-a admis) tardivitatea de către o  persoană care nu avea calitatea de reprezentant legal al pârâtului), precum și în lipsa cunoașterii  excepțiilor ratificate de pârât (acestea fiind invocate în aceeași manieră, adică de către o  persoană care nu avea calitate de reprezentant legal al pârâtului), Curtea apreciază că  primă instanță nu a soluționat  litigiul cu care a fost investită, de vreme ce  soluționarea cererii  înseamnă identificarea limitelor învestirii instanței și pronunțarea asupra obiectului procesului stabilit prin cererile și apărările părților, conform art. 9 alin. 2 Cpc, aspecte  rămase nelămurite în speță, câtă vreme nu se cunosc limitele apărărilor  formulate de pârât.

##### vedere aceste considerente, Curtea apreciază că se impune casarea  încheierii şi a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului #####-#######, potrivit art. 498 alin. 2 teza I Cpc, urmând ca  instanța de trimitere să  interpeleze pârâtul Preşedintele Consiliului ######## #####-#######, care va fi citat la sediul său, în vederea exprimării poziției procesuale în litigiul de față, fie semnând actele adresate instanței în calitate de  președinte al consiliului județean, fie prin  aparatul juridic propriu al  consiliului județean, fie prin avocat-în această din urmă situație, doar dacă între timp va fi adoptată o hotărâre de consiliu județean privind  contractarea unor servicii juridice.

Dată fiind soluția de casare cu trimitere,  în acestă fază procesuală nu vor fi analizate cheltuielile de judecată, cererea de acordare a cheltuielilor  urmând a fi  analizată  cu prilejul rejudecării, când se va  cunoaște partea căzută în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă ########## ######-#####-####, CNP #############, cu domiciliul în Reşiţa, Bld. ######### #### ####, ### ##, sc. 6. ap. 1, jud. #####-#######,împotriva încheierii de şedinţă din 10.10.2023 pronunţată de Tribunalul ##### -####### în dosar nr.####/115/2023 şi a sentinţei civile nr. ###/16.10.2023 pronunţată de Tribunalul #####-####### în acelaşi dosar, în contradictoriu cu intimatul-pârât Preşedintele Consiliului ######## #####-####### cu sediul în Reşiţa, P-ţa. 1 Decembrie 1918, nr. 1, #### #############  ## ## ############# ######### ######### ” Uniţi Reuşim” cu sediul în Reşiţa, str. G.A. ##########, nr. 34 A, #### #### ##### ####### , având  ### ########.

Casează încheierea şi sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului #####-#######.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei, azi,20.12.2023.

JUDECĂTOR,                                                 JUDECĂTOR,

###### ###### #######                      ####### #####

GREFIER,

######## ###### ######

RED: M.R.22.12.2023

tehnored:M.S.L../

4 ex./SM/emis 2  ####  ####### ########: Tribunalul ##### #######

Judecător :   #### ##### #######

Cu opinia separată a doamnei judecător ##### #######,în sensul respingerii recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 10 octombrie 2023.

Motivarea opiniei separate.

În dezacord cu cele statuate în motivarea opiniei majoritare, apreciez că încheierea pronunţată de Tribunalul ##### ####### în şedinţa publică din data de 10.10.2023, în dosarul nr. ####/115/2023, prin care instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal în privinţa apărătorului ales pentru instituţia Preşedintele Consiliului ######## #####-####### este legală şi temeinică, neexistând niciun motiv care să impună casarea acesteia.

În sensul celor de mai sus, arăt că puterea de reprezentare a dnei avocat ##### ###### ##### își are izvorul în Contractul de asistență juridică nr. 128/04.09.2023, încheiat cu Președintele Consiliului ######## #####-####### – contract în privința căruia nu identific niciun motiv de nelegalitate de natură să atragă lipsa de validitate a acestuia.

Astfel, după cum rezultă din economia prevederilor art. 1246 și urm. Cod civil, sancțiunea nulității intervine atunci când părțile nesocotesc, la încheierea contractului, condițiile impuse de lege pentru încheierea valabilă a acestuia.

Or, în speță, nu au fost invocate și dovedite nici un fel de încălcări ale condițiilor de validitate a contractului de asistență juridică – capacitate, consimțământ, obiect, cauză sau formă (astfel cum sunt prevăzute acestea de dispozițiile art. 121 din Statutul  profesiei de avocat și de prevederile art. 1179 și urm. Cod civil) – de natură să determine  lipsa de validitate a acestuia.

Instanța, în opinie majoritară, a considerat că dispozițiile art. 109 alin. 3 teza finală din OUG nr. 57/2019, privind Codul Administrativ – potrivit cărora: „(3) Atribuția de reprezentare în justiție poate fi exercitată în numele primarului sau, după caz, al președintelui consiliului județean de către consilierul juridic din aparatul de specialitate ori de către un avocat angajat în condițiile legii” – se impun a fi interpretate în sensul că angajarea unui avocat de către președintele consiliului județean nu poate avea loc decât în condițiile încuviințării prealabile a contractului de către autoritatea deliberativă (în speță, Consiliul ######## #####-#######), potrivit prevederilor OUG nr. 26/2012, însă în opinia subsemnatei, o astfel de concluzie adaugă la lege și instituie o restricție nepermisă în exercitarea dreptului la apărare, contrar prevederilor art. 13 Cod procedură civilă, potrivit cărora: „(1) Dreptul la apărare este garantat.  (2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii (…)”.

În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. I alin. 1 și 2 din OUG nr. 26/2012, contrar opiniei majoritare, consider că acestea nu instituie o condiție suplimentară de validitate a contractului de asistență juridică (în sensul încuviințării prealabile a acestuia de către ordonatorul de credite sau autoritățile deliberative), ci se limitează strict la stabilirea condițiilor necesare angajării cheltuielilor cu reprezentarea prin avocat.

Că este așa rezultă nu numai din interpretarea literală a normei – care utilizează verbul „a achiziționa”, cu sensul de a angaja cheltuieli cu serviciile de consultanță și reprezentare juridică, nicidecum a „aproba încheierea” –  cât și din interpretarea teleologică a acesteia, în condițiile în care, așa cum reiese din preambulul actului normativ, scopul acestuia nu îl constituie reglementarea condițiilor de validitate a contractului de asistență juridică încheiat pentru reprezentarea instituțiilor publice prin avocat, ci „adoptarea unor măsuri legislative a căror aplicare să conducă la o utilizare judicioasă a fondurilor publice” și la „mărirea transparenţei utilizării acestora”, ca urmare a neregularităţilor constatate de Curtea de Conturi cu privire la anumite zone de utilizare a fondurilor publice şi a recomandărilor acestei instituţii.

Altfel spus, prin OUG nr. 26/2012, legiuitorul a urmărit să evite angajarea unor cheltuieli cu serviciile de asistență juridică, în condițiile în care autoritățile publice dețin în aparatul propriu personal de specialitate juridică, instituind condiții restrictive pentru achiziționarea și decontarea unor astfel de cheltuieli.

Consecința încheierii unui contract de asistență juridică cu un avocat, în absența agrementului autorității abilitate să aprobe angajarea unor atare cheltuieli nu determină însă nulitatea contratului de asistență juridică, ci exclusiv imposibilitatea decontării din bugetul respectivei instituții a onorariului, ridicând probleme numai pe tărâmul executării contractului, fără nicio legătură cu validitatea acestuia. Adiacent acestei chestiuni, apreciez că nu se ridică nici problema recuperării respectivelor cheltuieli în bugetul autorității publice, de vreme ce cheltuiala nu a fost angajată din respectivul buget.

Dar aceste aspecte nu împietează asupra validității contractului de asistență juridică – care se încheie în mod valabil, în condițiile instituite de prevederile art. 121 din Statutul  profesiei de avocat și de prevederile art. 1179 și urm. Cod civil, astfel cum s-a arătat supra.

Nu în ultimul rând, consider că o interpretare a normelor enunţate în sensul exprimat de opinia majoritară ar fi de natură să valideze orice manifestare cu rea credinţă a refuzului achiziţionării unor servicii de asistenţă juridică, deşi acestea pot fi necesare şi justificate de circumstanţe, numai dat fiind contextul politic în care majoritatea care formează autoritatea deliberativă îi este ostilă reprezentantului autorităţii executive.

Raportat la cele ce preced, apreciez că se impunea respingerea recursului declarat de reclamant, din această perspectivă.

Întrucât soluţia de casare a încheierii şi a sentinţei atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare a fost adoptată cu opinie majoritară, exclusiv ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal a avocatului, nefiind puse în discuţie alte aspecte asupra cărora să se fi statuat, analiza subsemnatei este limitată la chestiunile ce au format obiect al judecăţii în opinie majoritară.

JUDECĂTOR,

##### #######

Red.###### separată:D.L-27.12.2023